Dati-ne 1-10 motive sa ramanem in Romania!

[mimitete]

quote:

---

Originally posted by Luizax
La noi lumea e linishtita si nu pune bombe :o))) Luizax - karkotash shef!

---

Eu n-as baga mina in foc pt asta ... nimeni nu e la adapost de terorism, daca la asta te refereai. Mihaela

[nelia]

Un motiv pentru care e mai bine sa pleci (tinind cont de cum nu s-au schimbat lucrurile in Romania) este viitorul copilului, startul lui in viata. Si un motiv pentru care nu stiu daca e chiar atit de bine sa pleci este... viitorul copilului... ce va iesi din el, ce va fi, cum ii va fi... Aici e dilema noastra, pentru noi lucrurile sint grele, dar simple: stim cine sintem pentru ca stim unde ne-am nascut si petrecut copilaria. Stim unde e „acasa“ pentru ca stim unde si de unde ne sint parintii. Stim ca avem prieteni si ne simtim bine cu ei pentru ca vibram pe aceleasi unde (limba, cultura etc.). Stim in ce tabara sintem pentru ca stim cine au fost si cine ne sint dusmanii. Am plecat, sintem aici cu un trecut, cu un prezent (mai greu, dar provocator) si cu un viitor (nu-l mai caracterizez, ma multumesc ca exista si il vad, macar in mare). Ne simtim linistiti si pusi pe fapte mari, pentru ca daca nu va iesi cum ne-am dorit, nu ne tine nimeni aici si avem unde sa ne intoarcem. Si as putea continua... Dar Agata!?! Nu stiu nimic despre ea, doar ca este copilul nostru, minunea ce ne-a completat viata si ca ii dorim dint sufletul nostru sa aiba o viata frumoasa si multa liniste in suflet. In rest... Cornelia, mamica Agatei

[Siminaf]

Cita dreptate ai, Cornelia, si noi tot cu gindul la viitorul copilului (copiilor) nostru plingem in fiecare zi si noapte si singurul lucru care ne mai tine pe linia de plutire (d.p.d.v. emotional) este tocmai ca am inceput (chiar daca timid luna aceasta) pregatirile de plecare. Home, wherever you are... Simina & Andrei (Deiutzu)

[Idora]

"Conditia de emigrant (chiar incununata de echilibru si multumire materiala, profesionala si personala) este si va ramane o conditie complexa, contradictorie, duplicitara, o permanenta framantare. Un emigrant traieste undeva, suspendat intr-o lume a nimanui, penduland la nesfarsit intre tara lasata si cea adoptiva. Este o conditie relativ singulara (chiar daca o impartasesti cu altii in aceeasi situatie) si relativ fara iesire (pentru ca, oricat te-ai integra, tot mai ramane ceva neintegrat). Fara a fi o drama, o nefericire, emigrarea ramane o cruce pe care o porti in spate, constient sau inconstient. La multi dintre cei plecati, banuiesc ca pe langa nevoia, dorinta sau poate doar tendinta de a se intoarce, exista o ingrozitoare vulnerabilitate si teama de a nu mai fi intelesi, de a nu mai fi nici de aici, nici de acolo."

[Idora]

Imi permit sa dau niste citate cu parerile personale ale unor emigranti sau fosti emigranti,despre emigrare.Eu mi-am spus parerea,nu are rost sa ma repet. "Eu nu vreau (dupa ce am vazut ce este aici in vest)ca Romania sa ajunga o tara lipsita de suflet.Dar si noi Romanii putem pune gunoaiele in pungi,stringe ciinii vagabonzi si pune mina de la mina pentru a-i ajuta pe cei saraci.Partea proasta este ca prea multa lume crede ca altii trebuie sa faca ce nu face el.Emigrarea este pentru multi o scuza pentru lipsa de atitudine.Ideea emigrarii este atit de larg propagata in societatea Romaneasca incit intreaga societate pare ca se afla cu bagajele facute pe peronul unei gari ,gata de plecare(dupa noi potopu').Cei plecati si care duc o viata la limita saraciei in occident intretin acest mit al vietii extraordinare in afara tarii.Spun"limita saraciei"nu pentru a exagera ci pentru ca acesta este adevarul.Prima generatie de emigranti-cel putin-lucrind zi si noapte deabia pot incropi un venit din care eventual pot plati rata la casa.Acesti oameni insa atunci cind vorbesc in tara mint.Prezinta realitatea asa cum ei ar dori sa fie si nu asa cum este.Si imi imaginez fascinatia celor care aud aceste minciuni.Totul in lume este la fel,nu exista raiuri si nici supraoameni.Aici legile sun facute insa pentru a atrage mina de lucru,la noi sunt facute ca sa o izgoneasca.De ce sa exporti capital cind poti aduce mina de lucru din Romania?Emigrarea nu este o solutie.Eu stiu ca ma voi intoarce acasa pentru tot ce poate fi si va fi bun in tara mea." "Daca tot timpul te duce dorul de tara, sufleteste nu o sa fii multumit niciodata, si vorba aia : banii nu aduc fericirea." "Personal consider ca emigrarea nu este o solutie. O expresie româneasca spune ca '' fugi de dracu' si dai de masa'' sau alta : ''din lac în put''.Problema este foarte complexa , cîti dintre dumneavoastra sînteti de acord sa disponibilizati bunurile : apartament(sau casa pentru cei mai avuti),masina ,mobila....etc..si sa plecati în necunoscut .Si pentru ce ? Pentru un vis care se poate preschimba în cosmar,tragedie care e greu de reparat chiar si de-a lungul timpului . Pentru a îndesi rîndurile unei populatii defavorizate care de obicei se gaseste la marginea metropolelor nord-americane sau HLM-urile din Europa de vest.Viata unui emigrant e o viata de cîine , dar pentru ca si cîini sînt împartiti pe rase unii o duc mai bine (pudeli sau pechinezi)-dar unul la un milion dar tot cîini sînt.Nu stiu cîti dintre voi veti putea suporta rasismul,umilirile ieftine.Nici o natie de pe fata globului nu poate proclama ca este o natie toleranta 100%,si noi sîntem rasisti , si nemtii sînt rasisti , si canadienii sînt rasisti , si americanii ...toti . Ce este diferit este doar proportia , procentajul.Stam si ne întrebam oare chiar emigratia e unica solutie ? Oare America de nord si Europa de vest nu au destui sclavi ?înainte de a emigra trebuie sa cumulezi cît mai multa informatie.De exemplu cum se face ca cei plecati în Germania ,Franta,Suedia îsi permit sa vina mai des în România decît cei din America sau Canada ?Foarte simplu nivelul de trai mai scazut . Nu avem un lobby puternic în America de nord dintr-un motiv simplu multi dintre emigrantii români ne balacim în patura de jos a societatii. Am vrea sa ajutam dar cum ? Cînd nu-ti permiti sa iesi macar saptamînal la restaurant , nu-ti permiti sa mergi la teatru ,opera, nu-ti permiti sa petreci concediul într-o tara straina , daca vrei sa-ti continui studiile si te simti capabil vezi ca putinele economii din cont nu-ti ajung sa platesti decît cîteva saptamîni de universitate te zbati sa platesti chiria si restul (telefon,cablu TV,curent...etc). Daca mai faci si datorii aiurea te paste falimentul si vei deveni sarac lipit . Personal am încercat , am emigrat , asta e singura satisfactie . Cum zicea cineva aici pe forum ar încerca macar pentru a vedea ce poate aduce o asemenea experienta." "... nu cred ca ne invidiaza decit naivii care cred ca pe aiurea umbla ciinii cu covrigi in coada. M-a bucurat foarte tare faptul ca, la prima mea revenire in RO, desi m-asteptam sa fiu tratat asa cum erau tratati pe vremea lui Ceasca cei plecati, am fost tratat cu o suprema indiferenta - ridicare din umeri: "Canada ? Ah, okay... Am inteles ca e tare frig pe acolo." De parca ma intorceam dintr-o vizita la Rimnicu Vilcea. Serios, m-am bucurat foarte mult de schimbarea asta de atitudine - pentru mine a fost un mare semn de normalitate. Faptul ca nimeni nu m-a luat drept "boier", drept "ajuns", ci... poate chiar dimpotriva: "Si nu ti-e greu printre straini ? Ca, sincer, parerea mea este ca poate e mai bine acasa". Asta nu mi-a spus-o numai unul sau doi, ci MAJORITATEA celor cu care am vorbit. Si nu vorbesc de oameni carora sa le fi spus eu ceva despre mine si cum o duc eu acolo, departe, sau ca mi-e dor de casa. Ci oameni care imi spuneau vorbele astea INAINTE de a le povesti eu ceva. Oameni cu care nu aveam foarte multe in comun, de exemplu fosti vecini de bloc. Intimplator, eu am dus-o multa vreme foarte bine dpdv material - acum, insa, este mult-mult mai greu cu informatica asta. Piata este moarta, sau, ma rog, in coma. Intimplator, am avut ocazia sa vad cu ochii mei cum o duc realmente unii dintre cei care in RO se laudau cu cerul si pamintul - o duc okay, dar in nici un caz asa cum povesteau. Au o casa (pe care o vor plati la greu inca 20 de ani) si o masina sau doua (inchiriate, in general (lease)), si traiesc de la o leafa la alta, de la o rata la alta. Deci... trai decent, multumitor, dar atit. Si o poveste aud eu de la ei aici, alta poveste aud cei din RO - pe mine nu ma pot minti, ca stiu si eu care-i situatia. E adevarat, desigur, ca dpdv material aici poti realiza mai multe ca in RO, la aceeasi munca/pricepere/calificare. E adevarat ca poate oamenii astia in RO nu si-ar fi permis sa-si cumpere casa cu piscina, si ca poate ar fi locuit in continuare intr-un apartament de trei camere in Bucurestii Noi. Deci din punctul asta de vedere au dreptate. Dar, cinstit, se si exagereaza foarte mult - asta e un fapt. E foarte multa parada." "Pomeneam în mesajul trecut de nevoia de informatie pe care potentialul emigrant trebuie sa si-o însuseasca pentru a nu pleca chiar ,,neînarmat '' în necunoscut. Desi stiti cum e : socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tîrg ( niciodata -precum în legile lui Murphy ). Cineva pomenea de case în Canada (personal le consider cabane sau orice nume dar nu casa) si cum merge sistemul : plata unui acont (10-15 % -procentele difera) , ipoteca la banca...s.a.m.d. toate bune si frumoase însa s-a uitat un lucru esential : în Canada aceste asa-zise case nu sînt în realitate case : De ce ? -Nu sînt fabricate din caramida , ci din materiale prefabricate rumegus presat ...s.a.m.d. -Fundatia cunoaste ea ceva ciment dar si aia la ,,buleala'' -Zidurile interioare sînt un fel de mucava (drywall) pe care poti usor sa le spargi cu pumnii goi si va rog sa ma credeti nu e o exagerare , nu trebuie sa fii Mike Tyson . Asemenea case nu le poti lasa mostenire de la o generatie la alta cum sînt multe case în Ardeal (si nu numai). Personal nu vad nici un avantaj în asemenea aventura financiara , doar poate grandomania unora de a-si impresiona conationalii (de aici sau mai ales din tara). Pe alta parte totul este pe muchie de cutit , casa se poate devaloriza , zona care pîna mai ieri era cautata azi e periferie , e o zona rau-vazuta. Datoriile la casa trebuie platite , daca (Doamne fereste !) te accidentezi si îti pierzi o mîna , un picior esti pierdut , banca nu asteapta luni de zile , orice întîrziere este sanctionata cu dobînzi extra,de la somaj nu primesti bani ...ai chipurile casa , FALIMENT scrie pe fruntea ta , devii PARIA pariilor.Casa practic nu e propietatea ta decît cînd ai achitat ultima centima , pîna atunci e a ,, rechinilor '' (creditorilor). Alt ,,fapt-divers'' v-as mai semnala tot referitor la acelasi subiect un locuitor din Scarborough (Toronto) a fost victima unui accident stupid , acesta se afla în ,, casa '' si viziona programul la TV , cînd s-a trezit cu un glonte în piept ( ulterior persoana a decedat ) , s-a dovedit ca glontele a trecut prin parbrizul unei masini (la cîteva ,, case '' departare ) apoi a trecut prin ,, zidul '' ,, casei '' victimei apoi prin o boxa de combina ( speaker ) apoi în pieptul victimei . Cei care vor sa confrunte articolul în original le recomand site-ul ziarului TORONTO SUN (editia din 03 noiembrie 2003 ).Asa sînt construite cabanele ....pardon casele în Canada...!!!" "Pentru mine si familia mea emigrarea nu e o solutie. Cunosc si strainatatea, deoarece am putut strange bani (foarte greu !!! dealtfel) ca sa ne cumparam casa in Bucuresti, unde locuim si avem serviciile. Nu e nici frumos nici urat, nici foarte bine nici foarte rau in strainatate. Dar acasa pentru mine este tot in Romania. Am avut nevoie de o casa si acum o avem. In rest , nu pot sa ma plang pentru ca traiesc in Romania. De ce? Pentru ca sunt sanatoasa si am familia si prietenii aproape si la servici fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Dorul care l-am trait departe si grija pentru ai mei nu-l doresc nimanui. Respect si pe cei care locuiesc in strainatate si pe cei care se afla in Romania. Cel mai important pentru fiecare este sa traiasca acolo unde se simte BINE, unde are sufletul impacat. Tari frumoase sunt peste tot in lumea asta, singurul lucru care m-ar lega de ele ar fi sa le cunosc ca turist. Am observat ca in ziua de azi oameni de peste tot calatoresc prin alte tari nu numai sa emigreze, ci poate doar sa stranga bani pentru o perioada, fara a emigra si asta e foarte bine . Succes tuturor indiferent unde doriti sa locuiti pentru tot restul vietii! Iar pentru cei care spun ca le e dor , ii inteleg." "La început de mesaj îmi cer scuze pentru mica abatere de la subiect din mesajul anterior , desi aceasta (locuinta personala) face parte pentru unii din visele pe care si le fac emigrantii . Nu a fost cazul meu : nu am vrut masina , nu am vrut casa , am vrut doar ca dupa un an de munca sa fiu capabil sa-mi petrec concediul într-o tara straina , sa ies la restaurant de 3-4 ori pe saptamîna , sa vizionez evenimente culturale sau sportive PE VIU...si cam atît (poate eventual micurile ,, nimicuri '' : CD-uri , carti , articole de vestimentatie). Nu am realizat nici macar ,, vîrful aisbergului '' al acestor proiecte . În schimb am facut sacrificii imense în toata aceasta perioada . Dar ca sa reiau tema emigratiei la modul general exista numitori comuni în toata aceasta ,, aventura '', în primul rînd motivul economic , personal admir persoane din tari care o duc mult mai rau economic decît România dar care nici prin gînd nu se gîndesc sa emigreze ca de exemplu acel copil irakian cu bratele amputate care în final s-a întors în Irak desi ar fi putut fi primit în orice tara ca refugiat . Dar în final ...de ce ? în fond aici e toata esenta problemei în acel ...de ce ? în România e razboi ? Se moare de foame ? Este oare chiar necesar sa fii egoist , apatrid si sa-ti împachetezi bagajele si sa pleci ? Pîna unde va duce oare detasarea de origine în noua tara (tara de instalare) ? În cazul unui conflict mondial avînd domiciliu într-o tara straina , care sa presupunem e dusmanul în razboi al României ati lupta împotriva românilor ? Merita emigrarea asemenea sacrificiu ? în limba noastra româna avem acest cuvînt ,, strainatate '' care suna atît de amar , atît de deprimant . Viata printre straini nu e usoara , nu as dori-o nici macar dusmanilor mei...Pur si simplu nu merita . Dar e bine daca nu-i crezi pe altii sa experimentezi pe propria piele , asta te va vindeca de acest complex de lamentatie si nemultumire de care suferim noi toti românii. Sincer urez mult succes celor care încearca" "Nu cred ca este corect sa se dea niste raspunsuri ferme la acest topic, pentru ca experienta emigrarii este individuala, si fiecare o traieste altfel, in functie de trasaturile lui de caracter. Pentru mine, a fost o experienta negativa, pentru ca nu am putut sa accept lipsa spiritualitatii in schimbul confortului material. Pentru altii, care pun mai mult pret pe realizarea profesionala, emigrarea a fost o sansa de evadare. Cat despre mizeria, furtul, si coruptia din Romania, o vizita in sudul Chicago, in Harlem, sau chiar pe strazile din Manhattan noaptea tarziu, cred ca o sa linisteasca imaginatia oricui crede ca in State e mai bine decat in Romania din punctele astea de vedere." "Emigrarea nu este o solutie pentru tineretul roman, eu sunt plecat din anul 1988 in America care am crezut ca sunt ciinii cu covrigii in coada, in afara de munca de zi cu zi pentru supravetuire, sa platesti bilurile, nu te alegi cu nimica" "Nu am o casa (apartament) în România , am avut cîndva acum mai mult de 8 ani . ACUM NU AM NIMIC ! LITERALMENTE NIMIC , ba înca daca as avea nimic as fi fericit , ba chiar mai rau am datorii .Poate peste vreo cîtiva ani (4-5 nici nu vreau sa-mi mai fac planuri) voi avea din nou apartamentul meu . Asa ca am o cruce grea de dus , dar asta deja e problema mea personala.Nu am dus o viata de dezmat ca sa ajung aici va asigur dar nu intru în confesiuni , spun doar ca din disperare omul ia decizii nepotrivite , fatidice si ,,si-o face cu mîna lui '' cum spune vorba româneasca . Si cînd mai tragi dupa tine sotie, copii în aceasta aventura vei trai cu aceasta vina toata viata . Cineva spunea aici ca dupa 6-7 luni (în ,,afara'') restul e poezie ...De care gen ? Baudelaire , Bacovia , Arghezi , sau fanteziile marchizului de Sade ?Dupa '90 emigratia e cel mai în voga subiect dar românul mai ales cel lipsit de aceasta experienta trebuie sa discearna fictiunea , mitul de realitate . Nu as dori nici dusmanilor mei viata de cîine pe care o duc , SUPORT CONSECINTELE . STOIC . Ce-mi pare rau e ca si alti în jur trebuie sa participe la acest calvar. Multumesc pentru atentie (asa cum am spus aceasta este o parere si o experienta personala si în final fiecare face ce vrea cu viata lui)" "Eu sunt plecat in California de 4 ani numai si zic asa: carora va este bine in tara si sunteti pe cale, sau chiar faceti acum ceva care cit de cit va asigura un trai decent, stati in tara!!!! Pt ca, odata ajunsi afara, lupta pentru existenta e acerba. Daca credeti ca merita, Doamne ajuta! Dar, daca dupa ce va uitati realist la ceea ce sunteti si ce puteti face in Romania, ajungeti la concluzia ca efortul de a pleca e prea mare, nu are rost sa faceti pasul asta. Da, e superb in America: este, poate, locul ideal pt a emigra si, daca as mai emigra o data, numai in America as face-o. Ideea este insa ca nu as mai emigra o data.... Eu ma-ntorc in tara in aprilie pt o perioada mai mare: sunt avocat roman, am luat examenul de barou si aici dar nu ai ce face ca avocat educat in Romania intr-o tara unde avocatii ies pe banda rulanta. Si, cum avocatura e pasiunea mea, nu am de gind sa ma reprofilez, sa vind case sau masini in CA. ca sa fac o istorie lunga, scurta: dragii mei, va rog sa va ginditi de 2 ori si sa "taiati" o data inainte de a emigra. Citeodata merita, alteori, nu. Depinde de la situatie la situatie. In orice caz, oriunde ati ajunge si chiar de ramineti in tara, pastrati speranta. La urma urmei, nu uitati ca, cine nu a reusit sa "construiasca" nimic in curtea lui, va avea mari probleme incercind sa o faca in curtea altuia." "Mi-e un dor de tara de crap, asta-i adevarul. De multe ori in anii multi si repezi care au trecut (am plecat in '93) m-am gindit si iar m-am gindit daca gestul meu de a pleca din tara a fost o idee buna. Daca ceea ce am obtinut a meritat pretul platit. Sincer, in cazul meu, cred ca nu. Acum m-as intoarce val-virtej, in ciuda a ceea ce zic "binevoitorii", dar ma retin aici (pentru cel putin inca doi ani) niste lucruri destul de independente de mine. Oftez la fiecare amintire si la fiecare stire citita, fie ea si proasta. Eu unul sint ca zmeul din poveste, care de cite ori era ridicat in aer de Fat Frumos, isi pierdea puterile, si de cite ori atingea pamintul cu picioarele, si le recapata. Literalmente - de cite ori ajung in RO, ma simt imediat mai tinar, mai voios, cu mai mult tonus si mai mult optimism. Ma simt mult mai bine, intr-un cuvint.... Cu toate astea, rindurile noastre, ale celor de departe, cresc continuu, chiar daca intr-un ritm mult mai lent ca acum citiva ani. Eu am o teorie - multi romani din Romania, poate ca sa para interesanti, nu stiu, zic ca ar pleca (emigra). Cu toate astea, eu sint convins ca daca le-as pune pasaportul in mina si le-as zice "Baiete, uite, pasaportul, viza, biletul de avion - pleci peste o luna", marea majoritate ar da inapoi "Sa vezi, stai un pic, nu e chiar asa.... etc". Cu toate astea, stau si ma intreb: cine sint cei care mai pleaca in momentul de fata ? De ce pleaca ? Pe cei care fug de saracie ii pot intelege. Culmea e insa ca multi din cei pe care-i stiu pe aici aveau si in Romania o situatie foarte buna, ba chiar exceptionala in anumite cazuri. Si atunci... de ce ? Ce fel de om trebuie sa fi ca sa-ti priasca departe de casa ? Eu unul consider ca noi toti, cei plecati, sintem ca niste plante altoite, niste transplanturi. Unele transplanturi reusesc mai rau, altele mai bine, dar niciodata noi, prima generatie, nu vom face parte din noul organism. In plus, exista pericolul de rejectie. In alta ordine de idei, cred ca ar fi chiar un lucru pozitiv pentru Romania ca multi sa emigreze, daca a) multi s-ar intoarce inapoi, sa aplice ce au invatat sau b) macar de-ar avea putere in noua lor tara, sa creeze un lobby (o presiune) si o imagine favorabila Romaniei. Din pacate nu este asa. Cunosc destui romani pe aici care de ani si ani de zile, de cind au plecat, nu au mai fost niciodata prin Romania, nici nu se gindesc s-o mai faca vreodata, si ii indispune pina si subiectul. Majoritatea, de indata ce legaturile lor cu Romania (atitea cite mai exista) se vor rupe (parintii se vor duce), isi vor sterge complet din memorie locul de unde au venit. Deja ei spun "Da' de ce sa ma duc in Romania ? Ce, n-am altceva mai bun de facut cu concediul ?" Oamenii astia dau copiilor nume "locale", si unii vorbesc in casa intre ei limba tarii de adoptie (recte engleza), ceea ce este si comic si tragic - sa-i vedeti cum se chinuie sa se exprime intr-o limba care le este totusi straina, oricit de bine ar cunoaste-o, la urma urmei, in timp ce romana, pe care o cunosc cu totii... este non grata. Am cunoscut multe familii in care copiii ori nu stiau nici o boaba de romana, ori stiau cite ceva dar refuzau sa vorbeasca. Iata, chiar in familia cu care o sa ma intilnesc diseara - nimeni nu vorbeste cu fetita altfel decit in engleza. Tatal, destul de bine, mama, destul de pocit si de incorect. Dar deh, important se pare ca este sa nu se vorbeasca romaneste. Asta in timp ce italienii si grecii isi pastreaza limba materna peste generatii - chiar daca stiu la perfectie si limba tarii de adoptie, pe care o folosesc in societate, dar NU acasa. In timp ce emigrantii unguri, de exemplu, sint nemti, americani, canadieni, australieni, etc, dar in primul rind unguri, noi sintem nemti, americani, canadieni, australieni de origine romana si atit. Asta se vede pina si la evrei - evreii unguri de aici sint unguri. Evreii romani sint evrei, si nici nu vor sa auda despre Romania. Ce le-a facut atit de rau pamintul ala oamenilor, de atit de multi nici nu mai vor sa se uite inapoi ? Este de vina comunismul ? Educatia ? Genetica ?" "Pe naiba este comunismul de vina. De vina este faptul ca de multe ori esti confruntat cu niste parveniti mizerabili care au uitat de unde au plecat S-au nemtit, englezit, frantuzit sau americanit numai pentru faptul de a se ascunde ca sînt romani. Si eu am întîlnit familii de romani în care parintii nu vorbesc cu copii decît limba germana (ei fiind romani 100%, deci nu etnici germani) Am întîlnit si eu specimene care dupa cîtiva ani de trait în Germania au uitat sa vorbeasca romaneste, iar limba germana vorbita de ei nu era nici pe sfert limba elevata a acestei tari. Ai dreptate cînd spui ca te simti cel mai bine în Romania. Eu nu am mai fost de patru ani si te rog sa ma crezi ca îmi este dor de ACASA. Romanii au un talent fantastic sa faca destule porcarii. Evident fac si treburi fantastice, dar stii si tu, lumea vorbeste de obicei despre lucrurile rele facute de romani. Eu locuiesc în Germania, dar simt tot romaneste. La noi este un circ întreg. Eu vorbesc romaneste cu copii, sotul meu nu vorbeste decît germana (iar asta mai mult în dialect schwäbisch) la scoala copii vorbesc evident limba germana, iar baiatul care este în clasa I a început si limba engleza. Cînd vine mama din trei în trei luni la noi poti sa îti iei cîmpii. In orice caz, daca eu din viteza vorbesc cu sotul meu romaneste, intervin copii si traduc în germana. Baiatul întelege romaneste, dar nu vrea pentru moment sa vorbeasca decît limba germana. Fetita vorbeste ambele limbi. Nu concep sa nu vorbesc cu copii mei romîneste, chiar si daca ma aflu pe strada sau într-un magazin. Faptul ca am un act de identitate german nu îmi schimba originea.In plus, limba mea materna o stapînesc la perfectie, în limba germana mai fac si greseli. Consider ca sînt obligata fata de copii sa vorbesc corect. Trecutul nu reuseste nimeni sa ma faca sa îl uit. Am amintiri nu numai urîte despre Romania. Majoritatea amintirilor pe care le am sînt frumoase si nostalgice. Daca salariul pe care îl am acum în Germania, mi-ar fi oferit si în Romania în urmatoarele 24 de ore v-ati trezi cu mine în tara. Nu stiu daca si copii sau sotul meu ar fi încîntati, dar asta este deja un alt subiect. Faptul ca multi oameni cu situatie materiala buna pleaca din Romania, poate fi determinat si de faptul ca acolo te bati cu morile de vînt. In domeniu medical de exemplu, lipseste totusi foarte multa aparatura. Cunosc medici entuziasti si capabili, dar care ramîn totusi în Romania. Alti au plecat deja. Unde este deferenta între aceste doua categorii ? Cred eu ca cei care ramîn sînt niste idealisti. OF ! IMI ESTE DOR DE ACASA"

[Idora]

Citat: "Ma intristeaza foarte mult sa citesc mesaje ca cele ale d-lui Andreio. Nu pot sa-mi dau seama cum poate cineva sa-si renege orginea, si mai ales originea de roman. Eu una sunt foarte mandra ca sunt romanca, in ciuda "defectelor" unor romani.... Eu am ramas doar cu "calitatile" lor in cap. Poate sunt doar o sentimentalista....Nu mi-e dor nici mie de mizeria care exista acolo, nici de coruptia pe care, din fericire, nu am trait-o inca pe pielea mea (nu am corupt pe nimeni si nu am fost corupta) si pe care nu stiu daca as putea-o suporta. Dar......mi-e dor de oamenii aia extraordinari, profunzi, buni, primitori. Si de peisajele minunate in care am copilarit. Aici unde sunt (Franta) nu am gasit oamenii astia si nici starile de spirit pe care le-am trait in Romania. Si nici nu cred ca le voi gasi vreodata. Deci, imi pun adesea intrebarea mea daca merita sa-mi sacrific spiritul pentru o anumita viata comoda (adica mancare mai buna si alte condintii dintr-astea materiale.....) Nu pot sa pricep de ce atatia romani isi reneaga tara si o critica in timp ce sunt straini care o ridica in slavi. Cand vad siturile in limba franceza realizate de francezi care au vizitat Romania si cuvintele de lauda pe care le au pentru ea....... Ar trebui sa fim putin mai ingaduitori fata de propria tara si cel mai important.....daca vrem sa se schimbe ceva, sa facem noi primul pas spre schimbare. Cum vrem ca Romania sa se ridice daca toti cei care ar putea schimba ceva imigreaza? Poate e vorba de lasitate..... sau de egocentrism? Daca e asa , sa nu ne mai laudam cu meritele pe care le-am castigat peste hotare prin "munca proprie". Pana la urma e doar o fuga de greu.... Sper ca nu am suparat pe nimeni cu a-propos-urile mele, sunt doar intrebari pe care mi le pun adesea."

[bidiloi]

Draga Idora, citind ceea ce ai scris am fost atit de placut impresionata incit mi-au dat lacrimile.Atit de frumos ai reusit sa expui in citeva rinduri o situatie de care ne izbim aici departe cam toti romanii,dar pe care nu toti au taria sa recunoasca ,ca viata de IMIGRANT te face sa te simti ca o planta in bataia vintului,ca o data plecat de ACASA , ajungi sa nu te mai recunosti, sa nu-ti mai gasesti locul daca vrei.Cred ca noi romanii sintem sentimentali,si ca desi ar trebui sa fie catalogata ca o calitate a noastra , uneori aceasta calitate ne creeaza o sensibilitate .Da si mie mie dor de romanii mei, de orasul meu ,de parinti ...de tot.Si ca urmare ma voi intoarce acasa , si asta nu ptr. ca sint un inadaptat aici, ci ptr.ca :CITEZ;"daca tot timpul te duce dorul de tara, nu o sa fii multumit niciodata.BANII NU ADUC FERICIREA-cu respect ptr.toti cei care au o alta opinie SIMONA[canada] simona

[Cricor]

Buna, Am evitat sa scriu la subiectul asta, dar pentru ca ieri am terminat o de citit o carte foarte interesanta m-am gandit sa scriu despre ea. Cartea se numeste The namesake, autoarea este Jhumpa Lahiri si reda experienta emigrarii unui cuplu din India (oamani educati) in SUA. Desi diferentle culturale intre Romania si America de Nord sunt mult mai mici decat cele dintre India si America de Nord, e surprinzator cat de mult seamana experienta lor cu a noastra: tot timpul suspendati intre doua lumi, parinti ai unor copii care nu sunt nici ca noi nici ca cei din tara in care traiesc si ei la randul lor in cautarea unei identitati. Daca as fi citit-o inainte de a veni aici, probabil ca nu am fi ramas in Romania pentru ca tot timpul speri/crezi ca experienta ta va fi diferita, dar in mod sigur mi-ar fi dat de gandit. V-o recomand, e interesanta si foarte frumos scrisa. Nu stiu daca este tradusa in romana, pentru cei din Canada o gasiti la biblioteca. Corina

[bidiloi]

[hia]Cricor, incerc s-o gasesc si eu si te tin la curent cu pareri si concluzii personale.[pk][pup] simona

[oz]

Mie nu mi-e dor de Romania, dar deloc. In curand ma voi duce in vizita, am amanat-o prea mult si am folosit toate scuzele posibile...sincer gandul ma ingrozeste. Nu vreau sa-mi pierd timpul si sa-mi cheltui banii acolo, as prefera sa-mi petrec vacanta undeva in Europa dar datoriile legate de familie nu ma lasa [bang]. Ma bucur ca voi revedea prietenii si mi-e groaza cat de tristi ii voi gasi, ce nedrept mi se pare ca acesti oameni la care tin atat sa traiasca in conditiile alea. Off...trebuie sa o fac si pe asta!