Cum sa facem adaptarea mai usoara

[lai]

Am citit in ultima vreme pe forum multe subiecte si postari despre cat de grea e viata de emigrant, si unele reactii la fel de categorice in sens contrar. Adevarul este ca majoritatea daca nu toti emigrantii se lovesc de probleme mai mici sau mai mari. Emigrarea nu este pentru toti, poate fi privita chiar ca o solutie extrema, dar multi se gasesc in situatia de a apela la aceasta solutie, plus sunt cazuri de oameni care au ajuns sa traiasca in alte tari nu pentru ca au dorit cu orice pret sa emigreze ci pentru ca si-au urmat partenerii sau dintr-o multitudine de alte motive. Pentru cei care s-au hotarat sa faca acest pas sau l-au facut deja, cred ca ar fi mai constructiv sa vorbim despre cum se pot rezolva unele dintre problemele cu care se confrunta, despre cum se poate face adaptarea mai usoara. Cu mai mult timp in urma o membra a forumului care se simtea foarte insingurata in tara de adoptie a cerut sfaturi. Din pacate cred ca persoana respectiva se afla in faza de negare totala a societatii in care traia si, din reactiile ei la raspunsurile postate, am dedus ca nu era pregatita sa incerce sa aplice sfaturile care i s-au dat, sa incerce sa-si rezolve atat cat ar fi fost posibil problemele. Pentru cei care doresc cu adevarat acest lucru si cred ca este posibil, haideti sa facem din subiectul acesta o "carte de bucate" cu retete pentru adaptare, din care fiecare sa ia ceea ce crede ca ii poate fi folositor (pentru ca, bineinteles, o reteta universal valabila nu exista). Eu am sa postez mai jos raspunsurile pe care le-am dat atunci, si sper sa veniti si voi cu probleme si cu idei despre cum ar putea fi rezolvate. Cred ca trebuie incercata gasirea unui echilibru intre 1. a pastra in viata ta lucruri legate de acasa, care iti sunt familiare si te fac sa te simti confortabil, sa nu te simti rupta brusc si ireversibil de ceea ce era lumea ta - asta o poti face citind ziare pe internet pentru a ramane la curent cu realitatea cotidiana romaneasca, citind carti in limba romana, telefonand si corespondand cu cei ramasi in Romania, pastrand obiceiuri romanesti in viata de zi cu zi (de exemplu, gatind mancare romaneasca, cantand colinde), tinand legatura cu romani, activand pe DC validarea senzatiei de dor si greutatilor inerente adaptarii intr-o alta tara, constientizarea faptului ca este normal si nu esti nici pe departe singura care se confrunta cu asta 2. a nu cadea in extrema cealalta si a te auto-izola de societatea in care traiesti acum, ci a incerca sa te integrezi in primul rand creand oportunitati pentru o viata sociala; nu te astepta sa vina nimeni la tine si sa iti ofere prietenia lor pe tava (daca ai si surprize placute de genul asta, cu atat mai bine), ci cauta tu, fii activa, implica-te in cat mai multe activitati/organizatii, orice, biserica, munca voluntara, cursuri de dans, sporturi, grupuri de femei.. asa iti vei ocupa timpul intr-un mod placut, te vei simti mai bine ca ai realizat ceva, vei avea mai putin timp pentru ganduri negre si vei cunoaste oameni; de asemenea incearca sa inveti cat mai multe despre societatea in care traiesti, daca unele comportamente ti se par bizare pentru ca sunt foarte diferite de cele cu care esti obisnuita, incearca sa sapi mai adanc si sa gasesti explicatia lor, nu inseamna ca trebuie sa le adopti si tu, ci doar sa le intelegi, fii deschisa si toleranta si priveste partea plina a paharului - sigur ca e mai usor de zis si mai greu de facut, si n-or sa-ti treaca toate gandurile negre de pe o zi pe alta, dar macar un pas mic daca faci azi, unul maine, o sa vezi ca o sa fie bine. Si nu te simti neputincioasa, fii convinsa ca ai in tine puterea de a-ti modela viata, de a face lucruri concrete care te vor face sa te simti mai bine. Dar nici nu fi prea dura cu tine insati, si timpul rezolva multe si o sa vezi ca dupa o perioada o sa fie mai usor. Daca esti deprimata si iti vine greu sa te mobilizezi, sa te implici, nu uita ca "motivatia este urmarea actiunii", iesi in lume si fa ceva, chiar daca la inceput nu ai prea mare chef, o sa vezi ca pofta vine mancand Si nu uita, nu esti singura, noi suntem alaturi de tine! Si daca nu reusesti sa-ti faci prieteni americani de la inceput, cauta si alti straini, poate gasesti ca ai mai multe in comun cu ei, sunt oameni de toate felurile pe aici si sigur n-o sa te potrivesti cu toti, dar pana la urma tot gasesti unii, dar cum spuneam in mesajul anterior, trebuie sa te pui tu in situatii in care sa cunosti oameni, de asta vorbeam de activitati/grupuri/cluburi/organizatii, nu stiu cum este comunitatea in care traiesti tu, dar ceva de genul asta trebuie sa fie, macar pe langa o scoala, o biserica (chiar daca nu esti foarte religioasa, nu desconsidera varianta asta pentru ca in multe comunitati din America biserica este un nucleu social), la locul de munca daca lucrezi, tu sau sotul tau... E adevarat ca in multe comunitati romanesti de aici te lovesti de experiente neplacute.. dar nu sunt chiar toti romanii asa, dupa cum nici toti americanii nu sunt superficiali.. Eu sunt de acord cu tine ca e greu, dar eu gasesc ca e important sa nu mentii o atitudine negativa, chiar daca ti se intampla de multe ori sa fii dezamagita si atunci e greu sa pastrezi optimismul, mergi mai departe si mai cauta, daca esti convinsa ca nu o sa gasesti pe nimeni mai aproape de sufletul tau, probabil ca nici nu o sa gasesti, dar daca ai incredere ca vei gasi, pana la urma chiar vei gasi.. Nu vreau sa-ti tin teorii, inteleg foarte bine prin ce treci ca si eu am trecut prin asta, puzderie de ganduri negre si depresii pe capul meu, dar tot din proprie experienta iti spun ca se poate, pana la urma se poate! Mai e ceva - nu porni cu asteptarea de a gasi pe cineva exact pe sufletul tau, de a putea construi din prima relatii de prietenie ca cele pe care le aveai in Romania, gandeste-te ca si acolo relatiile acelea le-ai construit in timp, nu de pe o zi pe alta.. acorda-ti timpul acela si aici, si chiar mai mult pentru ca te afli printre oameni diferiti de tine si e normal sa dureze pana inveti "limbajul" lor (nu ma refer la limba engleza, ci la limbajul social). Poate ca nu vei avea niciodata prietenii exact ca acelea din Romania, dar asta nu inseamna ca e totul sau nimic, incearca sa pornesti de la un interes comun, cineva cu care sa mergi de exemplu la o sala de gimnastica, sau cu care sa discuti despre bucatarie, sau despre drepturile animalelor - zic si eu, poate par stupide exemplele, dar sper ca se intelege ce-am vrut sa spun - iar oamenii astia ii gasesti la sala de gimnastica, in grupul femeilor din oras interesate de experiente culinare, in organizatia X pentru drepturile animalelor etc. Alta idee - unde stau eu in California este un website www.craigslist.org unde o gramada de oameni pun anunturi de genul caut partener pentru practicarea unei limbi straine/pentru tenis/pentru.... stiu ca in multe alte locuri din America s-au creat asemenea website-uri, nu m-ar mira sa fie o Craig's List si pentru Michigan, da o cautare pe google. Succes mult!!!!!! Lai

[lena]

Lai foarte frumos scris si de acord cu tine...[flo] In cazul in care tzara in care se emigreaza nu este USA sau Canada sau altele de limba engleza eu as mentiona invatzatul acelei limbi si cultutra ce tine de aceea tzara. Eu cred ca ne putem adapta daca suntem perosane puternice si flexibile, nu e bine sa-l punem pe "nu"in fatza. Poate ceva ce credeam in veci ca n-o sa ne placa pana la urma ajungem sa-l adoptam. Depinde insa foarte mult si de persoana daca vrea sa faca un efort. Eu am venit prima in intampinarea lor si nu cu idei preconcepute, celor care imi vorbesc din "stiute, auzite, etc" le acord circumstante atenuante, dar si incerc sa le povestec putin de Romania si romanii adevarati in general, azi de exemplu le-am povestit de martisor [flo][flo][flo] si le-a placut enorm!! Numai bine, oriunde va aflati, Lena

[Adela99]

Vorbim cu totii de acomodare, adaptare. Si implicit gandim adaptare la noua tara, oameni, cultura, samd. Bineinteles am trecut si eu prin asta si chiar si printr-o criza de identitate. Ma intreb uneori cum ar fi fost daca n-as fi emigrat. Si raspunsul e: chiar daca as fi ales sa raman in Romania tot as fi avut nevoie de capacitatea de adaptare, acomodare. La schimbarile intervenite atat in general cat si pe plan individual si schimbarile nu sant nici marunte si nici putine. Viata in sine te pune tot timpul in situatii de adaptare. Te casatoresti, o noua familie i-ti intra in viata: adaptare. Schimbi locul de munca noi colegi: adaptare. Te muti in alta localitate, departe de parinti, intalnesti oameni noi, obiceiuri noi (de ex.ardelean in Bucuresti sau bucurestean in Satu-Mare): adaptare. Stiu, nu se compara cu emigrarea. Calitati necesare emigrantului si omului in general: toleranta, rabdare, flexibilitate, optimism, incredere in fortele proprii... "Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns." Lucian Blaga

[AC]

Am si eu un sfat micut. Mentineti legatura cu o societatea romaneasca diversa, nu doar cu cei dragi. Chiar si virtual e bine. Va va ajuta sa nu uitati motivele emigrarii, sa descoperiti cat de repede a preluat si societatea romaneasca defectele pe care noi le-am descoperit in societatile tarilor de adoptie. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea