Pe insula mea

[AC]

iubibubi... Port Jefferson, langa spitalul Mather... [:D] Dar acus sunt in Olanda... topa-topa uite alba, uite neagra.. unde-s mama si cu fata![:D] Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea

[iubibubi]

imi place tare mult PJ, mereu cand mergem la plimbare pe acolo ma simt ca intr-un orasel de papusi :). am si "puncte" preferate: magazinasul cu ornamente pt. Craciun, straduta gen Lipscani :), cabina telefonica englezeasca, micile magazine de pe deal... http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

[Sorina-Alexa]

Ce frumos suna[cool][flo]!!!!!!!!!!! Sorina. "If you respect others,they will respect you!"

[AC]

Gata in curand se termina perioada necunoscuta mie pe insulita si... pot sa va spun cum arata vine post-Pastele pe insula mea. Primavara-i plina si verdele se rotunjeste inconjurand casele si-nveselind gazele si copii. Si pe mine. Nu stiu de ce e atata tensiune verzulie in jur ca-ti vine sa mori de ciuda ca nu poti si tu sa o iei de la cap in fiecare primavara. E ceva pe insula mea care ma vrajeste. Adica de ce sa nu scoti si tu macar frunze verzi ca doar esti in plina natura. Si daca cumva esti un european educat si-mi spui ca natura e una si tu alta... Eu nu mai zic nimic...dar cand deschizi geamurile sa faci curatenie si ridici chiar si plasele de tantari ca sa le inlocuiesti... si cand te crezi in plina civilizatie si lasi totul deschis... si si si.. te trezesti cu o veverita-n casa!! Ce faci? Nu faci nimic... ramai mut de mirare si esti pe insula mea. Poftiti veniti, sa alergati veveritoiul care derutat nu gaseste geamurile... si eu burtica serioasa si respectabila nu ma incumet sa-l alerg si sa-l trag de obraznicatura aceea de codita. Si uite asa a inceput primavara pe insula mea. Ca doar nu va asteptati ca dupa asa o iarna serioasa si inzapezita sa nu aiba insula mea idei traznite de primavara. In mai e tare frumoasa... acoperita cu valuri de verdeata si nisipuri mai pietroase scanteiaza in soare. Un rau ici, unul colo, un lacusor se iveste si el... si insule mici apar pe peste tot... Ehh cu placile acelea de gheata nici nu vedea ca-s insule nabadaioase si pline de independenta. Acum in lipsa de vaporas e timpul sa calatoresti ba calare ba pe jos folosind calutii putere ai masinutei si sa te rasfeti in parcuri... Si pentru ca suntem pe o insula fermecata...parcurile sunt mari si te pierzi in ele . Noi ne-am dus la gura cea paroasa a unui rauletuluiPeconic. (Indian Island Park, Riverhead). Arata asa ca un mos batran si verde cu barba cu musteti si cu firisoare de par pe nas. Erau carari trase ca de pieptan, ca printre tufisuri se incumetau doar gagalicile cele neascultatoare. Si mosul poftea la o insulita mica, mica. Insulita indianului. Frumoasa insulita... dar mosul supsese cu pofta apa din jur si pe nisipuri albe si fine doritorii erau atrasi pe insulita. Si ei si pasarile, ba si ceva pasaret si animalute care jucau parada fermei pentru gagalicile tematoare si galagioase. Iar noi cei care asptam gagalici ne-am putut aseza pe cate o banca si privi catre golful Flandrei...dar soarele era cald si Flandra departe. In spatele nostru se auzeau in asfintit nelinistite pasarile din mlastina promontoriului.... puii tipau ascutit in asfintit. Nu prea departe pui de omn scanceau, radeau si se alergau...in casutele de camping.... Ce or zice pasarile de ideea de a avea cuiburi temporare asezate paralel si toate la fel... Eh, dar las ca aduceau puii cate un lemnus, mai decorau un perete, mai spargeau un geam... ca sa nu zica pasarile din mlastina ca n-avem imaginatie. Si totusi vara statea sa inceapa si cateodata umezeala patrundea pe geam si-n suflet si nu mai voiai sa auzi de insule, de mlastini, de gaste si rate salbatice, de pescarusi.... voiai doar liniste si racoare... si pe insula mea le poti gasi pe toate, ba chiar in oraselul meu... care are o groaza de satuce... are si un parc... cu pini inalti, pe marginea raului Carmans. Si e mare paduricea... cat sa racoresti o zi intreaga 1000 de oameni. Va ziceam eu ca insula mea nu recunoaste stilatele maniere europene. Sa mergi in padure soptind dulce fiintei iubite, sa te uiti spe vazduh...si sa vezi coloane de aer in prelungirea pinilor... nuuu... asa ceva fac putini. Nu-i rau asa. Stii ca nu te lovesti de alte cupluri prea visatoare si nu-i pericol sa te ciocnesti tot uitandu-te pierdut la franturile de lumina. Dar e si trist cand tu nu-ti poti plimba burtica in canoe, cand nu poti sta printre pescari. Asa n-ai tu rabdare sa pescuiesti a zvarluga de pestic de-l cureti pana ramane un fir, il prajesti pana ramane o amintire si nu-l mai mananci, ci-l pui in rama. Dar daca ai veleitati de burtica biciclista poti face sa tresalte de frica cate o familie cinstita si-ti poti privi plina de fericire alegerea corecta calaritul bicicletei si nu al calului. Oare de ce nu or pune cate o saltea pe drum pentru fiecare curajos nepriceput? (Southaven County Park) Si eh cu un biciclist educat prin Olanda poti deveni o burtica tare plimbareata si-ti poti urmari pinii de-a lungul raului. Cathedral Pines Park/Prosser Pines Nature Preserve. Sunt asa fermecatori, iar cei albi sunt de-a dreptul aristocratici... dar nu te lasa amagit... pe insula doar numele indiene sunt vechi... pinii cei albi si cu fumuri nobiliare au venit abia in 1812 si o mana organizat de olandeza... i-a aliniat ca-ntr-o armata germana. Si cum insula mea are atatea coltisoare fermecate.... pe curand. Pana atunci... va las ca avem gagalici si vine Pastele...si-n insula mea toti parintii sunt ocupati si toate gagalicile asteapta sarbatorile. Anul acesta pentru toti o data. Unele gagalici mai fara experienta ca cele ale indienilor prietenii nostri incep deja de prea multe zvonuri, sa rascoleasca gradina lor sau a vecinilor, dar numai de Pasti in unele gradini se vor ascunde in cutiute de plastic ousoarele de ciocolata... Sau poate nu se ascund, sunt naturale si asa fac iepurasii de pe insula mea... oua de ciocolata in gradini. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea