Despre emigrare, pe sleau ! (fara perdea)

[Dinu]

Sint sigur ca acest subiect va naste controverse dar eu unu' m-am saturat de jumatati de adevaruri despre viata de emigrant. Din cind in cind pe forum, la adapostul unui nick, unii mai scapa cite ceva si depre jumatatea goala a paharului vietii de emigrant. Dar isi innabusa tacut rabufnirile stringind din dinti si mergind mai departe... Rar vezi pe cineva care spune, dar si atunci soptit, de teama parca sa nu deranjeze, ca lucrurile de fapt nu sint chiar asa cum isi imagina pe cind era in Romania. De obicei paragrafele acestea sint "trecute" repede cu vederea, fac nota discordanta si nu dau bine otimismului popular. Tocmai de aceea m-am gindit sa le gasesc un loc numai al lor aici pe forum. Sa ne spunem ofurile si pasurile fara teama ca vom fi judecati ...

[ruxij]

quote:

---

Initial creeata de Dinu
Sa ne spunem ofurile si pasurile fara teama ca vom fi judecati ...

---

Cum vine aia, sa NE spunem of-urile? Esti cumva si tu emigrant? Poate sa "isi" spuna of-urile, aia de sunt emigranti ca mine. ruxij

[cataghe]

Exact, Dinu, de ce nu ne povestesti mai intai experienta ta daca tot deschizi subiectul... ca sa ne faecm si noi e idee ce te-a suparat asa tare prin cele strainataturi... ca unii din noi ti-am spus ce ne deranjeaza pe noi aici, in patrie... This is the first day of the rest of my life!

[dans]

Salutari! Am descoperit acest forum acum citeva zile si de atunci tot citesc si studiez ce se discuta si se intimpla pe aici. Foarte interesant, si ce imi place cel mai mult, cit se poate de civilizat [cool] Interesant si subiectul acesta [cheers] si m-am gindit sa impartasesc cite ceva din experienta mea de roman plecat pe afara (Nota bene: nu sint emigrant!) Sa incep prin a spune ca sint software engineer. Am plecat din RO in '99 in Finlanda ca sa lucrez pt. Nokia. Am petrecut un an si jumatate acolo dupa care m-am transferat la Nokia in SUA unde sint si in prezent - am deja cam 3 ani si 3 luni de rezidenta in SUA. Inainte de a descrie cit de cit experientele mele din ultimii 4 ani si jumatate, vreau sa mentionez ca in citeva luni (as spune ca in jur de 6) ma voi intoarce in RO. Motivele pt care am decis sa ma intorc in RO sint variate, dar pe scurt pot spune ca nu am reusit, sau poate ca nu am vrut, deloc sa ma integrez intr-o societate straina. Cauzele, as spune, tin de aspectele sociale si culturale, sau mai bine spus lipsa lor. Cred ca cel mai mult imi lipsesc aici plimbarile prin Bucuresti (asa cum este orasul), in Cismigiu, Herastrau, pe Magheru. Imi lipsesc teatrul Bulandara, nationalul si teatrul de comedie. Imi lipsesc Sinaia, Predealul, Brasovul si zona Bran. Si multe altele pe care nu o sa le insir aici! Nu am reusit deloc sa ma impac cu iernile lungi si intunecate din Helsinki (deprimant de tot), cu faptul ca alcoolul este sport national in Finlanda, ca finlandezii sint reci si nepoliticosi (cel putin cei cu care am interactionat). Faptul ca nu vorbeam nici una din limbile lor (finlandeza sau suedeza) nu m-a ajutat deloc, ba din contra a fost unul din motivele pentru care colegii de servici (eram singurul strain intr-un grup de 40) m-au izolat. In SUA ma deranjeaza foarte tare faptul ca a te socializa inseamna sa mergi intr-un bar sau la restaurant. Se spune "no man is an island". Eu cred ca societatea americana incurajeaza aceasta tendinta de izolare prin distantele mari care trebuie parcurse ca sa ajungi oriunde; prin faptul ca relatiile sociale sint de forma si fara nici un fel de continut. Ma deranjeaza faptul ca in societatea americana calitatea cea mai de pret este abilitatea de a face bani, chiar si din piatra seaca si ca totul se invirte in jurul acestui aspect: cum sa faci bani, cit mai multi, cit mai repede si cit mai usor. Ma deranjeaza faptul ca este o societate exclusivista si discriminatorie. Nu pe fata, dar intr-un mod cit se poate de subtil si de "nevinovat", cel putin in New England. Sa continui? Mai am o multime de povestit! Trebuie sa precizez ca dpdv financiar si in parte si profesional sint cit se poate de OK si niciodata nu am avut. La urma urmei, in ultimii 3 ani si jumatate am reusit sa string suficienti bani (cu sacrificii mari) ca sa imi cumpar un apartament in Bucuresti si sa ii ajut pe parintii mei sa isi schimbe apartamentul lor. Ei, cam asta este. Cel putin pe moment! [:)] Cheers, Dan

[conchita]

invitatia lui Dinu pare sa se adreseze in special celor cu experiente negative de emigrare. "pe sleau" s-a vorbit intotdeauna in discutiile de pe DC, cu exemple pozitive si negative, cu experiente subiective sau pareri cat de cat distante. Dinu, as povesti si eu istoria mea pe alte meleaguri, dar am inteles la timp ca nu este binevenita, aici e loc de aruncat cu rosii in tot ceea ce nu este romanesc si nu pot subscrie la asemenea aberatie de comportament. oamenii sunt oameni, indiferent unde se nasc. istoria mea nu poate fi emblematica pentru emigranti, asa cum nu poate fi nici istoria doamnei care a revenit in Ro dupa doua saptamani canadiene. ma indoiesc ca vei avea succes in incercarea asta de a uniformiza experientele si oamenii. cum spunea si descantec la alt topic, exista avantaje si dezavantaje cand faci pasul emigrarii sau cand alegi sa ramai in tara natala, e dreptul fiecaruia sa si le asume. concluziile generalizatoare sunt paguboase inclusiv pentru cine le stimuleaza...subtil. numai bine de la o iubitoare de diversitate.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by dans In SUA ma deranjeaza foarte tare faptul ca a te socializa inseamna sa mergi intr-un bar sau la restaurant. Se spune "no man is an island". Eu cred ca societatea americana incurajeaza aceasta tendinta de izolare prin distantele mari care trebuie parcurse ca sa ajungi oriunde; prin faptul ca relatiile sociale sint de forma si fara nici un fel de continut. Ma deranjeaza faptul ca in societatea americana calitatea cea mai de pret este abilitatea de a face bani, chiar si din piatra seaca si ca totul se invirte in jurul acestui aspect: cum sa faci bani, cit mai multi, cit mai repede si cit mai usor. Ma deranjeaza faptul ca este o societate exclusivista si discriminatorie. Nu pe fata, dar intr-un mod cit se poate de subtil si de "nevinovat", cel putin in New England.

---

ei, uite cum mi s-a implinit profetia. Dan, in loc sa spuna ca a intalnit unele situatii de genul celor spuse aici la mod totalizator, s-a repezit in generalizari. la asemenea aforisme ieftine eu nu pot decat sa pufai inca o data din tigare si sa exclam: "sabloane, monser! precis n-ai petrecut in USA mai mult de o saptamana si, cand ai ajuns, te-ai ghidat dupa cartea lui Brucan despre America. " oricum, se pare ca eu am ajuns pe fata nevazuta a Lunii, in america MEA nu este ASA cum povesteste Dan. toata stima si mandria...

[Guestus]

Sa incep prin a spune ca sint software engineer. Am plecat din RO in '99 in Finlanda ca sa lucrez pt. Nokia. Am petrecut un an si jumatate acolo .......nu am reusit deloc sa ma impac cu iernile lungi si intunecate din Helsinki (deprimant de tot) Sorry......in 1.5 ani sint multe ierni...este?

[dans]

Conchita: Imi pare rau dar nu pot vorbi decit din proprie experienta. Si experienta mea este asa cum este. Nu fac deloc generalizari, si nu am nimic impotriva finlandezilor si a americanilor. Pur si simplu nici una din tari nu mi se potriveste si nici nu mi-a placut ce am vazut! Si nici nu am nimic impotriva celor care au experiente pozitive de emigrare. Sint tare curios sa aflu cum simte, si ce are de povestit cineva care a plecat din tara de bastina si a reusit sa se adapteze si sa se integreze intr-o noua societate si o noua cultura. Guestus: in 1.5 ani incap 2 ierni. Gindeste-te un pic [cheers]

[Guestus]

Dan vad ca ai calculat ...dar oricum ne pacalesti ....ai prins doar 1 iarna si 1/2 in Finlanda. Cu iarna lunga ai dreptate... dar in asa timp scurt nu poti sa ai probleme de depresie. Deci nu este motiv concludent. Chestia cu betivii este putin cam deplasata...nu te trage nimeni de guler in pub sau iti toarna tequila pe git. Dar de baut se bea peste tot. In Ro, in US si in Finlanda. Numai ca in ultimele 2 tari se bea doar vineri si simbata. In Ro ai circiuma plina cu betivani la orice ora. Deci daca betivii te agaseaza Ro nu cred ca este cel mai potrivit loc. La fel si cu capitalismul salbatic de care vorbesti. Ro cistiga detasat. Concluzia mea este ca motivele expuse nu sint cele adevarate. Altceva se ascunde...hehehe...glumesc salutari

[lai]

Dragii mei, Haideti sa nu il luam asa de tare pe Dan, daca nu suntem de acord cu afirmatiile lui sa ne expunem punctul de vedere, dar nu cred ca il ajutam nici pe el si nici discutia in general daca ne apucam de mistouri. Poate ca greseste in generalizarile pe care le face sau in simplul exercitiu de a face generalizari, dar eu percep tonul mesajului lui ca fiind unul calm si civilizat, el ne-a expus din experienta lui si din felul in care vede el lucrurile, putem sa-i povestim cum e in Americile noastre si cum vedem noi lucrurile fara sa facem harcea-parcea parerile lui. Eu cred ca subiectul asta are potential, dar depinde de ce fir va urma discutia. Nu cred ca postari categorice de genul fi-r-ar ei sa fie de americani/nemti/suedezi/nigerieni/etc ce naspa sunt si cat de buni suntem noi (si nici invers) pot fi constructive. DAR cred ca este interesant de povestit care sunt greutatile pe care le intampina un emigrant, cum intelege omul procesul prin care trece, chit ca e roman care pleaca in America, american care pleaca in China sau somalez care pleaca in Franta. Si poate si mai interesant de povestit cum se poate trece peste ele. Asteptarile si imaginea pe care ti-o creezi despre experienta prin care vei trece pot fi problematice sau dimpotriva, pot ajuta. Eu am venit prima data in America la 15 ani, singura, cu o bursa oferita de un program de schimb (high school exchange program). Organizatia cu care am plecat ne-a facut ceva "instructie" in prealabil si ne-a vorbit despre notiunea de soc cultural. Eu am inteles-o total gresit, credeam ca se refera la socul imediat pe care il voi avea cand ajung in America pentru ca lucrurile sunt total diferite. Aterizez eu in America si nu sufar nici un soc, trec vreo doua-trei zile, si ma gandesc, ei, cine stie ce vorbeau aia, mie nu mi se pare asa de diferit de ce mai vazusem (mai fusesem plecata din Romania si inainte), ce noroc pe mine ca n-am suferit nici un soc, trec mai departe si imi sterg complet din minte instructiile si explicatiile. Ajung la familia cu care urma sa stau, incepe scoala, trece entuziasmul primelor saptamani, lucrurile intra in rutina, iar eu incep sa ma simt aiurea. Din ce in ce mai aiurea, mi-e dor de Romania rau de tot, ajung ca in fiecare seara sa ma inchid la mine in camera, sa ascult muzica romaneasca si sa plang in perna mea pana la loc comanda. Am uitat total de notiunea de "soc cultural" si nici nu am indraznit sa vorbesc cu nimeni de ce mi se intampla, pe parinti la telefon nu voiam sa-i supar ca stiam ca ar suferi pentru mine, parintilor gazduitori nu voiam sa li se para ca sunt nerecunoscatoare, reprezentantei organizatiei nu voiam sa-i spun ca mi-era teama ca ma trimite inapoi in Romania unde in ochii tuturor voi fi o ratata, celorlalti copii din program care erau imprastiati prin America nu le-am scris, ma gandeam ca m-ar dispretui, ca toti ceilalti trebuie ca sunt veseli si zglobii si numai cu mine e ceva in neregula, cu mintea mea intortocheata si sufletul meu slab [bang] Doamne, de-as putea sa dau timpul inapoi si sa-i spun copilei speriate de-atunci ca nu era nimic in neregula cu ea.. Era ceva in neregula cu intensitatea starii de depresie, dar nu era ceva anormal si aberant, nu insemna ca eram un om rau si slab. Nu eram eu de vina, nu era de vina nici organizatia cu care am plecat, nici parintii mei gazduitori saracii nu erau de vina si nici Statele Unite ale Americii. Dar era o realitate, mi se intampla mie si ce bine ar fi fost sa fi avut mai multe "unelte" la indemana sa o inteleg si sa o rezolv. Anul acela s-a terminat, m-am intors in Romania, apoi m-am intors din nou in America si de atunci mai mult pe-aici sunt, cu unele intreruperi mai scurte sau mai lungi in care am facut prezenta in alte colturi de lume. Cand am venit a doua oara in America am luat "distractia" de la capat, dar mai putin dramatic decat prima data. Am trecut prin toate etapele, am fost si euforica, am si plans, am 'barfit' America cu alti straini, am 'barfit' alte tari cu americani si cu straini in tarile respective, mi-am dat seama ca nu ajungeam nicaieri cu 'barfa' asta, am devenit mai toleranta, am devenit atat de toleranta incat sa nu-mi vina sa-i judec nici pe intoleranti, am trecut prin faza in care Romania era super, prin faza in care America era super, prin faza in care alte tari erau super, prin faza de bucurie ca pot numi atatea locuri "acasa", prin faza de demoralizare crunta ca nu am nici un "acasa" si nu mai apartin de nici un loc, de ceva timp incoace prin faze mai temperate, cu mai mult echilibru si impacare cu mine si cu lumea, dar de dileme n-am scapat de tot si tot ce se poate sa nu scap niciodata; am si momente in care mi se pare ca m-am adaptat 'prea bine', mai discut eu dilemele mele si pe la alte subiecte.. [flo] Lai