Cum v-ati acomodat in tara de adoptie? (2)

[cataghe]

Chiar, Idora, de ce oare ai postat numai prima parte? Hai, sa nu imi zici ca asa ai gasit povestea, ca si eu am gasit-o mai demult in alta parte si era intreaga... Foarte ciudat... Sa faca asta oare parte dintr-un mod tendentios de a prezenta lucrurile?... Nu pot sa cred!... This is the first day of the rest of my life!

[Idora]

Barcuta mea cu ancora de-o tona de Radu T. Motto: "e imoral sa faci experiente cu oameni". In urma cu cateva zile am participat in calitate de victima la o discutie interesanta, pe net, despre emigrare. Am deschis involuntar subiectul pe chat-ul unui site specializat in cresterea si educarea copiilor. Oameni civilizati, subiecte interesante, limbaj decent, partenerii de palavra prietenosi si deschisi. In plin calm si climat intelectual se starneste o adevarata "vifornita" de puteai jura ca locul e bantuit. Nu aveam de unde sa stiu ca majoritatea celor de acolo nu sunt bastinasi ci persoane care care si-au jucat sansele pe alte taramuri, asa ca am inceput a vorbi deschis si fara oprelisti despre sfoara in casa spanzuratului. Cand l-am vazut pe "atarnat" era tardiv. Discutia a inceput pasnic despre lucrurile care ne fac fericiti sau tristi, ce ne da speranta si ce ne aduce in pragul disperarii. Toate bune si frumoase pana in momentul in care cineva spune ca tara natala este locul care l-a facut cel mai nefericit si ca plecarea "dincolo" a fost fericirea vietii lui. Am spus atunci ca definitia fiecaruia functioneaza cel mai bine în locul în care a fost "scrisa". Dintr-o data, mi-am atras o ploaie de comentarii, unele rautacioase de-a dreptul, concluzia fiind dupa câteva minute de tir consistent ca nu exista tarâm mai râvnit decât acela pe care calca acesti emigranti, iar noi, cei ramasi suntem niste incapabili sa luam o decizie potrivita pentru a-i urma. Comentariul, recunosc m-a socat atât prin taria cuvintelor (ca sa ramân civilizat) cât si prin înversunarea acelor personaje virtuale de a combate un punct de vedere, evident contrar celui pe care ei îl sustineau. Am stat si am cugetat atunci la multele discutii avute cu prietenii despre ce înseamna sa fi emigrant. Observ cum cei mai multi dintre cunoscutii plecati definitiv sau aproape definitiv îsi schimba uimitor de repede discursul despre fericire atunci când se vad cu sacii în "carutele" ce pleaca spre Canada, America, Australia sau alte colturi îndepartate. Ajunsi acolo, ei povestesc cu lux de amanunte cât de frumos, util sau plin de împliniri este noul context. Aflu, fara sa întreb, cât costa legumele la piata, unde e mai ieftina pâinea, cât de mult e de mers pâna în centrul orasului, amanunte însotite de poze în care apare în fundal Niagara, Statuia Libertatii, Manhattan sau opera din Sidney. Oamenii au nevoie sa arate ca alegerea lor cea mai buna, e plina de substanta si pentru a întari cele spuse si scrise, apeleaza la imagini impozante. Nimeni nu face aceste calcule în mod rational ci mai degraba ele sunt rezultatul unor mecanisme inconstiente, firesti unor astfel de situatii. Prietenii mei nu s-au transformat în monstrii si nici nu s-au apucat sa studieze tehnici de manipulare dar observ la ei un efort vizibil de a demonstra ca acolo e bine si ca ei se pot bucura de acesta. Implicit, concluzionez ca sunt mai fericiti ca în România. Ceea ce trebuia demonstrat. Tonul e-mail-urilor scade însa în exuberanta dupa 4-5 luni. Dupa 6 luni, cu aproximatie, mail-urile sunt din ce în ce mai rare si mai sarace în amanunte. Dupa 4-5 rânduri dai cu ochii de fraze de genul: "… nu te superi, dar trebuie sa plec la servici", "iarta-ma ca nu am mai scris, dar abia am timp sa ma odihnesc", etc. Cei "vechi" adica cunoscutii care sunt deja de câtiva ani buni ai acelor tari povestesc rar dar amplu despre realitatea de acolo. Aflu ca "pretul" bunastarii e mare, ca sacrificiul nu se masoara în ore de munca sau bani ci în frustrari greu de carat, sentimente de marginalizare, singuratate, nesiguranta, dor de tot ce odinioara îi facea fericiti pe acei oameni. Aceste gânduri, trairi sau stari conflictuale interioare apar dupa ce emigrantii constata ca s-au redefinit iar vechile definitii nu s-au putut sterge. Încerc o ipoteza: cu cât noua definitie este în discrepanta mai mare cu cea noua, adaptata noului mediu, cu atât este mai putenica disonanta cognitiva creata de alegerea facuta. Iata si rezolvarea: pentru a reduce acesta disonanta, perceputa ca o stare de neliniste, tensiune, disconfort, individul reprima una din definitii, de regula pe cea veche si îsi construieste un mecanism de aparare ce cuprinde o serie de propozitii pozitive care îl ajuta sa lege noul context cu nevoia lui de a se simti împlinit, fericit, bun crestin, cetatean al acelei tari, etc. Din fericire, statusul si presiunea sociala de a adopta o suma de comportamente care sa îi faciliteze integrarea în acel mediu, este benefic rescrierii noilor roluri, ceea ce implicit duce la redefinirea sa ca fiinta sociala. Revin la discutia virtuala despre emigrare. Intuitia îmi spune ca, fara sa vreau, am calcat pe "mina" care a "explodat" în fata acelui grup de calatori cu bilete doar de dus sau ca am atins din greseala butonul sub care scria ceva ce nu apucasem sa citesc: "a nu se apasa decât în cazul în care aici devine mai rau decât în locul de unde am plecat". Reactia a fost pe masura! Mi-am cerut scuze, la modul serios si onest ca am pus mâna pe rani înca nevindecate. Evident ca acele personaje au citit gestul meu ca fiind înca o dovada de proasta crestere. De data asta îi înteleg pentru ca nu au ajuns în stadiu în care sa constientizeze ca ar avea o problema, deci singurul cu probleme de relationare sunt eu. Serendipity. Nu fac reclama la ramasul în tara, la patriotismul de carton însotit de fanfare, cuvântari sau volume de poezii omagiale si nici nu îi cred niste perdanti pe cei care au tras biletul câstigator la plecatul peste oceane. Aceasta e libertatea, bunul cel mai râvnit al omenirii (oameni? omenire). Exista indivizi pentru care definitiile proprii iau forma mediului în care "descaleca", pentru care e mai putin important daca muntele din zare se numeste Fuji sau Fagaras, dar e important ce model de masina, mult visata, au, daca pot iesi pe strada sau în parc fara sa le fie teama de "baietii de dupa blocuri". Unii s-au saturat de muntii de gunoaie, de datul spagilor si înscrierea pe liste de ordine la ghiseele statului, de statul în frig în cartierele de "cavouri" cu 10 etaje în care copii se joaca cu resturi de cartoane si tabla de conserve. E firesc ca fiecare sa vrea ce e mai bun, sa caute poteca care sa-l duca la liman. Nu cred ca voi apuca sa vorbesc cu cel ce vrea sa emigreze în Etiopia. Suna mai degraba a deportare decât a emigrare. Nici chiar în Toronto sau New York nu te asteapta nimeni cu flori în prag , sansa sa traiesti vreo 5-10 ani în cartierele marginase ale vreunei metropole e la fel de mare ca aceea a supravietuirii într-o dugheana din Ferentari. Mea culpa! Definitia mea, din pacate, functioneaza mai bine aici decât dincolo. Nu am de unde sa stiu cum e sa fi emigrant. Stiu însa cum e sa fi la un moment dat marginalizat, sa fi privit ca venind dintr-o tara perceputa ca necivilizata, cum e sa îti lipseasca tovarasia prietenilor si caldura Craciunului cu cei dragi. Am îndoieli serioase ca as putea sa-mi schimb aceasta definitie. Poate ca vreo 5 ani de trait în Ferentari sau în alte locuri asemanatoare, m-ar fi convins de contreriu acestei propozitii.

[Idora]

Cataghe, atat am gasit.O sa-ti dau adresa siteului, dar asteapta sa-l caut ca nu l-am gasit inca!

[Idora]

Adresa siteului e http://www.tare.ro/ba/index.html?tip=11

[AC]

Nici eu nu stiam bancul cu o continuare in Ro... ci in Florida...ca parca acolo zicea ca se va duce. Si ca sa fiu sincera stilul primei parti e sec si succint... iar a doua parte cam da prea multe explicatii... Nu ca n-ar fi adevarate::)::):) Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea

[Adela99]

Multumesc Idora si khristin, are cazul sa ne mai descretim fruntile[:)]. "Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns." Lucian Blaga

[Idora]

Asa e, normal ar fi trebuit sa continue cu Florida! De unde si pana unde s-a ajuns la Romania, nu pot sa-mi dau seama!

[khristin]

Iata linkul: http://fun.kappa.ro/unde_chat__prima Cristina

[Idora]

Te cred Khristin[flo] E cam ciudat ca nu scrie nimic de Florida si nici anul in care a locuit in Canada[8)]

[khristin]

Acum trebuie sa-l ierti Idora daca a omis anul [;)] Cristina