Reprofilare in tara adoptiva

[Ira]

Buna seara! Vorbind despre reprofilare dpdv al job-ului in afara Romaniei, ma gandeam, ati putea veni cu niste exemple? Ati facut-o? Sunteti multumiti? A fost greu? Cum ati reusit? [pup], Irina

[chatonel]

in general am mers la scoala, daca am vrut sa invat altceva. Nu a fost nici usor, nici greu. Normal. Ca atunci cind mergi la scoala. Totul e sa ai timp si chef sa inveti. Toulouse, la ville rose

[mate]

Uite eu pot sa-ti spun ca atunci cand am ajuns in NZ credeam ca nu o sa gasesc joburi in domeniul meu(chimie) si atunci m-am gandit sa ma reprofilez.Facusem niste cursuri de pedagogie in tara si lucrasem si ca voluntar intr-un orfelinat 2 ani de zile si asta m-a ajutat sa-mi gasesc un job de educator intr-un day care(un fel de gradinita combinata cu cresa)unde am lucrat 6 luni pana am reusit sa gasesc un job in domeniul in care m-am pregatit.Dar daca nu aveam noroc sa gasesc jobul asta continuam cu day care si eram hotarata sa fac si niste cursuri la Uni pentru asta.Trebuie sa fi cat mai flexibil,sa profiti de toate oportunitatile care ti se ivesc si sa ai"can do attitude",cred ca asta este cheia succesului.

[SMART]

Eu am o experienta mult mai bizara, sunt economista si cit am lucrat la Ro am avut de implementat tot felul de programe de gestiune si din economist m-am transformat intr-un fel de superutiliztor si pe urma in implementator de programe.Chestia asta m-a plimbat o gramada prin lume si cind m-am stabilit in Franta, firma care m-a angajat m-a luat pentru administraea unui program si vrind sa faca economie m-au impins spre administrarea de retea. Asa ca in ziua de azi sunt mare "administratoare" de retele [greutati], baze de date si tot ce se mai poate, super informaticiana [biz]... La urma urmei de ce nu, singurul lucru de care imi este frica este cel de a nu mai reusi sa ies din cutiutza asta in caz ca vreau sa ma intorc la contabilitate sau altceva cind nu mai am chef sa fac ma sui pe pereti facind cablaje (sui pe pereti la propriu, mi se intimpla din cind in cind sa trag cabluri prin depozite [aerob]si locuri pe unde nu as fi crezut in viata mea ca am sa ajung). De multumita ce sa spun, mai bine decit nimic, pe urma am invatat o gramada, lucruri care inainte mi se pareau un sort de woodoo. Am aflat ca retelele si programele sunt aceleasi, tot ce se schimba este numai interfata, cum spunea mama mea " acceasi maritza cu alta rochitza", asa ca mergem inainte!!![hop]. Ciudata a fost trecerea de la o meserie de birou si in mare parte "pedagogica"(click dreapta/double click) la cea de mineci suflecate si rezistenta nemiloasa a colegilor care (in majoritate barbati) nu pot accepta ca [vampa](in special una care venea inainte la servici in costum) poate sa treaca la jeans cu surubelnita in mina si sa faca o gramada de treburi pe care ei nu le pot face. Trecerea de la a-i invata cum sa foloseasca un program la a la instala si repara un Pc sau un server i-a cam puis pe ginduri. in Franta barbatii au ramas in epoca de piatra, in firma unde lucrez femeile sunt numai in administrativ, este un teritoriu macho prin definitzie, asa ca nu a fost usor dar a fost amuzant. Intre [bang] si[sm], am avut o gramada de [ups]dar pina la urma...[:D] Asa ca , capul sus si pieptul inainte, [zz] le venim de hac FELICIA

[Llaura]

Eu nu lucrez inca si nu pot sa-mi dau cu parerea despre reprofilarea in alta tara; in Romania insa m-am reprofilat cam la fel ca si Smart ([cool], Smart!) si pot sa spun ca mi-e dor tare de tot de tras cabluri prin pereti, plus ca sufar ca singura parola de root pe care-o am acum e de la serverul meu de acasa...:-( Administrarea de retele e, intr-adevar, domeniul barbatilor aproape exclusiv; insa femeile sunt bune si fac fata, pentru ca "o iau personal"; se cere forta, forta personala nu fizica, sa te documentezi la "woodoo" in fiecare zi...networkingul are o poezie speciala, daca te prinde, te prinde pentru totdeauna. Dupa parerea mea e valabil la toate reprofilarile, fara efort nimeni nu se poate reprofila, niciodata nu este usor si nu vine de la sine, de aceea as zice ca fara un motor interior valabil e imposibil. Smart, iti urez servere up and running cat mai mult!

[irina2000]

Exemple draga mea iti pot spune o gramada, insa.....iti voi spune o poveste adevarata. Tatal meu cand eram mica imi spunea povestea cu coafeza si inginerul. A fost odata o coafeza care s-a casatorit cu cu un inginer. Coafeza era cea mai buna din urbea ei si isi facea meseria cu drag, nu avea scoli inalte dar facea ce ii place si o facea cu drag. Inginerul era fiu' de babac si ajunsese in facultate ca asa dadea bine, sa ai o diploma. Ei ii placea ce face, lui nu, ea era fericita, el nu. Casnicia lor era pe duca. Atunci copil fiind i-am cunoscut eu. Si au venit anii '90, el a ramas fara servici, ea si-a deschis salon de coafura, el s-a reprofilat, toata viata isi dorise sa creasca flori, dar nu se cadea ca el vlastarul sa faca asa ceva. Acum face ce ii place...creste garoafe. Sunt fericiti si culmea, baiatul lor le-a spus verde in fata ca el vrea sa devina inginer auto, ca e pasiunea lui....ce zici soarta...[:D] Inchei acum spunandu-ti asa cum imi spunea mie tata: "Nu conteaza ce vei face (eu spun, pe ce domeniu vrei sa te reprofilezi),conteaza numai sa o faci cu placere si drag ca altfel, nici bani nu vei avea si nici fericire sufleteasca!"

[lu.more]

Cand am fost acceptata "de proba" pentru 2 saptamani, aveam o singura idee in cap: sa dovedesc ca eu pot face fata acolo unde altele inaintea mea nu facusera (actualul meu patron schimbase 2-3 secretare inainte). Acum lucram de 2 ani si jumatate impreuna si nu s-ar mai putea lipsi de mine. Merge pana acolo incat daca-mi iau concediu, isi ia si el, ca fara mine nu se descurca mai mult de doua zile. Sau daca se hotaraste totusi sa lucreze, cand revin din vacanta gasesc maldare de dosare care ma asteapta pe birou. In Romania eram profesoara de franceza. Aici sunt secretara intr-un birou de "diriginte de santier". Deci nu prea am parte de poezie si romantism... Am invatat multe, de nevoie, si mi-am zis ca daca nu gasesc ceva frumos in ceea ce fac, nu voi rezista. Iar eu voiam sa rezist. Deci am inceput sa caut. Si-am descoperit ca e frumos sa urmaresti constructia unei case, de la fundatii pana la curatenia finala. Cand merg si vizitez o vila, sau un hotel, sau o scoala la care am lucrat luni de zile, ma simt... intr-un fel... Sa fii primul care intra, cand se simte mirosul de nou, eu ma simt bine! E ca un copil pe care-l vezi cum creste (fac ce fac si ma intorc la poezie...). Am noroc ca aici unde locuiesc arhitectura cladirilor e de-a dreptul minunata, iar multi dintre arhitectii cu care lucram sunt adevarati artisti. O incantare pentru ochi. Avem o lucrare in acest moment, coordonam renovarea unei biserici care dateaza de pe la 1600. Am inteles ca era toata innegrita de la fumul de lumanari, iar acum, putin cate putin, uneori abia cate 10 cm² pe zi, ies la iveala picturi minunate, despre care nimeni nu stia nimic. Abia astept sa merg cand o fi gata! Ce vreau sa spun (in afara de faptul ca eu m-ar reprofilat de voie-de nevoie) este ca orice meserie are o parte frumoasa, care trebuie descoperita. Asta, impreuna cu vointa sunt de ajuns uneori... Eu merg cu placere la serviciu si ma simt ca si cum as fi facut asta dintotdeauna. Imi place sa invat lucruri noi, si sunt o gramada: termeni de specialitate, planuri, desene, legislatie... nu ma plictisesc si-mi place cu adevarat! « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[Corina]

Eu am lucrat in Romania la CFR timp de 12 ani.Vreo 8 ani telefonista iar apoi,secretara directorului Zonei de Telecomunicatii. In Franta incerc sa imi gasesc de lucru de vreo 3 ani,peste tot am fost respinsa pentru ca nu am diplome recunoscute aici!! Asta pina in ianuarie anul asta cind am inceput sa lucrez la un azil pentru adulti handicapati mental!!Cind am intrat prima data acolo m-a luat cu fiori,dar noroc cu soacra-mea si cu barbatu-meu care m-au imbarbatat,asa mi-am luat inima in dinti si am inceput lucrul. Nu am crezut niciodata ca ma voi adapta si ca o sa imi placa,sint atit de draguti unii dintre ei ca nu poti sa nu ii iubesti,sint ca niste copii,chiar daca unii nu vorbesc sau nu merg singuri. In concluzie ,in aprilie incep din nou lucrul si nu imi pare rau. Pupici Corina si Anna nazdravana!![fetita]

[khristin]

Nu Ira, din fericire nu a trebuit sa fac o conversie in domeniu, nu stiu cat de usor este, oricum daca vrei sa faci ceva la un anumit nivel cred ca trebuie sa treci prin scoala canadiana inevitabil...asa ca inarmeaza-te cu multa-multa rabdare, important e sa stii ca nimic nu e imposibil. Two thumbs up [canada] Cristina

[Ira]

Multumesc tuturor pentru raspunsuri!