Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Cum v-ati acomodat in tara de adoptie? (2)


Recommended Posts

  • Răspunsuri 71
  • Creat
  • Ultimul răspuns
asa ar fi trebuit sa sune topicul acesta de la bun inceput daca mi se permite . nu cum a sunat inainte: cum v-ati acomodat in tzara de adoptie unde toata lumea zambeste fals, etc etc etc, e urat, oamenii sunt rasisti, neprietenosi, ma considera tzigan din romania si mai stiu eu ce. fara suparare daca intrade-var acesta e un forum de discutii si se accepta si parerile altora mai noi pe forum atunci sa nu se considere jignire cand cineva combate o idee cum am facut eu :E FOARTE URAT SA-I DENIGREZI TZARA DE ADOPTIE si ca raspuns primeste apelative de gen: tzatza, evul mediu, etc. sincer vorbind eu m-am acomodat foarte bine, si chiar daca nu m-as fi acomodat nu as fi sarit sa critic tzara care-mi da mancare si casa ci pur si simpu as fi recunoscut ca nu ma pot adapta, mi-as fi facut o lista de prioritatzi si as fi actionat. e foarte usor sa te apuci sa denigrezi o tzara si un popor pentru nereusitele si frustrarile tale. nu conteaza haina pe care o imbraci, si mai ales in V nu se uita nimeni la costumasul tau Made in Romania ci calitatea ta ca om. atat am avut de zis, a combate nu inseamna a jigni. aimee.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu cred ca acomodarea in tara de adoptie, depinde in mare masura si de cei dragi de langa noi. Daca ai langa tine familia, chiar daca asta inseamna numai sotul/prietenul si BB-lul, daca te simti implinita si fericita alturi de ei, "caminul" cald de acasa poti sa ti-l "construiesti" oriunde. Eu personal, ma dedic familiei si nimic din ceea ce se intampla "in afara" nu ma afecteaza(prea mult) , pt ca nu ma intereseaza. Eu imi doresc sa am liniste sufleteasca si chiar de nu o am din cauza problemelor cotidiene, o gasesc in sanul familiei.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Bravo Saphir , da-mi voie sa te pup ! in sfarsit o femeie cu scaun la cap! exact asta am zis si eu pe topicul celalalt de la bun inceput. si asta am incercat sa demonstrez. nu inteleg ce cauta unii undeva unde nu le place.mai ales daca nu sunt legati de o familie, copii. si mai ales daca in romania toti oamenii sunt buni, prietenosi, super. hai fara suparare, aimee.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by saphir
Eu cred ca acomodarea in tara de adoptie, depinde in mare masura si de cei dragi de langa noi. Daca ai langa tine familia, chiar daca asta inseamna numai sotul/prietenul si BB-lul, daca te simti implinita si fericita alturi de ei, "caminul" cald de acasa poti sa ti-l "construiesti" oriunde. Eu personal, ma dedic familiei si nimic din ceea ce se intampla "in afara" nu ma afecteaza(prea mult) , pt ca nu ma intereseaza. Eu imi doresc sa am liniste sufleteasca si chiar de nu o am din cauza problemelor cotidiene, o gasesc in sanul familiei.
[flo][flo][flo] Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.(Blaise Pascal)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buna fetelor, eu zic ca acomodarea depinde mult de experienta personala. Si una e sa zici ca Olanda pute... ceea ce eu nu fac. Si alta e sa spui...sunt situatii in Olanda care ma fac sa-mi planga inima si sa ma simt straina. Eu am avut o experienta profesionala super si una umana rea de tot. Acum am sot francez (jumi roman, jumi canadian, devenit francez) si toata lumea se poarta minunat cu mine. Aceiasi oameni.... nu reusesc sa uit totusi. In plus mama a fost aici in vizita... si uite asa are ea pe cap o caciulita pufoasa angorata... dar neagra... si era cu puiul meu in parc.. Si ceata de pustani pe biciclete... au tipat dupa ea (curva din islam dupa reconstituiri)... si ea nu pricepea evident o boaba... si nu a inteles nimicuta. Greseala, nu? Corect... dar apasa uneori. Linistea sufleteasca evident ca vine de acasa si de la cei dragi... dar nu adaptarea... dupa mine. Pe scurt nu iubesc Olanda si am motivele mele destul de rationale. Iubesc Franta... am incercat sa ma mut acolo, din pacate subiectul meu cercetare foarte pretuit aici, acolo nu prea are cautare asa ca incercarile nu au fost prea reusite. Iar in cercetare a schimba macazul inseamna a o lua de la capat. Vom incerca sa mergem in State.. si daca nu va tine faza caci nu e chiar asa de simplu sa zbori de colo-colo. Oare nu avem dreptul sa criticam tara de adoptie? Chiar daca o iubim, criticam Romania pentru multe aspecte, nu? A critica nu inseamna a denigra. Si nu cred ca sunt nereusitele mele de vina, pentru ca pur si simplu ca nu le gasesc. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Asa e . Sotului meu spre exemplu i se pare Olanda o tara de jeg. Mie, in ciuda citorva chestii care nu-mi convin, imi place... Si din opiniile de la acest topic asa e la toata lumea. Important este sa-ti gasesti locul in final si sa fi fericit acolo unde ajungi sa traiesti. Eu cred ca linia topicului ar trebui sa fie mai degraba povestirea experientelor proprii, cu deceptii si bucurii, nu sfaturi sau si mai rau mustruluiala ... cine vrea sfaturi le cere .
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Hai sa va povestesc eu de acomodarea mea in Germania. Bunicii mei locuiesc aici, am fost o singura data la ei prin 94 si atat ca nu avem relatii asa bune.E.. duna vizita aia am zic ca eu nici moarta nu merg vre-odata in Germania.Sunt toti reci, limba e oribila etc etc Si uite acum ca-s aici de vre-o zece luni.In primul rand, fara sa mai pun in discutie daca imi place sau nu, m-am apucat sa invat limba.Cred ca e primul pas obligatoriu pentru adaptare.Si apoi am luat lucrurile asa cum sunt.Sunt fericita aici, nu ma pot vaita decat ca nu lucrez, dar asta nu are nici o treaba cu faptul ca-s din Romania.Faptul ca sunt romanca ingreuneaza un pic procesul gasirii unui job si atat. Prieteni nemti nu avem.De unde sa ii scot??? Noi suntem in grup numai romani.Vecinii sunt dragutzi si povestim cu ei cu fiecare ocazie. Oameni nu mi se par reci, ba din contra, dragutzi si amabili.La inceput, cat am bajbait cu limba, am fost ajutata intotdeauna cu multa rabdare si cu zambetul pe buze. In concluzie imi place aici.Sunt cu sotul meu, avem tot ce ne trebuie, nu ne streseaza nimeni si nimic, poate doar dorul de casa si de parinti. Si daca e sa o luam asa...de ce sa criticam tarile prin care am aterizat ..ca oamenii aia saracii nu au nici o vina.Noi am venit la ei de bunavoie si nesiliti de nimeni, nu au venit ei pe capul nostru. Pupici[pup]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buna, Am evitat sa scriu la subiectul asta pentru ca intotdeauna genul asta de subiecte iau niste proportii si o directie complet nepotrivite. Sper sa nu agit apele in nici un fel. Vreau de fapt sa remarc ca toate subiectele privind adaptarea/neadaptarea intr-o alta tara urmeaza acelasi scenariu. Cand cineva scrie ca nu-i mai place in Romania (din diverse motive), ca vrea sa plece, ca e satul de toate cate se intampla acolo, este asaltat de o gramada de mesaje incurajatoare. Faptul ca vrea sa plece din Romania este fara indoiala o dovada ca are o gandire clara si prioritatile in ordinea potrivita. Cei care scriu ca nu le place in tara in care traiesc, oricare ar fi ea in afara de Romania, sunt asaltati si ei de o gramada de mesaje in care sunt incurajati sa le placa unde traiesc si in toate li se explica mai mult sau mai putin elegant ca gresesc. Faptul ca nu le place tara de adoptie este un semn ca ceva nu este in regula cu ei, cu relatiile cu oamenii din jurul lor, etc. Oamenii sunt diferiti, gandesc diferit si simt diferit. De ca atata incrancenare? Corina
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Monica tu esti o scumpa, dar zece luni e putin...invata limba, ia-ti job... ajungi in faza in care tu te simti cu lectiile facute si apoi decide. Pana atunci ar fi o greseala sa zici ca nu-ti place. Dar greul nu vine initial... lucrurile bune si rele vin cu timpul. Initial cred ca toti am fost egali: plini de sperante si de dorinta si visul de a ne crede integrati. Apoi dupa primii ani am reusit sau nu profesional. Oricum dupa ce profesional e ok te poti intreba foarte onest daca si ce iti lipseste daca nu te consideri integrat... E corect ca noi am venit pe capul lor, dar si ei aveau nevoie de noi in cele mai multe cazuri. In multe domenii chiar se incurajeaza imigratia... nu de dragul imigrantilor, zic eu. In informatica ai lor pleaca in State si romanii vin [:D] Nu stiu cum ati venit voi...dar la multi a trebuit dovedit ca nu au putut angaja un national, apoi un EU si apoi abia te-au luat pe tine. Daca la salariu egal pot lua un national... fii tu fara grija ca-l vor lua. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...