Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Aripi pentru copilul meu


Recommended Posts

  • Răspunsuri 42
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Ieri fetita mea mi-a adus o floare. Nu era cumparata de ea, ceva bani aduna ea in posetica ei, dar nu, nu apelase la ei. Banutii ei ii dramuieste bine, din cand in cand scoate de acolo pentru o carticica (ceva de desenat, ceva de citit) e avida dupa informatii, cred ca toti copiii sunt asa. -Mama astazi facem lectii! Si mama supusa se conformeaza. -Dar mai lasa-ma, spun la un moment dat. Am obosit de atatea lectii. Se uita suparata foc la mine si mai incearca odata: -Inca una si atat. -Bine, apoi ascultam muzica, vrei? -Da mama. Pun un CD cu muzica pentru copii, danseaza, canta, e fericita. Danseaza...e asa fericita cand danseaza. -Te rog mama danseaza cu mine! Nu am chef, imi placea altadata sa dansez, dar astazi nu mai am timp. Dar sa revin la subiect, am inceput sa bat campii. Am primit flori ziceam. Stiti de la cine erau? De la prietena ei cea mai buna, Ilinca. -Cum Ilinca ti-a dat flori pentru mine? De ce? -Pentru ca esti frumoasa mamico, si pentru ca Ilinca este prietena mea. -Ce bine ca ai prieteni! exclam fara sa bat undeva (a legat prietenii la gradinita, in weekend uneori le simte lipsa) -Da' ce tu nu ai? Ai mama, acolo la servici si incepe a enumera cateva nume. Voi de ce mi-ati dat [flo] flori? Le culeg si am sa i le ofer fetitei mele. Sigur se va bucura mult pe motiv ca vin din partea voastra. Nu i-am spus inca ca am scris despre ea, dar a simtit imbratisarile voastre aseara inainte de a adormi. Multumesc pentru aripi! Daca nu-i poti oferi singur aripi, altcineva te va ajuta. Zana
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

o mogaldeata de om te poate ridica pana in cer cu o privire sau trei cuvinte si la fel te poate baga in infern la cea mai mica suferinta pe care o incearca.Asta e viata si de-aia nu as putea trai fara copii!Cine nu are copii se priveaza de bucurii nebanuite pe care nimic in lume nu le poate suplini. sa va traiasca pruncutii! Laura
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Scrii foarte frumos, Zana, poate si pentru ca ai o muza frumoasa. Prima declaratie de dragoste a Agatei: Din, senin, lasa brusc jucariile, se cocoteaza in brate si imi spune, pe un ton alintat: — Mami, te iubesc... acasa. Nu am inteles ce a vrut sa spuna, asa ca am intrebat-o de ce si de ce acasa. — Pentru ca la gradinita nu e „iubesc“, la gradinita e „I love you“. Mi-am dat seama apoi ca in ziua aceea au citit ceva legat de sentimente (am intrebat educatoarea a doua zi si avusesem dreptate, in biblioteca gradinitii intrase o noua carte, in engleza, cu fraze scurte, in care copilul isi declara sentimentele mamei, tatei, prietenilor de joaca si catelusului) si ca Agata intelesese ca ceea ce simte ea fata de mine, de tata si de alte persoane dragi se pot exprima in cuvinte. Am mers mai departe cu intrebarile ca sa vad cit anume a invatat sa exprime si daca stie sa argumenteze ce spune. — Da, mami, asa este. Eu pot sa-ti spun „te iubesc“, „I love you“ sau „Je t'aime“, dar inseamna exact acelasi lucru si anume ca mami te iubeste mult de tot pentru ca esti fetita mea dulce si nimic nu va schimba acest lucru. Dar tu de ce ma iubesti pe mine? — Aaaa (ii place sa faca asa inainte de orice raspuns, chiar daca stie exact ce trebuie sa raspunda), pentru ca-mi dai ciocolata. — Ah! ([bang]) Si numai pentru atit? — Nu, aaaa... pentru ca stii povesti. — Si... mai ai un motiv pentru care ma iubesti? Se uita la mine si cu un ton natural si copilaresc si cu o privire pe care nu o voi uita niciodata, imi raspunde: — Nu stiu... asa... de brinza! Am pufnit in ras si am strins-o in brate, pentru ca raspunsul acesta i-l dau eu atunci cind nu mai am raspuns la intrebarile ei, multe si repetate si... destul de grele (am avut grija sa-i explic ca este o expresie pe care o voi folosi atunci cind intrebarile ei nu au raspuns pentru ea sau cel putin... nu inca). Si continua" — Si pe tati il iubesc. — De ce? — Of, nu stiu... pentru ca e tati. Punct, tati e iubit pentru ca e tati, nu conteaza daca ii da sau nu-i da ciocolata, nu mai conteaza nimic, e iubit... neconditionat — [bang]). Ce ziceti, sint banale, dar nu-i asa ca atunci cind vin de la copilul tau ti se par cele mai frumoase din lume!?! Cornelia, mamica Agatei
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ce reactii minunate! As vrea sa dedicam aceste declaratii tuturor femeilor fie ca au sau nu copii(asa pentru ca a fost ziua noastra) si tuturor copiilor pentru ca nu-i asa va veniti( 1 iunie e pe aproape ) Taticii oricum sunt langa noi.Fara ei nu se poate! Ce spuneti, vom scrie pana atunci? Cu acordul moderatorilor bineinteles. P.S.N-am scris de mult.Daca gresesc sa ma iertati. [biz]Zana
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nelia draga , oare chiar de...”branza”? Primul cuvant. Copilul meu a spus prima data tata. Inima lui tati a crescut, s-a bucurat enorm. Nu m-am suparat.Si eu spuneam destul de des: “- Tata fac baie copilului, da-mi te rog un prosop” sau “- Nu mai este lapte, tata in drum spre casa o sa cumperi?” si as putea continua... MAMA spune in fiecare zi, dar cand zice TATA parca e altfel: -Astazi la gradinita ma duce tata, e foarte fericita... o si aduce acasa. sau -Uite ce mi-a cumparat tata!. Si eu ii cumparasem ceva dar nu a observat. Nu ma supar niciodata. Uneori fetita mea se supara pe mine. “Cum mami, nu mi-ai adus astazi nimic?” Ii trece repede, trebuie sa-i explic de ce, de multe ori schimbam subiectul si gata i-a si trecut. Minune! Imi pare rau doar atunci cand spune tata si el e ocupat, sau nu e de gasit. Daca nu-i raspunde iarasi ma supar. Ca sa poata zbura un inger are nevoie de 2 aripi . [:(]Imi mai trebuie un citat.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...