Cum v-ati acomodat in tara de adoptie? (2)

[Chuny]

Poate ca va fi de folos mesajul meu, mai ales pentru cei care locuiesc in Olanda. Am un prieten care a creat o fundatie româno-olandeza cu sediul in Amsterdam. Situl lor e www.denox.ro Sibylle, nou sosita pe forumul vostru.

[Eryka]

[japan]Si mie imi place in Japonia [bis] Eryka [gravi] & sufletzelul de fetitza din burtica (27 saptamani)

[Tareia]

Si eu eram cat de cat acomodata si incepuse sa imi placa aici din unele puncte de vedere, dar de cand am nascut si trebuie sa-mi cresc aproape singura copilul, mi-am dat seama ca acum am altfel de viata, care imi impune o noua acomodare la tara de adoptie.In cazul meu - nu am socri langa mine, rude, sau prieteni cu care sa ma intalnesc sau care sa mai stea cu copilul din cand in cand - acomodarea s-a dovedit foarte grea, iar acum am ajuns la concluzia ca e imposibila. Astfel am decis sa pun capat acestei situatii( in care riscam sa avem probleme emotionale si comportamentale toti trei) si peste o sapt. maximum doua voi fi in Ro impreuna cu copilul. Chiar ma intreb cum rezista/ cum s-au acomodat cele cu copil mic la viata in strainatate, departe de rude, de prieteni? Celor care sunteti departe de casa,dar veti avea un copil,va doresc sa fiti tari si sa aduceti oameni apropiati langa voi, pentru ca acomodarea ca mama intr-o tara straina e deosebit de dificila. Daca sunt experiente mai fericite as vrea foarte mult sa le aud (citesc). Alexandra

[aida_o]

ufff... fetele din Olanda [:(] de ce trebuie sa va certati? nu puteti sa faceti pace? pleeeeease [flo]

[Julie]

Se poate trai si cu copil mic, si departe de familie, spun asta referindu-ma la mine. Important e sa iti doresti cu adevarat acomodarea la noua situatie (cea de mama), care se poate dovedi dificila chiar si in tara de bastina... In cazul meu a fost, in momentul in care am dorit sa fac si alte lucruri, in afara casei, sa ii gasesc copilului o cresa ca sa ma pot duce la cursuri de japoneza. Trebuie sa recunosc ca nu a fost usor din punct de vedere material - cel putin la inceput. Apoi am cautat - si gasit - ceva de lucru. Am avut, probabil, norocul sa imi placa ce am gasit. Am rezolvat in felul acesta si problema contactelor sociale, de care aveam nevoie - atat ca om, cat si pentru a intelege mai bine tara in care ma aflam si inca ma aflu - si problema integrarii copilului in aceasta societate. Ce s-a intamplat ulterior mi-a dovedit ca am procedat corect. Un sfat pentru o adaptare usoara: toleranta si actiune (chiar daca la prima vedere ar parea ca se bat cap in cap). Succes!

[Siminaf]

Dragelor si dragilor, de ce atita liniste la acest subiect? Ne intereseaza si parerile pro, si cele contra. Mai povestiti-ne din experientele voastre de pe alte meleaguri, fie ele bune sau rele. Numai asa ne putem face o idee cit mai completa. Home, wherever you are... Simina & Andrei (Deiutzu)

[oz]

quote:

---

Originally posted by Tareia
Si eu eram cat de cat acomodata si incepuse sa imi placa aici din unele puncte de vedere, dar de cand am nascut si trebuie sa-mi cresc aproape singura copilul, mi-am dat seama ca acum am altfel de viata, care imi impune o noua acomodare la tara de adoptie.In cazul meu - nu am socri langa mine, rude, sau prieteni cu care sa ma intalnesc sau care sa mai stea cu copilul din cand in cand - acomodarea s-a dovedit foarte grea, iar acum am ajuns la concluzia ca e imposibila.

---

eu am venit in Australia cu un copil de cateva luni si nu am avut nici o problema. Am frecventat toate playgroup-urile pe care le-am gasit in zona, mi-am facut o gramada de prietene mamici. Ne intalneam in fiecare zi, la o cafea, la piscina cand au mai crescut copiii, mergeam impreuna la cumparat hainute... si acum tin legatura cu unele din ele. E adevarat ca nu poti avea o seara libera numai cu sotul dar am stiut asta de la inceput si, desi mi-a lipsit nu a fost atat de grav.

[ancuta06]

Eu inca nu m-am acomodat, va mai dura, dar momentan sunt multumita. Desi mi-a fost greu de cand am venit, fiind si gravida, si cu o stare emotionala destul de proasta, am ajuns acum la concluzia ca se poate. Martijn are 4 luni si desi mi-as dori sa fac si alte lucruri, nu doar sa stau cu el, ma face atat de fericita incat uit de orice altceva. Daca pana acum am incercat sa nu o iau razna, de acum voi incerca sa ma acomodez, sa imi gasesc activitati. Inca ceva, acomodarea tine de fiecare in parte si de vointa. Daca vrei sa reusesti ceva, in orice privinta, tot ce trebuie sa faci este sa iti doresti suficient incat sa actionezi. Acomodarea este un proces lung, asa ca, rabdare fetelor, si nu renuntati cand devine mai greu. Fruntea sus si zambiti, rezultatele vin in timp. Ancuta & Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family

[ionica]

Salut Romani, Am reusit sa citesc doar o pagina despre acest subiect si sunt convinsa ca nimic nu se v-a schimba probabil in gandire in viitoarele pagini,poate gresesc ! Ce ma face sa va scriu este experienta mea,de 8 ani locuim in diferite tari ca si expatriati, sotul meu lucrand pentru un concern farmaceutic ne mutam o data la doi sau trei ani sau mai devreme depinde de ;fuziuni,globalizari,etc. Traim intr-o lume plina de ura dar si de lucruri frumoase.Sunt romanca si voi ramane in continuare,cel mai frumos este sa te respecti pe tine insuti ca si cetatean roman inainte sa fii respectat de alte natii. Am locuit in Ungaria,Franta ,Portugalia si acum suntem in America Centrala Costa Rica. Dupa atatia ani de experienta de calatori,am ajuns la concluzia ca romanii au ei o problema personala. Am reusit sa depasesc acest handicap de gandire. Cred ca oriunde vei merge in lumea asta daca nu esti bine cu tine insuti nu vei reusi sa fii fericit nicaieri.Incercati sa faceti mai multe analizari interioare si sa va cunoasteti EU-l poate asa veti reusi sa treceti mai usor de momontele grele. Nu este usor sa fii strain intr-o alta tara! dar ce este usor? Sa minti,sa furi,sa critici sa vezi numai lucrurile negative. Imaginati -va ca romania v-a deveni o tara bogata si cu un PIB de invidiat , va ve-ti intoarce? Romania este cea mai frumoasa tara pe care o cunosc si care sper din suflet ca intr-o zi sa ma intorc de unde am plecat si sa pot trai in liniste asa cum am trait si pana acum dar pe alte hotare. Legatura de sange este importanta !! Va urez succes la toti cei care sunteti departe de casa si nu uitati vedeti si lucrudrile pozitive pentru ca asa va v-a fi mai usor sa depasiti momente dezagreabile care din nefericire fac parte din viata oriunde ve-ti fi!! Cu drag o romanca mandra !!

[Llaura]

Nu inteleg la care problema personala a romanilor te referi... ne mai spui o data, te rog? Si-mi permit sa-ti mai spun ceva: indiferent cum ne vom fi adaptat la tara (tarile) de adoptie, hai sa citim din cand in cand un ziar romanesc, sunt online...foloseste foarte mult, crede-ma, asa tinem minte cum sa citim si sa scriem romaneste! Bafta.