Familia si cariera

[danais]

As vrea sa va povestesc o anecdota in legatura cu acest subiect. Un profesor vine in fata studentilor cu un borcan mare, gol si o punga plina cu pietre mari de rau pe care o varsa in borcan pana acesta se umple. El ii intreaba pe studenti daca borcanul este plin si acestia sunt de acord ca da, acesta este plin. Atunci profesorul mai scoate o punga, cu pietre mai mici si le varsa si pe acesea in borcan, scuturandu-l din cand in cand, pentru ca pietrele mai mici sa umple spatiile lasate goale de pietrele mari. Studentii cad din nou de acord ca borcanul este intr-adevar plin. Profesorul scoate atunci o punga cu pietris marunt pe care o varsa in borcan si iarasi studentii spun ca borcanul e plin. La urma, profesorul varsa o punga de nisip care vine sa umple toate golurile dintre pietricele. Acum borcanul este plin-plin, spun studentii. Imaginati-va ca pietrele mari de rau reprezinta familia: copiii, sotul, parintii; pietrele mai mici reprezinta prietenii pe care ti-i faci de-a lungul vietii, prieteni pe care te poti baza si cu care iti imparti o buna parte din viata. Pietrisul marunt ar reprezenta cariera pe care ti-o construiesti iar nisipul lucrurile materiale pe care le achizitionezi de-a lungul vietii. Borcanul este plin de fiecare data: si atunci cand sunt numai pietrele mari, si atunci cand se adauga pietrele mai marunte, etc. Poti avea o viata plina dedicandu-te in exclusivitate familiei sau familiei si prietenilor, sau sa alegi sa ai si familie si prieteni si cariera, etc. Este o problema de optiune, de perceptie personala. Ideea este sa echilibrezi aceste optiuni, sa nu incerci sa introduci in borcan cu de-a sila o multime de pietre mari, colturoase, ca risti sa il spargi. Eu mi-am delimitat optiunile si am ales sa inghesui cat mai multe pietre, pietricele si nisip in borcanul meu. Familia mea vine pe primul loc si viata mi-ar fi plina numai cu ea daca am putea supravietui fara salariul meu. Carierei, sau mai bine spus slujbei, ii dedic niste pietre mai mici, care se strecoara modest pe langa cele mari si trainice ale familiei. Poate cu timpul, cand mititica mea deveni mai putin dependenta de mine, voi putea face mai mult loc pentru cariera. Pana atunci...deja a trebuit sa refuz un post de management de proiect la nivel national pentru ca presupunea prea multe ore de lucru si prea multe deplasari, iar eu vreau sa imi vad copilul cum creste, vreau sa ma bucur de fiecare zambet si de fiecare cuvant nou. Deci da, mi-am limitat optiunile in ceea ce priveste cariera si deocamdata cel putin nu pot spune ca regret in vreun fel asta. Am o viata plina. Daniela si [copil] Denisa

[anca tanasica]

Nu pot sa spun ca aveam o cariera, dar cert eram in constructie cand l-am intalnit pe minunatul meu sot si impreuna am decis sa ne casaotrim. Apoi, tot impreuna, am decis sa avem si un bebel. M-am rupt cu greu de serviciu si de celelalte activitati (mai aveam inca 2 joburi), acum insa stau cu bebelina acasa si sunt decisa sa stau cat mai mult (vreau sa o alaptez cel putin 1 an). Cariera nu cred ca e doar aceea in care esti director national, etc. Poti avea si o cariera mai mica (director de afacere mai micuta, avocat bun, medic bun, etc, cred ca toate meseriile carora li se poate atasa "bun" sau "foarte bun"). Mi-e dor de activitatile dinainte, dar nu-mi pare rau!!! Vreau in primul rand sa fiu o mama foarte buna si nu-mi voi continua "cariera" pana cand nu voi mai avea cel putin 1 copil... Anca si bebelina Alexandra

[adi_dalma]

anecdota lui Dananis continua cu faptul ca profesorul a adaugat o bere si a avut loc si borrcanul a fost plin plin plin ./ Morala (misogina) : mereu este loc si pt o bere. Ea are dreptate : toate au un sens si tb sa le imbinam pt ca sa avem o viata plina ag

[Cricor]

Cum zicea si Sabina serviciul e una, cariera alta. Eu consider ca nu fac cariera ci am un serviciu. Unul care imi place e drept, e relativ bine platit, dar se incheie exact cand ma urc in masina si plec acasa. Daca e copilul bolnav sun si imi iau zi libera fara nici cea mai mica ezitare. Ma duc la serviciu pentru ca aduce bani si pentru ca n-as putea sa stau acasa tot timpul. Concediul de maternitate (de 1 an cat e aici) a fost o perioada absolut minunata pentru mine. Probabil ca daca as fi vrut sa am o cariera, balansarea serviciului cu familia mi-ar fi creat mai multe probleme, dar asa singura problema este ca uneori ne ajung treburile neterminate din urma si nu remuscariere ca nu ma dezvolt profesional cat de mult mi-as fi dorit. Corina