Ne mutam impreuna?

[Adela99]

Cum am mai spus, sant pentru mutatul impreuna, si as vrea sa adaug ca sant pentru chiar daca asta pana la urma nu va duce la casatorie. Traieste clipa!

[elara]

Si eu sunt tot PENTRU. Iar motivatiile optiunii mele au fost deja relatate, cu alte cuvinte si in diverse feluri, de cele ce au scris inaintea mea si au avut aceeasi parere cu mine. Cea mai simpla explicatie: nu e la fel de usor sufleteste sa te desparti daca esti casatorita ca atunci cand nu esti casatorita, daca ati aflat ca sunteti TOATAL nepotriviti. Chiar daca unele gandesc ca nu-i nici o diferenta eu sunt convinsa ( desi nu am fost casatorita niciodata )ca desi suferita e la fel de mare la ruperea relatiei, "divortul" cu toata birocratia lui si cu toata imixtiunea atator persoane straine in ceva atat de sensibil, si cu renuntarea la vergheta si cu inchiderea in cufarul de amintiri a zilei nuntii cu tot cu juramintele "pentru toata viata", tot ce inseamna acest "divort" sigur mi-ar pune sare pe rana. "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[raducu]

De ce toata lumea vorbeste depre "el" barbatul cu care vrei sa te muti impreuna? Ca e mai bine sa-l cunosti in intimitatea lui etc.... Despre tine nu ti-ai pus problema? Una e sa te duci la el aranjata si dichisita, mirosind a parfum, cu desuuri sexy si alta e cand stati impreuna. Eu sunt de parere sa faci cum te indeamna pe tine sufletul si sa fii corecta fata de tine. Important e ca la sfarsit(oricare/oricand va fi el) sa poti spune "Nu am regretat nici o clipa alegerea facuta". Succes! Mamica lui Raducu

[sirod]

Uite, citesc si citesc si ii dau dreptate si lui Raducu, si Elarei si Amuletei... si eu sint convinsa ca pasul asta tine de ceea ce simte fiecare, de constructia fiecaruia. Nu sintem toti la fel, de ce sa ne mutam impreuna pentru ca asa 'se poarta', daca nu simtim lucrul asta sau invers, ne-am muta impreuna -'dar gura lumii'? Si eu sint de acord cu fetele care spun ca locuitul sub acelasi acoperis nu este un pasaport sigur spre casnicie, daca o faci fa-o doar pentru a trai clipa, cum spunea altcineva - fara sa te gindesti ca trebuie sa va mutati impreuna pentru a-ti cunoaste mai bine 'viitorul sot'.Traiti impreuna si atit!Si abia apoi o sa stii 'ce-ti iei la usa'si daca merita sa concretizati relatia intr-o casatorie! Indiferent ce alegi eu iti doresc sa iese asa cum iti doresti tu! DORIS

[ankka13]

poate ca risc sa ma repet .Am mai povestit de multe ori pe forum cum l-am cunoscut pe sotul meu .pe net .Dupa ce in sfarsit ne-am cunoscut dupa un an de chat ,timp in care noi nu chatuiam pe post de cuplu pur si simplu ,intamplarea a facut sa ne intalnim face to face la bucuresti .Am stat impreuna 48 de ore non stop si dupa 2 saptamani am hotarat ca trebuie sa ne vedem din nou deoarece simteam amandoi ca e ceva la mijloc .ne-am intalnit si am hotarat sa plecam in spania impreuna Dupa nici o luna timp in care l-am prexzentat familiei ne-am urcat in avion si ne-am dus in spania .am inchiriat un ap impreuna acolo si dupa 4 luni de convietuire ne-am intors in tara si ne-am casatorit .avem 1 an jumate de casatorie si e cel mai inteligent pas pe care l-am facut anca

[ancuta06]

Lai, asa cum au spus unele fete, decizia este a ta, si nu trebuie sa aiba nici o legaura cu experientele altora. Eu, ce pot zice este ca nu am suportat niciodata inceputul unei relatii...perioada intalnirilor, a cunoasterii reciproce. Si nu am suportat perioada aceea pt ca mie imi era incomoda, nu ma simteam in largul meu, asa ca am scurtat-o cat am putut. Ultima oara, practic nu prea a existat. M-a interesat, concret, sa nu-mi pierd timpul cu cineva cu care nu ma potrivesc. Acum, uitandu-ma in urma, regret un pic firea mea, nesiguranta, timiditatea, incertitudinea. Le-am simtit mereu, si astea m-au facut sa trec peste "faza de inceput" a unei relatii. Poate ca am pierdut ce era mai frumos, poate ca nu, poate am procedat bine, poate nu. Cert este, ca mie asa mi s-a parut mai usor. Depinde de firea fiecaruia, de experientele traite, de principii. Noi ne-am mutat impreuna cam la 1 luna, intai am stat in Romania, cateva luni, apoi am venit aici, am mai stat cateva luni, in final, ne-am casatorit in august anul trecut, dupa ce am fost impreuna cam 9, 10 luni. Nu regret nimic. Ancuta & Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family

[maaria]

eu cred ca am fost cea mai viteaza! ne-am cunoscut intr-o vineri. marti ne mutam deja impreuna!! stand acum si gandind, a fost un curaj pe care l-am avut atunci (la 26 de ani!!). a fost impulsul de moment la amandoi. am realizat ca serviciile noastre nu ne premit multa flexibilitate si deci timpul petrecut impreuna era de cateva ore, dupa programul fiecaruia, care se prelungeau pana dupa miezul noptii. nu-ti mai spun ca a 2-a zi dormeam cu capul pe masa la birou, hihihi. acum depinde si ce simti. eu am stiut ca el e cel pe care-l cautam...si zic ca a meritat riscul. suntem impreuna de 3 ani, dar ne-am casatorit acum 2 ani. am stat mai mult de un an sa ne "acomodam". nu cred ca e necesar sa mentionez (totusi, sa ma laud) o sa avem si un copilas in curand...era si timpul ,nu? Maria [gravi] DPN 1 septembrie.

[alinkav]

Eu pe sotul meu l-am cunoscut in octombrie 2002,peste o luna ne-am mutat impreuna, in februarie 2003 ne-am casatorit si acum avem un bebe de 3,5 luni. Daca m-as intoarce inapoi as face acelas lucru, ptr ca sotul meu este extraordinar! Inaintea lui am avut prieten, cu care eram de 5 ani, dar nici prin cel mai frumos gand nu mi-a trecut sa ma mut cu el. Succes! alina si bb Alex(3 luni si 2 saptamani) http://community.webshots.com/user/alinkava

[helbi]

Cindva, demult acum 11 ani, am avut un prieten, dar din pacate (nu are rost sa intru in alte detalii) nu am putut sa ne mutam impreuna. La o petrecere l-am cunoscut pe cel cu care, dupa ce am locuit impreuna cca juma de an, m-am casatorit (acum 8 ani), am un copil si.......urmneaza un divort:-( Dupa multi ani, primul baiat de care am scris avea sa imi spuna despre acea perioada din viata lui, din viata noastra:"Cautam acea imbinare ideala intre Dragoste, Realitate si Eu. Cind m-am trezit am realizat ca tocmai trecusem pe linga ceea ce cautam. M-am uitat in jurul meu si...eram singur, acolo jos, aproape de apa. Mi-a fost greu sa imi revin. De fapt, nu mi-am revenit niciodata." Din pacate pt noi doi (cred ca intelegeti ca inca ne iubim, desi fiecare si-a respectat si el inca isi respecta juramintul facut partenerului ales ulterior) el e casatorit, decizie pe care eu o respect. Concluzia......cred ca e bine sa stati impreuna, chiar daca sunt cazuri (unul aici de fatza) care trec prin fazele: mutat impreuna, casatorie, copil si...divort:-( Dar nimeni nu poate stii dinainte ce se poate intimpla, asa ca...TRAIESTE CLIPA!!!! Ralu

[petra]

Aceasta problema este cu dus-intors. Pe de o parte zici ca iti cunosti pritenul mai bine, ii vezi tabieturile si cate de astea, iar pe de alta parte intrii mai repede in rutina unei relatii, care este un fel de mariaj, fara acte!Nu poti sa ai doar avantaje sau dezavantaje. Dar, exista un dar aici, avand in vedere ca sunteti ambii atat de depate de familii, aveti doar prieteni aici sau colegi de facultate, inima te imbie sa-ti construiesti un cuib langa si cu omul drag. In conlcuzie, tu trebuie sa cantaresti daca vrei cu adevrat sa va mutati impeuna, cand se v-a intampla si in ce conditii! Sa fii iubita si o alegere buna! La toti numai bine!