ski

[madadum]

trebuie neaparat sa va povestesc cum am petrecut noi weekendul. dupa ce, de craciun, pitica a primit (a se citi capatat) patine si clapari, in weekend am zis ca a venit momentul sa facem safteaua claparilor (patinele le-am incercat din ianuarie). zis si facut! adica facut bagaje vineri seara, pus skiuri pe masina, luat copilu' de la bunici si vira la munte prin viscol si ninsoare. sambata, o zi exceptionala, cu soare, senin insa cu destul de multe grade sub zero (vreo 10-12), alimentam copilu' suficient, il imbracam corespunzator si o luam spre partia din Predeal. Acolo, de-abia in al 3-lea centru de inchiriat am gasit niste schiuri suficient de mici (de 80cm), potrivite pentru mara. Din intamplare, in cabana era si un monitor, care dupa ce ne-a ajutat sa introducem pitica in clapari, a fost de acord sa stea o ora cu ea. Si zice el: “da’ cati ani ai puisor”. Mara, care a ramas cu numaratoarea pe la 2 ani si 3 luni, ii raspunde. Eu o corectez “ba pardon ca are 2 ani si 8 luni”. Monitorul isi mangaie pe barba (ca era un tip barbos) si zice ”mda, este cam mica, da’ hai sa vedem daca iese ceva”. Ei bine fetelor, chiar a iesit. Mara a stat o ora cu monitorul, a urcat de vreo 6-7 ori cu baby-skiul, a fost super-incantata cu o trage iespurasul la deal (asa a fost botezat baby-skiul) si a fost teribil de ascultatoare, spre marea noastra surprindere. Dupa ora, am intrat sa bem ceva, noi un ceai, ea vreo 3, si pe la ora 1 ma gandeam eu ca o luam spre casa. Cand colo, dupa ce a mancat o banana uimitor de repede, copilu’ s-a cerut iar pe schiuri, asa ca am ramas la partie pana pe la 3. este de prisos sa va spun ca nu am mai reusit sa-I dam claparii jos pana acasa, desi in masina, dupa prima curba a adormit. Duminica am continuat aventura, fara monitor insa ca tipu’ era ocupat. Asa ca ce ma gandesc eu, decat sa stau sa ma chiunui la baby-ski (cine la folosit stie despre ce vorbesc), mai bine mergem cu telescaunul si sa coboram cu ea pe partia Cocosul. Tati, care este mai domolit din fire, imi zice “nu ai vrea sa apuce copilu’ 3 ani cu toate oasele intregi?” am trecut rapide peste acest moment, pentru ca mara a vazut telescaunul si bineinteles ca a vrut si ea in “leganus”. Asa ca am stat toti trei cuminti la coada (si ce mai coada!). trebuia sa ne fi vazut: tati avea schiurile noastre in mine, un rucsac greu + schiurile marei in spate, eu trageam copilu’ de mana (va dati seama cam cum tarsaia claparii) si tineam betele. Ce nu v-am spus este ca intre timp am cumparat si un balon d’ala mare in forma de iepuras si mai aveam si grija lui sa nu faca copilu’ crize. Ajunsi cu bine in telescaun, cu emotiile de riguare la urcare, mara a fost foarte incantata de priveliste si de faptul ca umbra merge cu noi. Pe drum, tatal si fiica deja au inceput sa comploteze impotriva masterei (adica eu), cum ca ea vrea sa stea langa tati si nu in brate, si ca daca nu avem toti 3 loc, data viitoare eu sa nu mai merg cu ei… si uite asa am ajuns sus, cu tot cu balon, si am luat-o la vale pe cocosul, cu pitica intre picioare. Pe la jumatea partiei, cand am simtit ca mi se rupe spatele, am inceput sa am un respect profound pentru monitori. Insa am ajuns cu bine jos, si dupa o scurta pauza de ceai, din termosul pregatit acasa, ne-am asezat iar la coada la telescaun si am repetat figura. Cand am ajuns jos, cu tot cu copil si iepuras (nu ati uitat ca aveam si balonul dupa noi, nu!) am zis gata, mergem acasa (se facuse deja aproape 3). Cu greu am reusit sa smulgem micutul “monstru” de pe partie si sa-l bagam in masina, cu tot cu clapari. Nu as putea sa spun ca mara a invat sa schieze, insa se poate tine pe picioare, i-a placut senzatia de alunecare, si i-a placut sa aiba schiurile si claparii in picioare, ba chiar a alergat in calpari, de ne miram cum de nu I s-au terminat si ei bateriile ca noi eram terminati (numele ei de cod este “copilu’ Duracell”). In acest weekend am reusit inca o data sa ne facem copilul fericit, fapt ce ne-a umplut si noua inima de bucurie. Omuletul nostru mic si pana nu demult aproape gelatinos, acum se tine pe schiuri. De-abia astept sa scoatem pozele, pentru a va dovedi… si sa vina iar iarna pentru a putea merge iar la ski, de data asta in formula completa mada si mara, mica mare skioare

[AC]

Bravos schioarei celei mici! E asa frumos sa schiezi... sa te avanti spre partia alba si sa prinzi aripi. E o senzatie de inceput de zbor si e minunata. Si e varsta potrivita cand nu-i e frica sa cada. Eu am invatat sa schiez tot pe la trei anisori, dar pentru ca un prieten de familie mai rotunjor ( adica cam [grasa]) si-a pus claparii stand pe saniuta mea..si m-a lasat fara saniuta. Am fost neconsolata si era penurie de saniute! Ehhh ... era asa frumos. Am invatat la Predeal, iar apoi ani buni nu am mai fost pe acolo...dar ramasesem cu ideea ca partia Clabucetului se sfarseste intr-o prapastie.. [:D] [:D] Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea

[CRIXIA]

Felicitari, dragi parinti pentru rabdarea voastra! Foarte frumos ca va ocupati, mai ales cu ski-ul nu e usor! Iar "copilu' Duracell" e termenul cel mai potrivit pentru copilul vostru. Deja mi-o inchipui cum nu se dezlipea de acolo. Foarte frumoasa povestea asta adevarata! CriXia

[Clopotzel]

Madadum, felicitari ptr talentul care il ai in ale povestirii! Si felicitari ptr "duracell" :-) citind povestirea ta...mi se facu dor de schi! Nu am mai fost de 2 weekenduri! Si ...sper din tot sufletul sa mai prind ceva zapada. Eu am invatat as putea spune anul acesta. ptr ca anul trecut doar de doua ori am fost la ski, si atunci cateva ore. Este un sport de care m-am indragostit nebuneste! Before judging somebody, walk a mile in his moccasins.