VA ROG MULT SFATURI !!!

[Lauraa]

Draga mea, decizia e a ta si numai a ta. Cand (si daca) vei avea probleme din cauza asta nu o sa vina nimeni de aici sa te ajute. FIecare stie ce are in casa, ma feresc sa dau sfaturi. Fii insa atenta, un chiuretaj te poate marca pe viata si remuscarile raman. Oricare ar fi decizia ta, numai bine Laura si papusica din burtik ( 29+ saptamani) [img]http://skins.hotbar.com/skins/ecardsSite/ec/newbab/newbaby_humor_0418_2_prv.gif [/img]

[Miguelle]

Fa copilul! Un avort te va urmari toata viata, omori o viata, nu o mai poti face la loc. Eu am facut unul la 21 de ani si de atunci regret. Cu siguranta e mai greu sa cresti un copil, poate chiar foarte greu, dar trebuie sa-ti asumi responsabilitatea. In primul rand un avort e un pacat foarte grav fata de Dumnezeu. Nu asculta vocile care iti spun ca e usor de facut si nu raman urme. Fizic raman sau nu. Dar psihic, vei fi marcata. Nu mai vorbesc ca un chiuretaj doare, chiar cel prin aspiratie, destul de tare. Eu am plans atunci toata ziua dupa ce l-am facut, si de durerea pe care am simtit-o si de tristete. Apoi o vreme mi-a fost bine, iar peste vreo 2-3 ani am inceput sa regret ENORM. Dumnezeu a hotarat ca e bine pt tine sa ai sau sa mai ai un copil. Ai tu putere sa i Te impotrivesti? Stii ca daca o vei face vei plati pt asta intr-un fel sau altul. Legile Lui trebuie respectate daca vrem mai putine necazuri. Crede-ma ca stiu ce spun. Curaj! O nastere e mult mai grea decat un avort, dar iti implineste sufletul. Un avort te darama sufleteste, ca sa nu mai zic ca o poate face si fizic.

[bibi]

Chiar nu vrei sa mai postezi asa: [gravi]Melania????

[anca tanasica]

Daca aveai cel putin 2 copii ti-as fi raspuns poate altfel. Asa: Mai gandeste-te. Chiuretajul prin aspiratie e o operatiune f.usoara, nu doare aproape deloc si dureaza cam 5 min, Dar....dupa aceea urmeaza partea dureroasa.... E drept ca e alegerea ta, asa ca nu mai insist. Anca si bebelina Alexandra

[alycia]

Imi pare tare rau ca esti pusa in fata unei asemenea decizii...sfaturi...aici nu o sa gasesti nimic care sa te indemne la un avort! Doar tu stii daca esti in stare sa mai cresti un copil sau nu...sau ce situatie financiara ai...eu zic sa nu renunti la sufletelul ala care deja bate pentru tine si in tine...nu o sa fie un capat de lume daca o sa mai ai un copilas din contra o sa fie lumina vietii tale alaturi de celalalt! Lupta, nu te da batuta asa usor, crede-ma merita efoprtul! daca vreti sa ne vedeti da-ti clik aici: http://community.webshots.com/user/penciu

[Ana71]

Fiecare isi cunoaste problemele cel mai bine, dar, te rog gandeste-te bine. Nu lua decizii pripite... Eu am facut un avort la cerere cand aveam 21 ani, in 1992 (eram studenta). Imi intarziaze menstruatia vreo 2-3 saptamani (lucru car se mai intamplase si altadata) si cand am mers la medic (la una din putinele clinici provate de atunci - Coronis) doar dupa un banal consult (fara test de sarcina, care nu se gasea pe atunci, fara ecografie) mi-a zis ca sunt insarcinata. Daca vreau sa fac avort, sa completez o cerere si intr-o jumatate de ora "rezolvam problema". Am fost bulversata, habar n-aveam ce sa fac si am facut avort. Durere fizica nu prea a fost (anestezie generala) dar cea psihica a fost imensa. Singura mangaiere este ca poate nu a fost sarcina (pe vremea aia se faceau avorturi "pe banda" si dupa ce m-am trezit din anestezie, mai erau decat vreo 2 asistente si nimeni nu m-a lamurit daca a fost sau nu). De cate ori aud cuvantul avort parca ceva ma doare. Acum am un baietel de 4 ani si anul trecut (in octombrie) am pierdut o sarcina, oprita in evolutie (la 10 saptamani), pe care o doream foarte mult. Am suferit enorm (durerea fizica parca nici nu a existat comparativ cu cea psihica) si m-am tot gandit ca Dumnezeu m-a pedepsit pentru ca atunci am fost atat de slaba si am luat decizia de a avorta. Nu vreau sa te supar sau sa te bulversez si mai tare, doar ti-am povestit ce simt eu. Chiuretajul in sine nu e o problema foarte mare, dar durerea si golul care raman sunt (ce-i drept nu pentru toate femeile) imense. Sa te ajute Dumnezeu sa iei cea mai buna decizie!

[Jeff]

Multumesc mult fetelor dar ma judecati atat de aspru !!!! Eu nu mai programasem alt bb, am luat deja acum o saptamana Diflucan, extrem de toxic din cauza unei candidoze rebele care revine, revine.... Acum 7 luni am suferit un accident la munte: in continuu am luat un medicament care nu stiu ce influenta ar avea, dar sigur nimeni nu m-ar putea linisti ca nu va produce efecte secundara.... Mai mult decat atat, eu am niste cosmaruri din perioada in care am fost prima data insarcinata: sefa mea de atunci -avocat de meserie ca si mine m-a aruncat in strada, la scurt timp dupa ce a aflat de bb. Am ramas un an si jum fara servici, stresata in permanenet ca nu am banii mei, cu un ajutor de mizerie de la Barou. Sotul meu are deja 40 de ani, nu-si mai doreste deloc alt copil, iar parintii mei si soacra care m-au ajutat cu Anna sunt destul de bolnavi si in varsta sa mai creasca un bb. Mi-e imposibil in circumstantele acestea sa mai fac acest pas. Am un job stresant si greu: plec la 8 fara ceva din casa si ajung seara cel devreme la 7. In conditiile astea ce copil mai pot avea eu? Credeti ca pe mine nu ma doare sufletul? Credeti ca nu ma gandesc deja ca acea fiinta este nevinovata? Dar asta este situatia... Nu mai puneti si voi sare pe rana ca deja sunt la pamant !!!! Sper sa-mi dea cineva informatia pe care o caut si nu alte sfaturi de a pastra bb acesta care nici nu stiu daca, dupa tonele de medicamente luate, dupa perioada stresanta si tigarile pe care le-am fumat in ultimul timp, ar fi un copil normal!!! Nu-mi pot asuma acest risc ! Jeff melania

[Androix]

Draga Melania, in primul rand te rog sa ma ierti ca postez desi ai spus, ca nu mai vrei indemnuri de a pastra copilul. Insa am o mica nelamurire: ce astepti tu de la noi? Batai pe umar? Floricele virtuale? Adica cum ai vrea tu sa te incurajam? Uite aici incurajarea mea: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22210 Andreea

quote:

---

Originally posted by Jeff
Sper sa-mi dea cineva informatia pe care o caut si nu alte sfaturi de a pastra bb acesta care nici nu stiu daca, dupa tonele de medicamente luate, dupa perioada stresanta si tigarile pe care le-am fumat in ultimul timp, ar fi un copil normal!!! Nu-mi pot asuma acest risc ! Jeff melania

---

[Ella]

..din cîte am înteles eu,nu asteapta nici floricele..si nici batai pe umar...Dar NICI mustrari de constiinta. ella

[carmenutza]

Dupa cum vezi cam toate fetele daca au un bb mai vor unul....de ce sa renunti la bb 2 daca el vrea sa vina?....si va fi mult mai bine si ptr. bb 1 sa aiba un fratior mai mic... Carmen si bb Maya Alexia