Cum v-ati acomodat in tara de adoptie??

[Crystinne]

Acum 6 luni de zile ma plangeam si eu ca nu mai suport aici. Intre timp lucrurile s-au schimbat.Dar nu s-au schimbat fara sa-mi schimb eu atitudinea fata de ei. Am inteles ca daca am ales calea asta trebuie sa privesc lucrurile fara dusmanie, critica sau dispret. Am comparat si tot comparat si concluzia mea este urmatoarea: multe lucruri sunt identice cu cele din RO; in afara de civilizatie, ordine si un trai ceva mai bun (asa spun unii :-) eu nu pot spune asta deocamdata), nu mi se pare atat de mare schimbarea. Am intalnit oameni de treaba si aici si in Romania.Idioti sunt si aici si acolo.Falsi si aici si in Romania - de ce sa nu recunosc? Daca iti zambeste aici in fata doar din politete, deci fals, eu nu uit ca si in Romania am intalnit astfel de persoane, ba poate chiar mai rau. Ce imi place mai mult aici este ceva mai multa libertate, adica m-a fascinat la inceput ca oamenii nu sunt interesati - atat de mult- de modul in care se imbraca, cu cine umbla, cum stau pe strada, etc. Sunt interesati mai mult de "regulile sociale" - cel putin asa mi se pare mie. Se barfeste si aici dar mai des am auzit in Romania barfe de genul: uite cum e vopsit/a, ia uite la X cu cine este, cum e imbracat/a, sa aud fluieraturi pe strada, ia uite sta pe bordura...etc. Prostii infantile de genul acesta! Asta nu inseamna ca ma va surprinde daca se va intampla si aici, eu cred ca acolo unde sunt oameni totul este posibil, oamenii sunt diferiti,interesanti, imi place sa le privesc comportamentul care presupun ca este diferit si - dar nu numai - in functie de educatia si experientele de viata. [:D] Asta este opinia mea de necunoscator al domeniului dar interesata. Intre timp mi-am gasit si prietenii mei, cel putin cu o persoana ma simt ca si cu prietenii mei din Romania, am adoptat prietenii lui (dupa mine prea multi [:D] nu avem timp sa ne intalnim cu toti). Cat despre experientele cu romanii care i-am cunoscut pe aici... alta data... e o alta poveste. Oops... scuze cu vorba lunga...

[oana cretu]

In privinta barfelor si a aratatul pe strada etc ai mare dreptate. Din punctul asta de vedere am ramas si eu placut surprinsa. oana-cannes

[Rayuela]

Eu inteleg perfect ce povesteste Idora [bang].Locuiesc de 7 ani aici,si desi am incercat toate metodele posibile de a ma adapta,de a intra in peisaj,mi s-au inchis frumusel usile in nas.In primul rind,am invatat limba (si credeti-ma,nu este usoara).Ce am auzit de la suedezi?Cind vorbeam..mi se raspundea cu un VAAA???? (adica CEEEE???).Cu alte cuvinte,degeaba ma strofoc eu,tot vorbesc prost,mai du-te pe la scoala,ca nu te intelegem.Bun.Am trecut peste.Am inceput sa caut joburi.Totul era ok,cv bun...pina la intrebarea :De unde vii? Din Romania.Aha..multumim..revenim noi..si evident,nu reveneau niciodata.Am reusit sa-mi gasesc de munca dupa ceva timp,incercind pur si simplu sa-mi ascund originea cit pot(Nu mi-a fost niciodata rusine ca sint romanca,sa nu ma intelegeti gresit.Dar am fost obligata sa "evit" raspunsul la intrebare.Buuuuun.La servici,mi se dadeau tot timpul explicatii,cum spunea Roxana din Germania...tu nu esti suedeza,nu ai cum sa intelegi...esti ceva mai jos,stai acolo unde ti-e locul. Mi-am cautat un apartament in Göteborg,pentru ca aici mi-am gasit jobul.Luni de zile,am primit numai "NU" desi aveam salariu cu care imi puteam plati chiria."NU" l-am primit de la toate apartamentele care erau in zone de suedezi,deci dragute.Am primit in final intr-o zona de imigranti,un mic Bronx in Göteborg.Sa-mi vad de lungul nasului,adica. Trec la capitolul prieteni.Am incercat sa-i cunosc,sa glumesc cu ei,sa-i invit acasa la o cafea (pe colegi,colege..etc)Au venit o data.Nu mi-au intors niciodata invitatia.Mi-am dat seama ca e in zadar si ca trebuie sa ma multumesc cu faptul ca am prieteni buni..in Romania.Am vrut totusi sa am o viata sociala si am inceput sa ies in oras.Teatre,circiumi,orice.Prin baruri sint prietenosi,cind se imbata.Dupa ora 12 noaptea,se imbata atit de tare,incit trebuie sa-ti feresti pantofii de eventualele vomitaturi,pentru ca tot suedezul care se respecta,bea pina isi varsa matzele.Atit barrbatii cit si femeile.Atunci e clipa cind toti se iubesc intre ei..se imbratiseaza patetic,etc.Am inteles ca nu e de mine. Singura mea scapare a fost tot..ROMANIA!Noroc ca am cunoscut niscai romani..ne-am mai varsat amarul..mai o sarma de Craciun... Cam asta a fost experienta mea de 7 ani in Suedia. Rayuela cu bebe [gravi] P.S:-nu sint o pesimista de felul meu,dimpotriva.As vrea cu draga inima sa va spun ceva pozitiv despre tara asta..dar amareala si dezamagirea sint mult mult prea mari.am uitat sa va spun ca 9 luni de zile e iarna si noapte[bang][bang]

[lena]

quote:

---

Originally posted by Idora
..scuze nu am terminat subiectul[:D]Eu sunt de 1 an si 4 luni aici dar am fost de mai multe ori acasa, ca dadeam in balbaiala daca stateam tot timpul aici. Oana, te inteleg, nu m-am referit la tine dar sunt destui aici in forum care cam uita de unde au plecat. O sa intru mai des aici pe forum, ca sa ma mai incarc sufleteste I

---

Scumpo, te inteleg ca ti-e greu, e si alta clima, noptile mai lungi, dar uite vreau sa te corectez un pic...uita-te bine la ceea ce ai scris mai sus si spune-mi ca nu este un paradox: adica pe acest forum sunt tot felul fe personaje care te deranjeaza prin atitudinea lor, dar in acelasi timp vrei sa te incarci sufleteste...and by the way, un forum de-aia se cheama forum, ca sa fie cat mai multe discutii si pareri si nu neaparat la unison. Eu as fi vrut sa vorbim mai multe la topicul deschis de tine, dar imi face impresia ca nu vrei sa auzi si alte pareri decat cele care iti pot da dreptate. Cu riscul de a ma repeta eu chiar m-am acomodat si a fost efortul meu, de a intelege cultura lor, felul lor de a fi, asa cum se comporta ei in societate, limba lor, etc, etc...sau cum zicea Viorela Hoff bla, bla, bla...Daca tu intr-adevar vrei sustinere si noi suntem primele care sa ti-o dam, nu veni si arunca cu pietre...Ma mai repet o data: eu m-am acomodat, asta e!!! Numai bine, [flo][flo][flo] Lena

[Aurelia]

Ufffff!mai fetelor cit naduf in vorbele voastre si cit de bine va inteleg!!![ilp] cam un an am "bolit" si eu pina m-am acomodat si inca eu am avut noroc ca familia sotului m-a primit cu baratele deschise ,ca am 11 cumnate si ca pe rind fiecare veneau si ma luau in oras ,ma scoteau din casa s-au mergeam pe la ele,apoi am avut noroc ca a venit pe lume puiul nostru si ca totul s-a schimbat incet incet odata cu asta ,[flo][flo][flo] Aura&Luca,23 luni http://yamafoto.com/?ref=6538

[Rayuela]

pentru Oana Cretu si Aurelia:fetelor,imi omoriti si ultima speranta!!![bang].Eu imi faceam planuri sa mai stau 2-3 ani in Suedia,si sa o tai in...FRANTA!!Eu ador tara asta,am facut romana-franceza in Romania si am un adevarat cult pentru tot ce este francez!Am fost in vizita de citeva ori,e adevarat,insa mie mi-a placut cam..TOT!Desigur,e mare diferenta inrte a fi turist si a locui,zi de zi,acolo.Traiesc cu speranta ca francezii sint totusi mai simpatici si mai..prietenosi decit nordicii.O intrebare as vrea sa lansez ,celor ce locuiesc in Franta:un om proaspat aterizat acolo (nu am probleme cu hirtiile,sint deja cetatean suedez,deci EU..bla bla)are sanse sa porneasca o viata,cit de cit,decenta? Sint atit de lovita de Suedia..de diferenta intre ce credeam eu ca va fi..si ce a fost de fapt..incit nu stiu daca as putea sa mai iau inca o lovitura,daca ma hotarasc sa ma mut in Franta.Sa stau mai bine locului?[:D] nu prea mai imi gasesc locul.adevarul este..Mi-am rupt radacinile,si ma simt batuta de vint,oriunde. [bang] Rayuela cu bebe [gravi]

[viorela hoff]

Draga Idora, Cand te aud cum vorbesti, parca o aud pe o matusa a mea care pe la 55 de ani a emigrat in Germania. Ea imi spune si acum, ca si tine, ca "ura" oamenii de pe strada, ca nu putea suporta nimic si ii era un dor aprig da Ro. Dar toate astea nu mi le spunea mie care eram in Ro si eram cele mai bune prietene si sti dece? Fiindca zicea ea "Nu ai fi inteles". Acum, dupa vreo 10 ani,s-a schimbat, e cu totul altfel. E cea mai "nemtoaica", si ii merge bine. Eu am fost de 2 ori pana acum in 7 luni in Ro, si nu m-am plans la nimeni, nu mi-am "dat aere", m-am purtat normal. Insa tot ce am avut pe suflet am spus doar la mama mea. Si nici ea nu a inteles 100%. Eu am o fosta colega de servici si prietena, care este si ea de vreo juma' de an in Suedia, daca vrei iti fac cunostinta cu ea pt. ca sunt sigura ca va veti bucura amandoua. Si inca un lucru, chiar daca nu ti-ai dat seama, te-ai schimbat deja,te-ai schimbat si pt. cei din Ro, si te schimbi in continuare pana ajungi la un pact cu sufletul tau. Ce zici? Viorela cea cu intentii bune

[khristin]

Eu pot spune ca fac parte din categoria acomodatilor [:D].... Cat despre calitatile canadienilor, n-as putea fi atat de radicala sa afirm ca alte calitati nu au decat sa-si apere tara: as mai adauga totusi amabilitatea (care din pacate unora din noi ne lipseste cu desavarsire [8D]), capacitatea de asimilare a tuturor natiilor de pe glob (comparativ cu rasismul din alte tari), increderea pe care ti-o acorda ca nou venit in tara lor. Sigur mai au ei si defecte, dar ashhh...cine nu are???? Cat despre acea "raceala" cred ca toti am simtit-o la inceput, dar din fericire apoi incep sa se mai schimbe lucrurile pe parcurs. Cred ca important este sa fii in mijlocul lor, pt. ca atunci le vei intelege mecanismele gandirii(si automat nu te vei mai simti marginalizat). Si mai cred ca integrarea intr-o tara de adoptie depinde de fiecare in parte, singurele limite fiind ale mintii proprii. Cristina

[Salmida]

As vrea sä povestesc despre douä situatii observate de mine aici care nu se vor neapärat a fi polemicä, dar care demonstreazä cä totusi o pärere este greu sä fie obiectivä si generalizatoare. Iatä si pärerea mea, incärcatä de subiectivismul de rigoare, drept pt. care, repet, nu o spun cu pretentia de a se constitui o generalizare. Veneam intr-o dupä-amiazä de la scoalä cu autobuzul, eram cu gandul departe cand m-a trezit strigätul catorva persoane care spuneau soferului sä opreascä. Pe moment chiar nu am priceput ce s-a intamplat. O doamnä a intrebat dacä este cineva cu pregätire medicalä si astfel au coborat douä persoane din autobuz care s-au indreptat spre cineva care se afla cäzut pe trotuar, sau care atunci cäzuse … eu nu am fost atentä, asa cä nu stiu ce anume i se intamplase persoanei aceleia, dar am retinut gestul celor din autobuz ca fiind un gest oricum departe de a fi indiferent … Si-au interrupt cälätoria pt a da o manä de ajutor, färä sä stie cui … A doua intamplare s-a petrecut chiar azi. Am plecat cu sotul (mai bine zis ne-am aventurat) intr-o plimbare prin pädure, panä la lacul din apropiere. A nins mult in ultimele zile si am vrut sä ‘respiräm’ frumusetea peisajului, a pädurii acoperite de ninsoare. In parantezä spus, sunt o indrägostitä de pädure, de naturä si aici mä bucur din plin din acest punct de vedere. La intoarcere am väzut cum o masinä a derapat si a blocat drumul, nereusind sä se mai miste din zäpadä. Ca un fäcut a apärut si o ambulantä care se deplasa spre o urgentä. Au anuntat imediat prin statie situatia si au urcat intr-o masinä ce venea din sens opus, dar care a intors pt a-i duce la destinatie. O mämicä isi plimba copilul in cärucior, l-a läsat langä noi si a fugit dupä lopeti pt. cä locuia in apropiere. Panä sä revinä ea insä se rezolvase micul incident pt. cä s-au adunat mai multe persoane (douä doamne iesite la plimbare, alte cateva persoane dintr-o masinä in trecere pe acolo si a doua ambulantä care nici acum nu am priceput cum a ajuns asa repede.) In nici 10 minute drumul era eliberat si fiecare si-a putut vedea mai departe de treabä. Concluziile le trageti si voi, nu vreau sä vä retin prea mult…. Poate pentru mine este prea devreme sä spun cä m-am acomodat 100%, dar nici nu mä pot plange. Mä simt bine, sunt aläturi de cel pe care il iubesc si asta m-a ajutat sä trec peste multe probleme de acomodare, care normal cä apar la inceput (dorul de cei de acasä…). Cu restul am räbdare, nu toate vin intr-un an-doi. Alegerea a fost a mea … Sper si mä strädui in continuare sä ne fie bine! Vä doresc la toate ganduri optimiste si baftä! Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.(Blaise Pascal)

[oana cretu]

Sa sti, draga mea Rayuela ca daca ai acte asta schimba mult in parerea lor despre tine. De cate ori am vorbit cu vreun francez(a), nu stia daca am acte sau nu la inceput si era foarte amabil cu mine...Cand ii spuneam ca nu am acte aici se schimba total, dar nu exagerez, total. Pentru ei notiunea de clandestin e aceeasi cu criminal. Fetelor, va rog credeti-ma ca ce va spun este adevarat. Mi s-a intamplat sa cunosc francezi si ma intrebau daca am rezidenta aici si le ziceam ca da (persoane care nu le cunosteam prea bine si nu aveam incredere) si imi spuneau ca foarte bine, ca, clandestinii sunt periculosi. Sunt foarte sociabila, dar nu vroiam sa intru prea mult in subiect sa intre "de ce ziceti asa"...pentru ca( nu ca imi era frica prea tare) m-ar fi durut tare ce ar fi continuat sa spuna despre clandestini, dar am auzit tare care mi-au sfasiat sufletul. Va pup si curaj ca ati vazut ca sunt romani care s-au acomodat in tari straine. Eu, sincera sa fiu, francezi mai apropiati nu am prea multi, dar cand ne intalnim avem ce discuta, dar daca aveam acte sunt constienta ca as fi avut multi prieteni. Mi i-as fi facut prieteni indiferent de caracterul lor. Eu ma pot acomoda la orice caracter atata timp cat nu traim in aceeasi casa...Va pup! oana-cannes