Despre emigrare, pe sleau ! (fara perdea)

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Dinu Atunci cind am decis sa solicit rezidenta in UK nu mi-a fost usor. Aveam un job foarte bun in RO, foarte bine platit, mediu de lucru select, la o firma de prestigiu, casa, masina, perspective, ... Pot sa iti spun doar atit: seful meu direct de la acea vreme este la aceasta data ministru in guvernul Romaniei. Din vechea lui echipa unora li s-a propus sa-l urmeze. Uneori ma gindesc ca poate, daca nu plecam, as fi fost si eu alaturi de ei, sau poate cine stie, nu as fi fost. Eu unul insa sint multumit si mi-e bine asa. Catalina, asa cum spunea cineva...Romaniei pot sa-i iert neajunsurile, Marii Britanii insa nu...[:D]

---

esti de acord cu mine ca asta este problema ta strict personala si ca nu ai nici cel mai mic drept sa ii ceri Catalinei sa fie multumita ca nu cauta in gunoaie de Craciun sau celorlalti sa arunce cu noroi cat pot in tarile adoptive? te intreb serios acum...din ce povestesti, banuiala mea este ca te-ai infuriat degeaba pe strainatate ca ti-a refuzat sansa parvenirii intr-un minister cum ar fi fost posibil, pe pile, in Ro...

[aida_o]

hm... nu stiu ce sa spun... poate ca eu si sotul meu suntem norocosi...? avem o viata excelenta aici, si nu am simtit ca s-ar face o diferenta intre noi si cetatenii americani. repet, poate suntem noi un caz particular, cine stie...? lucram amindoi in IT, salariile sunt bune... ne-am plimbat nu pe unde am vrut noi, ci pe unde am avut timp, pentru ca aici se munceste mult. muncesti enorm, da, dar nu muncesti degeaba. dintre prietenii de aici si din Canada, nu stiu pe nimeni care sa traiasca din social, dar, evident, nu neg ca nu ar fi si romani care se descurca greu, poate foarte greu. e drept, nici nu am vazut pe vreunul dintre acestia care sa isi impartaseasca nereusita, pentru ca altii sa invete de la ei. poate ca - vorba sotului - sunt prea saraci ca sa poata intra pe internet? (si nu spun asta cu rautate) referitor la Romania, ieri m-am intors de-acolo, dupa ce statusem 5 zile; imi pare rau, dar nu as mai putea sa locuiesc acolo, din varii motive, multe dintre ele expuse in postarile mele pe forum. uite un exemplu, recent: s-a intimplat sa fiu in zona, cind un barbat de 40 de ani a cazut pe strada linga spitalul de urgenta Floreasca, si, pur si simplu, NIMENI nu l-a bagat in seama. NIMENI! doar o femeie, se uita la el ca la spectacol. cind am fugit la el, sa-l ajut sa se ridice, am intrebat-o pe femeie <<de ce nu l-ati ajutat, doamna, sa se ridice?>>. mi-a raspuns: <<credeam ca e un betivan de-ala>>. asta este... in Romania, lumea inca se incurca in clisee. cind am stat citeva minute in fata spitalului de urgenta (asteptam sa coboare o prietena care lucreaza acolo), acel domn care cazuse mai devreme, tocmai intra pe la camera de garda. bietul om... in fine... nu mai vreau sa aberez, si nici nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. dorul de tara, pentru mine este de fapt dorul de parinti, si nimic mai mult. daca acei romani despre care povestesti, nu vorbesc si despre experientele negative, poate ca au motivele lor sa n-o faca. asta nu inseamna ca daca noi, "ceilalti", spunem ca ne e bine, nu ne este asa. si eu sunt de parere ca si esecurile ar trebui povestite, pt ca altii sa invete din ele. sunt convinsa, de fapt, ca s-a scris si despre esecuri, insa (eu, de ex) nu am timp sa citesc toate topicurile care apar aici zilnic [8)] numai bine, tuturor! ____________________________________________ oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani... http://community.webshots.com/user/atomskin-date

[voljena]

n-am fost de acord nici prima data cu ideea ca romaniei i se pot ierta neajunsurile dar tarilor vest nu, dar de data asta ca-i vorba de tara mea adoptiva chiar imi sari mustarul. sa nu ma intelegi gresit, sunt realista si le vad minusurile (vreau sa spun ca nici macar cetatenie nu m-am deranjat sa-mi iau desi as fi putut s-o fac de ani si ani) dar am fost nevoita sa aleg intre ulcer si cancer si am ales - UK... nu am nici un drept sa nu-i iert ca eu am venit pe capul lor nu m-au chemat ei. de criticat consider ca dupa atatia ani aici mi-am castigat dreptul dar nu sa si condamn.

[Bogdana]

Eu am pus un comentariu despre cit de greu este sa fii prof plin si vad ca nimeni nu a mentionat cum se ajunge la nivelul asta lasindu-se sa se inteleaga ca e ceva simplu si firesc (adica faci master doc postdoc si gata te asteapta postul). Totusi anual termina mii de doc si postdoc si totusi nu ajung profi. Vad ca va legati numai anul sabatic care da in versiune oficiala asta este, dar cunosc personal cazuri cind teoria este contrazisa. Probabil ca aceasta relaxare este valabila acolo unde nu ai laboratoare concurente ori ceea ce faci nu e de interes imediat concurential asa cum e in sfera psiho-social politica, filozofie, unde logica nu merge bine cu viteza. Asa da este un an de relax, este bine meritat pentru reflexie si reculegerea gindurilor si o reimprospatare a bateriilor. Insa intr-un domeniu competitiv de ex asa cum e cel biomedical unde in fiecare secunda cineva in lume publica rezultate, o pauza de o luna ( un concediu banal) in sfera stiintifica se simte daca nu ai pe cine lasa in loc . Altfel rezultatele tale vor fi ceva "second" . Fiecare saptamina este esentiala incit putini isi pot permite un sabat asa ca la carte. Cit despre rotatia cadrelor cu energii si resurse noi spre a avea un staff competitiv nu are rost sa intru in detalii. Ceea ce voiam sa spun era extrem de simplu: chiar daca esti tinar, daca aduci un aport importat stiintei se continua tot asa, in caz contrar se lasa locul altuia mai creativ, mai capabil. Astfel canadienii au reusit sa aiba o cercetare stiintifica competitiva cu bani putini in comparatie cu US care nu mai stiu pe ce sa cheltuie fondurile. Si inainte de 89 pe plan mondial puteau sa cerceteze tot ce le taie capul insa acum lucrurile s-au schimbat trebuie sa dea socoteala pentru fiecare cent investit din fonduri publice si mai rau cind e vorba de fonduri private. Acum nu stiu unde se mai poate face cercetare de dragul cercetarii. Cit despre cercetarea in biomedical e mai bine vazuta in clinici si alte institute afiliate universitatii. Iar de departamente care s-au desfiintat din lipsa de fonduri se pare ca nu ati auzit. Mai multe nu vreau sa comentez pt ca n-am cfef sa devin birou de informatii si vad ca ce nu-i placut nu-i bine digerat. Chiar si echivalarea functiilor universitare este totusi cam fortata. Nemultumirea (greva) celor 30 mii de asistenti spune ceva iar necesitatea ocuparii a 2 mii de posturi de profesori la fel (e publicat si in ziare).

[dcm]

quote:

---

Originally posted by Bogdana
Eu am pus un comentariu despre cit de greu este sa fii prof plin si vad ca nimeni nu a mentionat cum se ajunge la nivelul asta lasindu-se sa se inteleaga ca e ceva simplu si firesc (adica faci master doc postdoc si gata te asteapta postul). Totusi anual termina mii de doc si postdoc si totusi nu ajung profi.

---

s-a mentionat ca e o competitie crincena pentru pozitiile astea, priminduse zeci/sute de aplicatii pentru fiecare anunt.

quote:

---

Vad ca va legati numai anul sabatic care da in versiune oficiala asta este, dar cunosc personal cazuri cind teoria este contrazisa. Probabil ca aceasta relaxare este valabila acolo unde nu ai laboratoare concurente ori ceea ce faci nu e de interes imediat concurential asa cum e in sfera psiho-social politica, filozofie, unde logica nu merge bine cu viteza. Asa da este un an de relax, este bine meritat pentru reflexie si reculegerea gindurilor si o reimprospatare a bateriilor. Insa intr-un domeniu competitiv de ex asa cum e cel biomedical unde in fiecare secunda cineva in lume publica rezultate, o pauza de o luna ( un concediu banal) in sfera stiintifica se simte daca nu ai pe cine lasa in loc . Altfel rezultatele tale vor fi ceva "second".Fiecare saptamina este esentiala incit putini isi pot permite un sabat asa ca la carte.

---

genul asta de afirmatii desconsiderante pot izvori numai dintr-o lipsa totala de informare. afla ca in anul sabatic nu sta nimeni in vacanta si se relaxeaza, ba chiar toata lumea incearca sa profite din plin ca sa lucreze si sa publice, indiferent de domeniu. si, by the way, in locul tau, avind in vedere ca pe forum nu stii pina la urma cu cine vorbesti, as fi mai retinuta in a categorisi logica unora mai lenta decit logica unui biolog.

quote:

---

Cit despre rotatia cadrelor cu energii si resurse noi spre a avea un staff competitiv nu are rost sa intru in detalii. Ceea ce voiam sa spun era extrem de simplu: chiar daca esti tinar, daca aduci un aport importat stiintei se continua tot asa, in caz contrar se lasa locul altuia mai creativ, mai capabil. Astfel canadienii au reusit sa aiba o cercetare stiintifica competitiva cu bani putini in comparatie cu US care nu mai stiu pe ce sa cheltuie fondurile.Si inainte de 89 pe plan mondial puteau sa cerceteze tot ce le taie capul insa acum lucrurile s-au schimbat trebuie sa dea socoteala pentru fiecare cent investit din fonduri publice si mai rau cind e vorba de fonduri private. Acum nu stiu unde se mai poate face cercetare de dragul cercetarii.

---

tocmai pentru ca nu stii, e si foarte greu sa faci aprecieri corecte. cercetare fundamentala se face mai ales in universitati unde, spre oripilarea unora, alegerea subiectelor este lasata exclusiv la latitudinea profilor.

quote:

---

Iar de departamente care s-au desfiintat din lipsa de fonduri se pare ca nu ati auzit.

---

in primul rind,asta nu se intimpla la universitatile decente, si in al doilea rind, nu se intimpla in fiecare zi ca sa constituie un subiect intr-o discutie foarte generala.

quote:

---

Mai multe nu vreau sa comentez pt ca n-am cfef sa devin birou de informatii si vad ca ce nu-i placut nu-i bine digerat.

---

din pacate, informatiile tale sint, eufemistic spus, cel putin eronate.

quote:

---

Chiar si echivalarea functiilor universitare este totusi cam fortata.

---

cui serveste echivalarea functiilor universitare? e irelevanta, fiecare tara are sistemul ei.

quote:

---

Nemultumirea (greva) celor 30 mii de asistenti spune ceva iar necesitatea ocuparii a 2 mii de posturi de profesori la fel (e publicat si in ziare).

---

necesitatea ocuparii a 2000 de posturi de profesori???????????????? poate in toata lumea, in toate domeniile, pe urmatorii 30 de ani!

[lucamatei]

Dinule, nu pot sa iti fac declaratii de dragoste ca sunt femeie maritata cu copii, si imi iubesc sotul, dar imi mergi la suflet...unui romani ii pot ierta, americanului insa i dont have to...Noi o ducem bine, dar am trecut prin malpractice-uri medicale, idoti, analfabeti, betivi, mai ca la Bucuresti. Sotul meu cu MBA si eu cu scoli facute aici la greu... Cei care sunt in stare sa aiba succes in Romania, sa stea acolo, cei care nu sa vina prin strainatauri si sa il gaseasca aici...dar cel ce sta acasa are si capra si varza chiar daca mai corcite, in timp ce cel ce emigreaza are capra grasa cu lapte mult ce compenseaza pentru lipsa verzei(exemplu: familie, societatea si cultura in care s-a nascut, etc). Dinu, te admir enorm ...desi nevoita sa ma intorc din Romania acum un an nu dau vina pe tara ci pe neajunsurile noastre ca oameni...Keep it up. oana olson

[Bogdana]

Este f interesanta incrincenarea asta a ta si siguranta cu care spui ca n-as fi informata, atita timp cit in tara am fost in universitate iar aici ne continuam drumul. Eu una nu pot sa te conving care sint problemele ce apar la nivelul asta. Atita vreme cit sint profesori care imi spun problemele cu care se confrunta nu poti sa vii tu si sa spui ca totul e eronat. Probabil ca eu am facut o eroare ca am inceput sa spun niste detalii pe care nu trebuia sa le aflati, de asta chiar imi pare rau. Cel mai bine e sa lasam timpul sa decida pentru fiecare.

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by Bogdana
Este f interesanta incrincenarea asta a ta si siguranta cu care spui ca n-as fi informata, atita timp cit in tara am fost in universitate iar aici ne continuam drumul. Eu una nu pot sa te conving care sint problemele ce apar la nivelul asta. Atita vreme cit sint profesori care imi spun problemele cu care se confrunta nu poti sa vii tu si sa spui ca totul e eronat. Probabil ca eu am facut o eroare ca am inceput sa spun niste detalii pe care nu trebuia sa le aflati, de asta chiar imi pare rau.

---

Draga Bogdana, informatiile date de tine au fost intr-adevar putinel eronate. Ca sa stii, eu sunt postdoc si n-am mari pretentii ca le stiu pe toate, dar dcm e profesoara si dupa ce mi-am petrecut si eu 4 ani jumate in sistemul universitar din US pot sa iti spun ca tot ceea ce a spus ea este perfect corect. Nu stiu ce detalii secrete (pe care nu trebuia sa le aflam) ai dat tu, e chiar dragutz ca spui una ca asta, eu nu am vazut nici un detaliu top secret in mesajele tale, cel mult inexactitati. Toata lumea stie ca se gaseste greu o pozitie si ca viata in Academia e f. grea. In acelasi timp nici in industrie posturile nu se gasesc usor si acolo apar probleme si alte dezavantaje. Nimic pe lumea asta nu se face usor si nimic nu se capata degeaba, nu stiu care este problema pana la urma? ruxij

[cataghe]

Incerc sa ma mentin il linia generala a discutiei si nu incetez sa ma mir. Din ce in ce mai tare. Eu personal chiar nu mai inteleg la ce se gindeste emigrantul roman, in viziunea unora, cind isi paraseste tara. Ca ce? Ca dincolo totul este foarte usor si toate se rezolva cit ai bate din palme??? Am spus-o si o mai spun, eu nu inteleg incrincenarea asta cu care unii dintre cei plecati le tot explica celor ramasi cit de greu este. Dar mi se pare normal sa fie greu, unde este usor? Eu nu cred ca atunci cind pleci din tara se pune problema de greu sau usor, se pune problema de perspective, de aspiratii, de ceva ce vrei sa realizezi acolo pentru ca nu poti realiza aici... bineinteles ca va fi greu. Emigrarea presupune sacrificii, inca nu am ajuns la nivelul ala de globalizare incit sa nu-ti mai pese unde anume pe pamintul asta traiesti, nici la nivelul la care in 3 secunde sa te poti teleporta linga ai tai cind ai chef. In consecinta, radacinile inca mai conteaza, iar smulgerea lor este dureroasa pentru cei mai multi dintre noi. Mie lucrurile mi se par foarte clare... din ceea ce spun unii dintre voi inteleg ca exista persoane care emigreaza cu gindul ca ar pleca asa, intr-un fel de vacanta... foarte ciudat! Eu o vad ca pe o experienta destul de traumatizanta - probabil mai mult decit imi pot eu imagina de pe margine la ora asta, dar diferita de la o persoana la alta - pe care ti-o asumi cu un anume rost, cu un anume scop, care desigur, la rindul lui difera in functie de pretentiile si aspiratiile fiecaruia. Este o batalie pe care nu vei sti daca ai cistigat-o sau ai pierdut-o dupa un an sau doi, ci dupa mult mai mult timp... eu asa vad lucrurile. Nu pot sa nu ma intreb, oare cei care se pling cit de greu este ce au facut in Romania? Pentru ca cineva care a simtit disperarea de a munci pe brinci in Ro dupa o gramada de ani de scoala, fara a avea nici o perspectiva si fiind platit cu trei lei, nu cred nici ca pleaca cu gindul ca acolo va fi usor - pentru ca isi da seama ca nu are cum sa fie mai usor intre straini daca greu este si in tara lui - si, in consecinta, va avea si mult mai putine motive ca sa se plinga. Am colegi care spun: "Eu in Occident?... Noooo... E drept ca aia platesc bine, dar sa muncesc ca un rob de dimineata pina seara??... Dar de ce, aici nu e bine?!" Poate nu ma credeti, dar sunt multi oameni care gindesc asa... De ce sa imi bat capul, ca bine e si aici, daca nu curge pica, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim! Acuma sa nu credeti ca generalizez, Doamne fereste, sau ca neg existenta celor care muncesc in Romania si tgraiesc civilizat din munca lor, dar exista si multi indivizi in genul celor de care vorbeam mai sus. Dupa parerea mea, daca acestia vor ajunge vreodata sa emigreze, lor le va fi cel mai greu. Daca te duci acolo si te plingi de noptile nedormite, apoi din doua una: sau ai uitat de noptile nedormite din Romania, ceea ce e destul de dubios, caci inseamna ca ai uitat de unde si de ce ai plecat, sau nu ai avut nopti nedormite in Romania, ceea ce denota ca o duceai bine mersi, si atunci mai bine stateai acasa. Acuma nu dati cu pietre, ceea ce v-am spus sunt parerile mele, eu nu vreau sa le impun nimanui si sunt constienta ca exista multe persoane mult mai avizate decit mine sa discute acest subiect. Avind insa in vedere ca subiectul cu pricina ma intereseaza si ma gindesc mult la el, am indraznit si eu sa va spun ce cred - asa ca "nu trageti in pianist", si daca nu sunteti de acord haideti sa avem o polemica constructiva... Numai bine, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[Danutza Mamaruta]

Pot fi motive sau conjucturi care ne-au determinat alegerea de a pleca din tara, la fel cum sint motive de nemultumire ulterioara. Dupa cum nu intotdeauna motivele de plecare au fost pur materiale, tot asa nemultumirile ulterioare nu deriva neaparat din frustrari sau impotenta, pot fi pur si simplu incompatibilitati structurale sau culturale. Canada este o tara care ofera un anumit confort, pe credit. Statisticile canadiene spun ca orice canadian este dator in medie 28.000 CND / an. Este o suma care depaseste venitul mediu net; cine poate trai confortabil (psihic) cu gindul asta, spune ca e bine, ca are casa, masina si cuptor cu microunde. De fapt nu le are, pe cind vor fi intr-adevar ale lui, ele se vor fi platit cam de 3 ori pretul lor si se vor fi stricat sau degradat de mult. Dar nici macar "multumitii si realizatii" nu merg mai departe cu argumentele. Poate pentru ca ele nu exista. Si poate de aici provin dorul si nemultumirea celorlalti, ca dincolo de amanetarea viitorului in schimbul citorva necesitati prezente, nu mai e nimic. Cu acest confort, relativ steril si el, se incheie si argumentele si povestirile si adaptarile si integrarile. Dar aceasta n-ar trebui sa fie nici motiv de cearta nici de ranchiuna (ceea ce de fapt se intimpla). Este vorba doar de o optiune, pe care fiecare o ia din motive care nu privesc pe nimeni altcineva. Si acum stiu ca Nistorescu, in "Scrisoare deschisa catre un (posibil) emigrant" a avut dreptate: "Oricit de departe ai pleca si oricit de bine ai reusi, de blestemul dulce-amar al Romaniei tot nu vei scapa. Ti-a fost injectat o data cu nasterea si piere abia dupa ce ti se stinge numele. Din punctul acesta de vedere, chiar nu ne deosebeste nimic! Daca ai plecat, umbla sanatos! Bucura-te de viata si, din cind in cind, mai da o raita pe acasa! Poate s-a schimbat ceva in tine sau in locurile de unde ai plecat. Sau numai asa, ca sa nu uiti cine esti. Daca iti faci bagajele, urmeaza-ti gindul! Daca te-ai saturat, stai cu ochii pe harta si eziti sa alegi un loc, atunci asculta-ma bine. Stringe din masele, injura doua zile la rind si mai incearca o data! Iti spun sigur ca va fi ingrozitor de greu, dar se poate! Asta e marele cistig. Si nu uita un lucru, vorba lui Constantin P. Kavafis: “Noi locuri nu vei afla! Prin orasul in care ai copilarit vei umbla mereu. In orice loc din lume te-ai duce, viata la fel ti-ai fi distrus-o”. Si daca pe acolo vei avea succes, gindeste la un lucru! Inseamna ca-ti era dat sa fii victorios si la tine acasa!" (Cornel Nistorescu - Evenimentul Zilei, 25 aprilie 2002) Danutza, mama lu'Alexutza