Bilant la aproape un an de zile...

[Eleni]

Inceput de primavara… Soarele de pe cer si bucuria asta de inceput de primavara ma fac sa simt nevoia sa fac un bilant… Bilant la aproape un an de zile. Anul trecut pe vremea asta asteptam cu infrigurare sa nasc… Ma saturasem sa ma tot duc la maternitate si sa ma intorc cu bagajul in mana si cu sperantele turtite… voiam cu disperare sa nasc, nu neaparat sa ma intalnesc cu bebe (recunosc ca nu asta era prioritatea mea), ci voiam sa scap odata… asa ma saturasem sa fiu gravida… Ultima saptamana a trecut cumplit de greu, si stiu ca pentru toate gravidele ultima saptamana dureaza 9 luni… Pe masura ce se apropie ziua de 7 martie 2004, sunt incercata de sentimente contradictorii. Pe de o parte, ma bucur ca doar e ziua de nastere a copilului meu. Pe de alta parte, tremur pentru ca retraiesc pas cu pas emotia, groaza, disperarea, agonia de atunci. Credeam ca pe parcursul acestui an aceste trairi s-au mai estompat… credeam ca sunt capabila sa le tratez ca facand parte din trecutul meu… Dar nu pot… Pe fiecare zi ce trece ma simt mai infrigurata… Nu pot sa imi explic de ce… Efectiv nu ma pot controla… retraiesc intens fiecare moment de atunci, sunetul aparatului de respirat, zecile si sutele de fire de pe corpul fetitei mele, ochii care clipeau din spatele mastii cu oxygen, manutele lipite cu leucoplast de patut ca sa nu isi scoata firele, plansul care nu se auzea din cauza tubului care ii trecea prin corzile vocale… sunetul acela ascutit al aparatelor de la Terapie Intensiva… incubatoarele mici ale copilasilor care luptau pentru fiecare secunda pe care o traiau…privirea sfasiata de durere a sotului meu… glasul gatuit de emotie cu care vorbea la telefon cand suna de cateva ori pe zi la spital sa vada cum evolueaza micuta…cautarea prin biblioteci si pe Internet a termenilor medicali… cautarea prognozelor… descoperirea unor prognoze cumplit de pesimiste… din nou disperare… Tremur si nu-mi pot opri suspinul… Incep sa inteleg ca nu o sa pot uita prea curand (poate niciodata?!) aceste trairi… Dar retraiesc in egala masura clipele de speranta… pronosticurile doctorilor “I-a mai scazut rata respiratiei sustinute, mai vedem si maine”… cuvintele bune si rugaciunile oamenilor din jurul meu… plansul lor pe ascuns ca sa nu ii vad… plansul meu pe ascuns ca sa nu ma vada… rugaciuni disperate catre Dumnezeu…din nou pronosticurile doctorilor “Rata respiratiei sustinute continua sa scada”… sperante, sperante… negocierile mele pagane cu Dumnezeu “daca imi lasi copilul sa traiasca, jur ca nu o sa mai fumez niciodata”… ultimul hop de trecut: scoaterea aparatului de respirat… prima noapte trecuta cu bine…prima data cand am putut sa o aud plangand (fusese dezintubata)…prima data cand am luat-o in brate… multumirile fierbinti adresate lui Dumnezeu… Plecarea din spital… atata bucurie, atata speranta, atata infrigurare… si totusi un sambure de teama cumplita… puteau sa apara sechele, complicatii… cuvintele doctorilor “creierul a fost privat de oxigen o perioada de vreme… hipoxia aceasta poate sa fi afectat creierul”… prima noapte acasa cand am stat impreuna cu sotul meu si am privit-o si i-am multumit lui Dumnezeu… sperantele fiecarui control lunar… fetita evolueaza bine… primul zambet… primele miscari… citim concentrati in carti cum trebuie sa evolueze un copil la varsta ei… primele sunete… primii mucisorii insotiti de angoasele noastre… primul “mama”… primii dintisori… primii pasi… Zilele se scurg intens si toate trairile sunt amplificate la maxim… si se apropie primul an… fara sechele, fara complicatii… un an atat de concentrat… un an cat o viata… bucurie, speranta, frica… un inceput de primavara atat de insorit… si totusi ma cuprinde nelinistea caci retraiesc din nou ziua de 7 Martie 2003. Va doresc o primavara frumoasa si va urez tuturor sa depasiti cu curaj si cu succes incercarile la care sunteti supusi! Va rog sa ma iertati daca sunt confuza… haotica… nelinistita… plina de speranta si de dragoste pentru copilul meu! Cu mult, mult drag, Elena & Maria Bucuria

[ancuta06]

Draga Elena, sper sa nu trec niciodata prin atatea emotii, atata teama, frica de a-mi pierde copilul. felicitari pentru micuta. Iti doresc sa-ti umple inima numai de bucurii, iar momentele acelea ingrozitoare sa scada din intensitate. Ancuta & [copil] Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family

[roxanak]

Ma bucur enorm ca ati trecut cu bine peste incercarea grea de anul trecut, dar v-a ajutat D-zeu sa fiti o familie fericita. Ii doresc marie multa sanatate, fericire si sa va umble viata de zambete si multumire. Numai bien si La multi ani ptr. 7 martie. Roxana si Lucia Valentina (26.05.02) [mamica]

[bibi]

hai, ma, ca a trecut cu bine! Si daca stau bine sa ma gandesc, oare nu gagalicea asa tare incercata e pe coperta revistei mami de luna asta? [bis]

[descintec]

cu mult, mult drag si noi [flo] D.

[anemona]

Un martisor pentru fetita ta eroina! [flo] Si un gand bun! Anemona

[Laura T]

Sa-ti traiasca fetita si sa va insenineze viata pana la adanci batraneti! La multi ani! Laura si bebitele: Bianca (4 ani si 10 luni) si Ramona (1 an si 9 luni) http://community.webshots.com/user/lauratenea

[tlaura]

Sa-ti traiasca fetita, sa fie sanatoasa si fericita! Este o luptatoare! Probabil seamana cu mama ei! [flo] Laura, mama lui Andrei http://community.webshots.com/user/tcatlaura

[mitub]

La multi ani fericiti! Sa va dea Domnul numai bine si sanatate! [flo] [flo] [flo] Pupici, Boga

[carmenutza]

Eleni, fetita ta este superba.....sa iti traiasca, sa va bucurati de ea si...La multi ani![flo][flo] Carmen si bb Maya Alexia