PERICOL DE LACRIMI!!!

[adrianangi]

N-am stiut cum altfel sa botez acest subiect. Ceea ce urmeaza este foarte trist. CUMPLIT DE TRIST! Asa ca, nu merge mai departe daca simti ca nu ai puterea... De ce am postat aceasta scrisoare pe forum?! Poate din aceleasi motive pentru care ea a fost publicata in "Formula AS". "Va rog din suflet sa-mi publicati scrisoarea in pagina cititorilor. Este modul meu de a ma mai elibera putin, de a striga lumii intregi cat isi poate iubi o mama copilul. Este cadoul meu pentru fetita mea care e acum inger." Din aceste motive, eu am citit scrisoarea pina la capat. Desi plingeam in hohote la fiecare propozitie... M-am dus apoi, mi-am strins in brate baiatul si m-am gindit ca prin mine, alta femeie isi imbratiseaza, macar cu sufletul, copilul care nu mai este. Nu vreau sa va fac sa plingeti, desi probabil ca asta se va intimpla. Dincolo de lacrimi, trebuie sa vedem si altceva: NICIODATA NU NE IUBIM INDEAJUNS DE MULT COPII! Intotdeauna credem ca vom fi vesnic impreuna, si-i mai certam, ne mai iesim din fire, le refuzam si le interzicem multe fleacuri. Trecind prin purgatoriul acestei mame, haideti sa ne vedem copiii cu infinit de mai multa dragoste. Si sa ne apropiem de mult de durerea parintilor care au fost vaduviti de lumina vietii lor. Scrisoare catre ingerul meu "Dragi oameni de bine, In urma cu cateva saptamani mi-am pierdut fetita de patru ani. A avut cancer, localizat la ochiul drept. Dupa trei operatii nereusite, i-au scos ochiul. Era un copil chinuit, mutilat, dar era fetita mea, singura realizare de pana la 35 de ani. Dumnezeu a vrut sa o ia la el, dupa o lunga suferinta. Va rog din suflet sa-mi publicati scrisoarea in pagina cititorilor. Este modul meu de a ma mai elibera putin, de a striga lumii intregi cat isi poate iubi o mama copilul. Este cadoul meu pentru fetita mea care e acum inger. Sunt un om oarecare. Fara nimic iesit din comun, fara realizari profesionale sau materiale. Un om care pana mai ieri a avut o minune. Dumnezeu imi daruise o fetita, o minune blonda cu par lung si inelat, cu doi ochi albastri, ochi buni, blanzi, veseli si inteligenti. Minunea mea era insasi viata mea, singura mea realizare. Era refugiul meu in fata mizeriei inconjuratoare, era, de cele mai multe ori, prietena mea, sora mea... Ei ii impartaseam totul si chiar daca nu intelegea prea multe, ochii ei senini si plini de iubire suplineau totul. Intr-o zi, Dumnezeu a hotarat ca m-am bucurat destul. Minunea mea cu ochi albastri avea cea mai cumplita boala: cancer. Si tocmai la unul din cei doi ochi, oglinda sufletului ei. Minunea mea s-a transformat mai intai intr-un mic monstru, cu un ochi aproape iesit din orbita. Oamenii o priveau ingroziti, se inchinau si bateau in lemn. Dupa luni intregi de chinuri, i-am scos ochiul. Oglinda sufletului ei se transformase in mii de cioburi care-mi sfasiau sufletul de cate ori o priveam. Probabil ca nu platisem suficient si Dumnezeu mi-a cerut pretul suprem: viata ei. Nu mi-a ascultat rugaciunile, nu s-a indurat de lacrimile si de sufletul meu de mama. Sufletul fetitei mele era mai pretios pentru El. Exista undeva niste oameni care mi-au fost alaturi si pentru care ma rog ca Dumnezeu sa le dea sanatate. Numele lor nu conteaza. Numele lor a ramas in sufletul meu si le voi multumi ori de cate ori ma voi gandi la minunea mea, adica in fiecare secunda a vietii mele. Numele lor a ramas in sufletul fetitei mele si ea se va ruga pentru ei de acolo, de langa Dumnezeu. Sunt colegi si prieteni, medici, preoti, cunoscuti sau mai putin cunoscuti, intr-un cuvant, Oameni. Drama mea este drama multor mame. Nu le pot incuraja, pentru ca durerea e prea mare. Ma rog doar sa le dea Dumnezeu sanatate copiilor si lor puterea de a-i iubi asa cum merita niste ingeri. Cum sa concentrez intr-o scrisoare o drama de-o viata? Cum sa descriu in cuvinte ce simt acum, cand nu-i mai pot vorbi, n-o mai pot alinta, n-o mai pot mangaia? Sunt furioasa pe mine ca nu pot mai mult, dar m-am gandit ca acesta ar fi cel mai potrivit dar pentru fetita mea. Copilul meu drag, te rog sa ma ierti! Te rog sa ma ierti pentru fiecare clipa in care te-a durut, pentru fiecare clipa in care te-am certat sau te-am chinuit, pentru fiecare clipa in care nu ti-am spus cat de mult te iubesc. Te rog sa ma ierti pentru lunile intregi cand te-am privat de micile bucurii ale copilariei. Pentru bomboanele primite pe care mi le dadeai sa le pastrez cu speranta ca, intr-o zi „cand se va face ochisorul bine” le vei manca. Pentru prajitura pe care ai avut curajul si puterea doar sa o mirosi, pentru ca stiai, la doar trei ani, ca nu ai voie. Te rog sa ma ierti pentru ca nu mai aveam uneori puterea sa te mangai, sa ma joc cu tine, sa te rasfat, sa-ti arat cat de mult te iubesc. Te rog sa ma ierti pentru ca uneori oboseam si nu aveam puterea, rabdarea si bunul tau simt de a spune: „Iarta-ma, te iubesc!”. Iti promit ca, de cate ori voi putea, un copil va primi o bomboana sau o prajitura din partea ta. Nu-ti mai pot oferi nimic, ingerul meu, dar pot sa vad in ochii altor copii bucuria de a primi o bomboana. Te iubesc, minunea mea de ieri si ingerul meu de azi. Te iubesc cu toata fiinta mea si ma rog sa-ti fie infinit mai bine acolo sus. Iarta-ma, fetita mea, si de acolo de sus, iubeste-ma asa cum ma iubeai si pe pamant. As da orice sa te vad, sa te simt, mi-e dor de rasul tau, de forta ta, de energia din care ma alimentam si eu. Ai fost punctul meu de sprijin, omuletul cu care imparteam bucuriile si necazurile, ziua de ieri si ziua de maine. Fara tine sunt nimic. Ma doare tare, fetita mea... N-am sa stiu niciodata cat te-a durut pe tine. N-am sa stiu niciodata ce-ai simtit cand sufletul tau chinuit se zbatea sa plece, cand lacrimile din singurul tau ochisor se amestecau cu ale noastre. Ma rog doar sa nu te fi durut niciodata asa cum ma doare pe mine sufletul acum. Daca ma auzi si ma vezi, ingerul meu, ajuta-ma! Ajuta-ma tu, chiar daca eu nu te-am putut ajuta. Roaga-L pe bunul Dumnezeu sa te lase sa-mi dai un semn. Sa te stiu linistita si fericita, sa stiu ca m-ai iertat si m-ai iubit si ca iti este infinit mai bine acolo sus, fara noi. Te rog copilul meu drag, ajuta-ma! Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat imensa bucurie de a fi mama. Pentru patru ani am avut ceva al meu, ceva din mine. A fost minunea mea si nimic si nimeni n-o va inlocui. Nu stiu ce urare se face ingerilor. Stiu doar ca tu esti acum alaturi de ei. Vei ramane intotdeauna pentru noi un dar ceresc si, chiar daca ne doare cumplit, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a ales pe noi sa fim parintii tai pentru patru ani." GEORGESCU LUCIA - str. Baiculesti nr. 19, sc. B, ap. 72, et. 7, sector 1, Bucuresti, cod 013191 "Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau

[MirelaV]

... [flo] ...ma simt din nou...goala..inutila.. MirelaV

[saphir]

..... (fara cuvinte)

[peca]

....[q][q][q][q]

[janib]

Este intr-adevar fara cuvinte. [q][q][q] jb

[Eleni]

Cumplit! Ma doare sufletul... Elena & Maria Bucuria

[lacramioara t]

Inca plang.Nu imi gasesc cuvintele acum si nici nu cred ca le voi gasi vreodata. Lacramioara.

[niponel]

FARA CUVINTE [q][q][q][q][q][q][q]. Niponel si Emmytsu

[korinna]

Dureros....de multe ori uitam asta..si de multe ori ma enervez pe baietelul meu cel mare..ca ia note mici..sau ca nu ma asculta si tip la el..si-l fac cu ou si cu otet..in loc sa-i multumesc celui de sus ca este sanatos..Doamne iarta-ma..ca tare nesabuita mai sunt! Azi am aflat de un coleg de serviciu care are un baietel in clasa 1 ,ca copilasul lui are tumoare maligna la cap.A lesinat in ore pur si simplu.L-au dus la edic..apoi la Bucuresti..Bucurestiul a zis ca tb ca tumoarea sa mai creasac..asta inseamna ca va fi la doctor cand va orbi..cica asa trebuie..Doamne...ce trist! Trebuie sa ne bucuram de orice zi..de orice clipa de viata..sa nu ne mai amaram sufletele pt chestii trecatoare! KORINNA [zana] mamika x 2 http://community.webshots.com/user/korinnay

[cl]

[q][q][q][q][q] Claudia