Comentarii. de acord?/ impotriva?.

[Idora]

Daca as fi avut 18 ani si mintea de acum, nu as fi plecat din Romania decat in excursii!!

[amuleta]

Si eu sint optimista. ma voi intoarce in Romania dupa ce ies la pensie, ca sa-mi ingrop oasele acolo ! Si zau, nu-i o gluma. Sper sa ies la pensie la 50 de ani. Daca as lucra in Romania, cine stie...Totusi, visul meu este sa ma intorc in Romania si sa locuiesc intr-o casa de unde sa se auda clopotele de la biserica...

[ymellda]

As da acelasi raspuns. Si chiar vreau sa plec. Alina si [copil] Andra - 2 ani !!

[oz]

quote:

---

Originally posted by alinkav
Vrei sa traiesti bine, lucreaza si sambata si duminica, trezestete dimineata devreme si culca-te tarziu, atunci vei vedea rezultatul. Va spun din propria experienta, adica de fapt a sotului meu, care se zbate din toate fortele lui, ca noua sa ne mearga bine, si sa avem cam tot ce dorim. Si intr-adevar a reusit.

---

Tot respectul pentru eforturile sotului tau...DAR crezi ca asta este viata? munca, munca si iar munca? imi aduce aminte de tatal meu, toata viata a muncit ca sa ne fie noua bine, s-a trezit la 50 de ani socat ca a implinit aceasta varsta, nu stie unde au trecut anii, cand ne-am facut adulti si de ce are probleme cu tensiunea, cu inima, etc. S-a trezit batran fara sa fi fost tanar, a pierdut sirul undeva la sfarsitul facultatii. Cand eram in Ro sotul meu avea 2 joburi, lucra cam 12 ore pe zi, cand am ajuns aici ne-am promis ca asta nu se va mai intampla decat daca va fi NEAPARAT nevoie. Mie imi place sa stau cu burta la soare in weekend si sa petrec timpul cu sotul si copiii, e drept ca daca am munci weekendurile am face multi bani dar banii nu aduc fericirea, nu-i asa?

[oz]

quote:

---

Originally posted by amuleta
Si eu sint optimista. ma voi intoarce in Romania dupa ce ies la pensie, ca sa-mi ingrop oasele acolo ! Si zau, nu-i o gluma. Sper sa ies la pensie la 50 de ani. Daca as lucra in Romania, cine stie...Totusi, visul meu este sa ma intorc in Romania si sa locuiesc intr-o casa de unde sa se auda clopotele de la biserica...

---

pot sa fac o predictie? la 50 vei avea un nepotel si nici prin cap nu o sa-ti treaca sa te desparti de el/ea, ca doar nu o sa-l dea la child care? apoi va veni inca unul si inca unul...ai 3 copii parca [:D]...doar nu vrei sa pierzi distractia [bis].

[Andrada34]

:)Bun venit, Oz! Andrada34

[bidiloi]

Este visul oricarui roman sa incerce o exp. de viata undeva unde ..poate va fi mai bine!!.Este dreptul oricarui individ sa aleaga , daca as putea da timpul inapoi si as avea mintea de acum, si experienta de munca si viata cistigata aici in can., as ramane acasa..asa cum spunea si Mihaela Tatu:"ptr. ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa"!Numai bine tuturor![flo] simona

[lai]

Eu am plecat la 18 ani.. Si de multe ori m-am intrebat ce ar fi fost daca nu as fi facut-o. In ultimul timp nu prea imi mai pun intrebarea asta, pentru mine cel putin, nu prea mai are rost. A mai fost o rascruce de drumuri odata, mai demult, cu mult inainte de 18 ani, cand decizia nu a depins de mine, si, stand sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca decizia de atunci ar fi fost alta, cred ca pana la urma tot aici as fi ajuns. Si ma gandesc ca si daca la 18 ani as fi decis sa raman in Romania, e posibil ca pana la urma tot sa fi plecat, doar ceva mai tarziu, si tot aici sa fi ajuns. Poate ca asta este destinul meu si, pe orice drum as fi luat-o, nu m-ar fi ocolit. Nu stiu ce-as fi facut la 18 ani cu mintea de acum. Cred ca, stiind cate momente dificile urma sa intampin, mi-ar fi fost mai frica. Dar nu stiu daca asta ar fi fost bine. Pana la urma, poate ca in cele mai importante lucruri din viata, daca am cunoaste dinainte exact cat de grele vor fi, nu ne-am mai avanta, dar asta ar insemna sa nu mai facem niciodata nimic; probabil tocmai doza aia de inconstienta si curaj ne este extrem de utila, altfel nu am ajunge niciodata sa ne bucuram de toate satisfactiile pe care, laolalta cu greutatile, le aduc deciziile respective. Da, cred ca mi-ar fi fost mai frica, m-as fi gandit mai bine, dar probabil ca pana la urma tot aici as fi ajuns. Si, desigur, daca as fi avut mintea de acum, as fi evitat multe din greselile pe care le-am facut la inceput, as fi abordat lucrurile cu o alta atitudine, in primul rand mai relaxata, desi atunci cand esti in miezul problemei e greu sa te detasezi si sa privesti totul in perspectiva. Unele greseli insa cred ca tot ar fi fost inevitabile, si daca m-ar fi atentionat cineva (fie o terta persoana, fie eul meu din viitor [:D]) probabil tot le-as fi facut, n-aveam cum sa inteleg atunci. Sunt si momente cand e greu.. ultima data cand am fost in Romania m-am intalnit cu verisorul meu, care mi-a fost ca un frate, amandoi crescand singuri la parinti; eu am stat cateva saptamani si ne-am vazut de cateva ori, am stat la povesti, dar nu poti sa povestesti o viata intreaga in cateva ore si, ultima data cand ne-am vazut, la despartire, tot mai aveam atatea sa ne spunem, i-am spus, lasa, ca mai vorbim noi, data viitoare cand vin sa vezi ce o sa facem; el m-a privit trist si neincrezator si mi-a spus ca stie ca nu o sa fie niciodata timp.. am simtit un nod in gat, si-acum imi vine sa plang cand ma gandesc.. sigur ca o sa ne mai vedem, dar e posibil ca niciodata sa nu mai avem ocazia sa stam impreuna asa, pe indelete, sa fim intr-adevar constienti de ce se intampla cu celalalt.. dar, stiu eu, poate si in Romania fiind, ne-am fi vazut mai des, dar pana la urma fiecare cu viata lui.. offff Nu cred ca m-as mai putea intoarce. Nu se stie niciodata si nu exclud pe deplin posibilitatea, dar, pe masura ce trec anii, devine din ce in ce mai neverosimila. Anul trecut a trebuit sa-mi iau o viza noua si, asteptand sa ma duc la ambasada, ma intrebam ce-ar fi daca nu as primi-o. La inceput mi-am spus ei, asta e, daca nu mi-o dau, nu mi-o dau, raman in Romania si cu asta basta, foarte frumos. Dar pe masura ce posibilitatea devenea reala in mintea mea, mi-am dat seama ca nu imi doream asta, deloc, ca locul meu nu mai era acolo. Acum sigur ca, daca s-ar impune, as lua-o de la capat, in Romania sau in orice alt colt din lume, dar deocamdata, cat pot sa stau si sa fac ceva bun aici, nu ma gandesc sa plec altundeva, temporar da, dar nu definitiv. Oricum inca sunt in situatia in care nu depinde nimeni de mine, dar cand voi avea sot si copii, precum si atunci cand parintii vor ajunge la batranete, datele problemei se vor schimba. Lai

[AlinaPopa]

Si eu as fi plecat la 18 ani, chiar cu mintea de atunci. Mi-am dorit dintotdeauna sa plec, numai ca nu s-a ivit ocazia pana acum. Oricum nici acum nu e prea tarziu. Alina

[louisea]

la 18 ani eram inca in liceu..[:D] pe atunci nu ma gandeam atat de tare ce voi face. stiam ca voi da la facultate... dar am terminat si am plecat.... as alege din nou acelasi drum... fara nici un regret...