Cum v-ati acomodat in tara de adoptie??

[Iris2002]

Vin din nou sa o sustin pe Lena... nu sunt nici eu de acord cu ideea ca Europa e rasista, ca se discrimineaza peste tot, ca toti vest-europenii sunt aroganti si au o parerea foarte proasta despre romani. Se pare ca si eu sunt foarte norocoasa, ca de altfel romancele pe care le cunosc eu aici, si am dat doar peste oameni de treaba, cu zimbet sincer si foarte interesati de tara mea de origine. Prietenii mei si familia mea olandeza au si fost in Romania de citeva ori, si au de gind sa mai mearga. Iar dincolo de zimbetele vecinilor, (care acum doua luni, cind ne-am mutat in casa noua, ne-au trimis felicitari de bun venit printre ei), ale colegilor (care m-au ajutat si au avut o rabdare infinita cu mine, eu trebuind sa invat de la zero contabilitatea, dreptul muncii, sistemul de asigurari din Olanda) ale oamenilor de pe strada, nu caut nimic, le zimbesc inapoi, si din moment ce eu sunt sincera, imi imaginez ca si ei sunt. Nu am avut parte de discriminari pina acum, sigur ca asta nu inseamna ca mi-am gasit locul de munca de vis de la inceput, dar dupa multa munca, zeci de interviuri, sute de scrisori, am gasit o slujba, apoi alta, apoi alta... stiu ca nu am atit de multa experienta, sunt de 3,5 ani in Olanda, dar nu mi se pare ca am fost defavorizata. Dimpotriva, am avut ocazia sa invat olandeza fara a trebui sa platesc, la fel cursurile despre cultura si civilizatia olandeza, au fost gratuite. Din acelasi program, de integrare, faceau parte discutiile cu persoana de contact de la primarie care m-a pregatit pentru interviuri, m-a incurajat, si a rezolvat evaluarea studiilor mele din Romania (din nou fara plata). Si mai am norocul sa am cel mai intelegator si tandru sot din lume, care m-a ajutat mult si cu limba (seara de seara studiam impreuna cu el gramatica olandeza), o familie calda si iubitoare si un grup de prieteni care m-au adoptat imediat si ne-au cintat Holograf (formatia mea preferata !) la nunta noastra in Romania. Nu am avut asteptari de nici un fel de la tara sotului meu, sau de la oameni, tot ce imi doream era sa ii fiu alaturi... insa tara, oamenii, locurile, m-au cucerit asa cum ma cucerise blondul meu cu ochi albastri ! O zi buna va doresc, cu drag, Iris

[danab]

Vin si eu sa le sustin pe Lena si Iris[:D]. Nici mie nu mi s-a intamplat sa intalnesc pe cineva care sa ma faca sa ma simt "in plus". Nici un olandez pe care l-am intalnit nu m-a intrebat de tigani, copiii strazii sau alte lucruri care sa ma faca sa ma simt inferioara. Chiar am intalnit zilele trecute o doamna in varsta pe strada mea care normal-pentru ca se intampla frecvent-a intrat in vorba cu mine si m-a intrebat de unde sunt. Si cand i-am spus ca sunt din Ro mi-a spus ca si cumnatul ei a lucrat in Ro pentru 15 ani, trimis de Shell, ca Romania este o tara foarte frumoasa dpdv turistic, incepuse sa ma intrebe de regele Mihai si alte chestii. Nu m-a intrebat de tigani, stia de Revolutia noastra, vazuse la tv, de Ceausescu, l-a complimentat pe Mihaita pentru ochii lui frumosi, inchisi la culoare ceea ce aici este mai iesit din comun avand in vedere ca olandezii sunt blonzi cu ochi albastrii. Sa mai continui sa va spun ca "am o mama in Olanda"! Asa mi-a spus buna mea vecina olandeza sa-i spun mamei mele, o femeie pe care o cunosc de jumatate de an dar caruia i-am castigat dragostea si ea mie la fel. Poate ca am norocul sa ma invart printre cine trebuie dar nu prea cred, am intalnit numai oameni de treaba. La scoala nu a existat sa-i rog ceva pe profesori si sa nu ma ajute imediat.Tot ceea ce scriu fetele din Canada, America se potriveste si aici, societatea occidentala este construita dupa aceleasi tipare peste tot. Numai faptul ca olandezii vorbesc in proportie de 90% engleza in marile orase asta spune multe si daca intalnesti pe cineva care nu vorbeste prea bine incepe sa se scuze.Acum am inceput sa vorbesc cu vecinii in olandeza dar pana in urma cu cateva luni vorbeam engleza si credeti-ma ca NIMENI nu m-a intrebat de ce nu invat olandeza ca sa vorbesc olandeza aici pentru ca locuiesc in Olanda. Eu am observat ceva aici. O persoana care n-a fost multumita in Ro nu este multumita nici aici indiferent cat de mult i s-a schimbat viata in bine. Asa ca daca vrei sa vezi numai exemplele negative numai acelea le vezi si parca iti si face placere sa le cauti cu lumanarea ca sa ai ce comenta,sa te acresti suficient de mult ca sa incepi sa versi venin pe nas.Eu m-am acomodat aici foarte bine si nu pot decat sa-i compatimesc pe cei care nu si-au gasit locul undeva unde vor trebui sa traiasca ceva ani de-acum incolo(nu fac referire la fetele din Suedia in nici un caz ). Dana Cand am fost in Paris si am vazut cati tigani sunt acolo m-am ingrozit! Sa va mai spun ce limbaj foloseau in metrou cand vedeau ca nu se inghesuie francezii cu banii in palarie in urma prestatiei la vioara??? Penibil! Nu mai vorbeam deloc cu sotul si prietenul nostru de frica sa nu intre tiganii cu noi in vorba si sa ne faca de ras. Si atunci, francez fiind, stiind ca tiganul vine din Ro, si sunt cu zecile in centrul turistic al Parisului atunci ma intreb si eu:oare nu astia ne poarta imaginea prin lume? Oare cine-i vinovat de asta: francezul sau cel care i-a dat drumul la granita stiind ca pleaca in Franta pentru afaceri necurate....

[Lauraa]

Nici eu nu ma simt data la o parte in Germania. Sunt un om obisnuit, nimeni nu ma priveste urat sau deosebit de frumos. Lumea se comporta cu mine normal si firesc. Eu la fel. De cate ori vorbesc cu cineva spun ca vin din Romania si nu o fac cu juma de gura. Fruntea sus,pieptul inainte si spun de unde vin. Nimeni nu mi-a intors spatele din cauza asta. Oamenii sunt in general politicosi si civilizati, stiu sa spuna "va rog" si "multumesc" de zeci de ori pe zi fara sa uite sa zambeasca. Tot ce se poate sa nu fie mereu un zambet din adancul inimii,dar exista Si te face sa te simti bine. Am descoperit ce bine e sa zambesc pe strada,in magazin,etc. Daca nu mi-ar place aici nu as mai sta si nu as mai pierde vremea.As pleca in alta parte, sunt un om liber. Laura si papusica din burtik ( 26 saptamani)

[Sorina-Alexa]

Momentan locuiesc in japonia...pot spune ca m-am acomodat,c-am invatat limba si ma pot intelege cu cei din jur! Dar imi este foarte dor de tara,de familie ,prieteni.... Daca nu-l aveam pe sotul meu(roman) langa mine nu cred c-am fi rezistat! Suntem de 1 an aici...nu mai stam mult,deja visez ziua cand ma voi urca in avion! Oameni de aici sunt prietenosi,draguti ,n-au nimic impotriva strainilor....dar am intalnit si persoane care se uitau la mine foarte urat pentru simplu fapt ca sunt straina...bine nu generalizez.... Sorina

[mate]

Rayuela,imi pare rau ca te-ai simtit"trasa de urechi", nu asta a fost intentia mea,eu mi-am dat cu parerea si mi-o sustin ca poate ar trebui sa incepi sa iei oamenii asa cum sint.Desigur ca tu ai mai multa experienta decat mine care sint doar de un an jumate plecata,deci stii mult mai bine ce sa faci.Te rog sa ma scuzi,promit sa-mi tin gura pe viitor. Oana

[Salmida]

Citind ce s-a scris mai sus mä gandeam bineinteles si la ce simt eu acum, dupä ceva timp departe de casä si nu pot spune cä sunt nemultumitä … Dar nu are legäturä numai cu faptul cä sotul meu este tot roman (lucru despre care nu-mi aduc aminte sä fii discutat noi vreodatä, Idora!), dar pot spune cä, in general, sprijinul cuiva drag inimii tale face mai mult decat orice in momente dificile.[il] Si pt. mine acest sprijin a existat! Sunt de acord cu ce spunea cineva cä depinde si cu ce ‘bagaj’ pleci la acest drum, cu ce asteptäri si pretentii. Acestea sunt insä strict individuale asa cum sunt si pärerile expuse aici. Eu nu mi-as permite sä judec nici una din acestea, cu atat mai putin cu cat nu cunosc decat foarte, foarte putine lucruri despre cel/cea care scrie, dar in acelasi timp nici nu astept aprobarea deplinä a punctului meu de vedere si nici nu vreau sä conving pe nimeni cä am dreptate. E un schimb deschis de experiente, doar. Dacä problema ar fi matematicä, fizicä, etc., logicä si suportatä practic, atunci ar fi altceva! Ceea ce simte si cum actioneazä fiecare sunt departe de a fi ‘teoreme’ care se pot demonstra! Asa de frumos si adevärat a scris amuleta (felicitäri pt bebe![bis][flo]) cä nu ne rämane acum decat sä crestem ramuri … Cum alegerea de a veni aici imi apartine si mi-o asum, mä strädui sä imi gäsesc seva in ceea ce am acum in jur. Parcä väd deja niste crengutze! [;)] Dacä voi fi nemultumitä peste cativa ani, primul loc unde voi cäuta räspunsuri va fi in mine si apoi la cei din jur. Consider cä in primii ani sunt foarte multe de fäcut: invätatul limbii, strangerea unei cantitäti cat mai mari de informatie pt. a avea ce cerne pt. propiul folos, cäutarea cu räbdare a unui serviciu si acceptarea lui chiar dacä nu este de la inceput cel visat, färä sä mai includ dezvoltarea vietii personale, familiale. Mä gandesc cä si dacä ar fi fost sä plec in altä tarä, aproximativ la fel ar fi fost acomodarea mea. Pt. cä nu am venit nici sä fac un bine suedezilor, nu am plecat nici sä fac in ciudä romanilor, ci am venit (recunosc) [:I]sä ne fie, mie si familiei, mai bine. Asa cä din cauza asta nu imi mai rämane timp sä privesc cu lupa societatea si oamenii. Pt. DC insä imi fac timp, e o exceptie…[;)] Dacä suedezii zambesc mult, cu atat mai bine pt. mine! Mai ales cä si eu sunt o fire zämbäreatzä! [:D]Cum m-as simti sä mä duc la bancä de exemplu si sä mä intampine o fatzä [xx(] in timp ce eu as incerca sä explic pe limba lor ce vreau? Atitudinea vanzätoarelor si functionarilor de la noi din Romania e deja prea mult discutatä … Panä acum nimeni nu m-a fäcut sä mä simt prost cand am spus cä sunt romancä. Dimpotrivä, cand m-am dus prima datä la Högskolan si au auzit cä sunt din Ro am fost informatä imediat cä: au un profesor de matematicä roman, un programator care lucreazä in departamentul IT si incä un student tot din Ro. Am fäcut practica trimisä de scoala de limbä la un institut de cercetare de unde am plecat foarte incantatä atat de modul cum am fost tratatä (nu am putut sä nu imi aduc aminte ce statut aveai ca practicant acasä), de atmosfera de lucru, cat si de ‘därnicia’ cu care mi-au impärtit din experienta si modul lor de lucru. Azi chiar am primit un räspuns afirmativ la solicitarea scolii la care merg acum de a face iar practica acolo. Cu sperantä si optimism inainte! [cheers]Doar fetele m-au primit in grupa ‘aspirante optimiste’[flo][pup] Numai bine! Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.(Blaise Pascal)

[crism]

Din lipsa de timp subscriu la ce a scris Aida o. Eu am trait in "sud" in Kentucky unde oamenii sunt foarte calmo si prietenosi. Fiecare isi vede de treaba si oala lui, dar iti da o mana de ajutor la nevoie. Acuma locuiesc in Kansas in midwest, unde viata este mai diferita, traita la un pas mai repejor. Cu toate astea, este casa mea, iar US este acum tara mea. Romania va fii intotdeauna in inima mea, dar niciodata "casa" mea. [hippi] Deci acomodarea s-a facut. [flo] Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si[copil]Elena Maria 9 luni.

[Rayuela]

mate,e ok,inteleg,nici o problema!friends?[:D] Adevarul este ca mi-a sarit tzandara,dar nu neaparat pe tine.Eu citesc cu mare placere ce scrie toata lumea,despre cum s-au adaptat,oriunde in lume,fara sa incep sa-mi dau eu cu parerea..despre cum este LA EI!!Asta m-a iritat teribil la unele persoane...care incep sa-mi spuna cum ar trebui sa ma port,cum ar trebui sa "inteleg " eu suedezii..etc..desi habar nu au cum este sa traiesti aici!!!Ar fi o obraznicie din partea mea sa incep sa spun celor care stau..de exemplu in USA..Canada..oricare tara,nu are importanta...ca "NU DOMNULE,nu-i asa!Esti tu ciudat!" Cam asta am avut de spus. Rayuela cu bebe[gravi]

quote:

---

Originally posted by mate
Rayuela,imi pare rau ca te-ai simtit"trasa de urechi", nu asta a fost intentia mea,eu mi-am dat cu parerea si mi-o sustin ca poate ar trebui sa incepi sa iei oamenii asa cum sint.Desigur ca tu ai mai multa experienta decat mine care sint doar de un an jumate plecata,deci stii mult mai bine ce sa faci.Te rog sa ma scuzi,promit sa-mi tin gura pe viitor. Oana

---

[mate]

Rayuela,no worries. Oana

[AC]

Eu nu m-am adaptat. Sunt de aproape cinci ani aici, am facut o teza...palavragesc olandeza cat sa nu moara de plictiseala cine ma aude. La universitate majoritatea doctoranzilor sunt straini si serviciul e cam in engleza, dar chinui la un curs studentii cu olandeza mea. Profesional a fost minunat. Sefii ma plac mi-au prelungit job-ul, doar doar raman aici. Salariul e bun si eu vreau sa plec. De ce ???? Initial am pornit cu ideea ca ma adaptez, ca fac tot posibilul. Dar s-a pierdut pe drum...cu chestii marunte, dar zilnice care-ti amintesc ca esti tolerat si atat. Poate daca esti intr-un cuplu mixt nici nu vezi cum e, dar altfel.... Cateva exemple generale: cozile la case sunt interminabile daca nu esti inscris inca din timpul studentiei (evident poti inchiria de la o chestie particulara cu un pret maricel bine), un roman plateste vreo 280 de euro pentru permisul de rezidenta anual si un resident din EU sau dependent de un EU plateste 24 de euro... mie imi strambau din nas la olandeza mea, dar cand am venit cu fiica-mea (nascuta in State) au inregistrat-o la primarie in cateva secunde fara act de nastere apostilat si de ministerul de justitie si de cel de externe si de Sf. Petru...si la prima vizita facuta acasa de sora medicala am vazut foita cu dosarul fiica-mi.. scria frumusel in olandeza... vine din State, a se vorbi cu parintii in engleza. Cine stie cat te chinui in primul an cu formularele de taxe, casa, toate in olandeza poate aprecia just ca formularele pentru rezidenta ale fiica-mi au venit toate in engleza. Poate gresesc... poate vreau prea mult. Oamenii nu sunt rai, dar cu putine exceptii esti un strain acceptat. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea