Copiii si divortul

[aalexia]

Mi-am pus si eu intrebarea asta de multe ori .... Copil fiind ma intrebam de ce traieste mama cu un om violent in limbaj si in gesturi...Chiar daca tatal meu facea tot posibilul sa ne asigure tot ce ne trebuie la capitolul comportament avea multe lipsuri. Ma gandeam ca mama accepta toate acestea numai pentru noi, copii. Mai tarziu avand familia mea , copii mei, mi-am dat seama ca este foarte greu sa iei o decizie de acest fel. Copii nostri sunt foarte atasati de noi si s-au obisnuit sa ne vada pe amandoi langa ei. Si nu cred ca exista o regula ....fiecare copil reactioneaza in felul lui si depinde foarte mult si cum trece mama peste acest hop. Este greu de dat sfaturi in astfel de situatii.

[AlinaPopa]

Totul depinde de varsta. Daca copilul are pana in 8 ani, cred ca nu realizeaza cu adevarat ce se intampla. Atata timp cat e liniste in jurul lui, adica fara scandal si urlete, e totul bine. De la 9 in sus e problematic. Adica copilul poate deveni mai retras, dar nu cred sa se ajunga la depresii. Tristete, da, dar depresii imi e greu sa cred! Si cu cat copilul e mai mare, cu atat realizeaza mai mult ce inseamna un divort. Numai ca, parere personala, decat copilul sa aiba o copilarie plina de certuri, mai bine un divort si apoi liniste, intelegere si armonie. Alina

[Leona]

Incerc sa realizez un studiu despre reactia copiilor in cazul divortului parintilor.Ma intereseaza,mai ales,opiniile celor care au trecut prin asta in copilarie.Ma puteti ajuta?

[luipetra]

Nu pot sa formulez o parere in cunostinta de cauza, pentru ca pe parintii mei nu i-am auzit o data certandu-se de fata cu mine. Desi acum, cand sunt la randul meu casatorita, imi dau seama cata energie au investit in toti acesti ani ca sa ne dea mie si surorii mele impresia unei familii unite, in care mami si tati se iubesc si se respecta intotdeauna. Sunt sigura ca au avut si ei neintelegerile si frustrarile lor, doar ca niciodata nu ne-au lasat sa le simtim macar. Si sunt hotarata sa fac acelasi efort pt. copiii mei. Nu sunt pt. a pastra o relatie cu orice pret, fie ca te bate, iti vorbeste urat sau are un harem de amante, tu stai cu el "de dragul copiilor". Sunt situatii care traumatizeaza un copil poate mai mult decat divortul. Dar uitandu-ma in jurul meu mi se pare uneori ca multe familii aleg prea usor calea despartirii. In anturajul meu, format din oameni pana in 35 de ani, deja observ o rata a divorturilor care ma nelinisteste. Iar motivele mi se par uneori extrem de puerile. Rutina, cariera, dorinta de mai mult, mai repede, mai bine, toate astea au despartit cupluri care pareau sudate pe vecie. Si da, copiii au suferit enorm. Cu atat mai mult cu cat, asa cum mai spunea cineva, pt. ei motivele despartirii nu sunt evidente. Micutii o iubesc pe mami, il iubesc pe tati, si vor sa locuiasca cu amandoi. Asa ca depinde enorm de motivele despartirii parintilor, de felul in care se despart si de relatia pe care o are copilul cu fiecare dintre parinti dupa.

[luipetra]

Poftim ce-nseamna sa-mi dau cu parerea fara sa citesc toate mesajele! Abia acum am vazut, Leona, ce fel de raspunsuri cauti si ca de fapt ai nevoie de niste date pt. un studiu, iar eu nu indeplinesc criteriul de includere. Cer iertare, sari peste mesajul meu.

[bidiloi]

Cum reactioneaza copii atunci cind parintii divorteaza?____Pai in primul rind un factor important este virsta copilului, apoi mediul de unde provine si unde ajunge (in cazul in care mama se recasatoreste)Cred ca la intrebarea cu" daca ramin traume ...", si aici depinde de multi factori draga mea Leona, un factor important il detine mama ..apoi daca copilul a avut o virsta mai marisoara asa incit el a putut constientiza ce se intimpla si care e cauza, ma gindesc ca va deveni poate mai sensibil, mai timorat, nu va avea incredere in el, s.a.m.d..Unii copii mici fiind nici nu vor simti vreodata diferenta dintre un parinte biologic sau cel care il creste adica tatal de al 2-lea, cu o singura conditie ca acest copil sa se simta iubit si in siguranta in asa fel incit sa-si poata trai in liniste copilaria si sa se dezvolte in continuoare ..pina ajunge la maturitate.Bineinteles ca sint cazuri si cazuri, si exista destui copii nevinovati care sufera mult din cauza parintilor, ..dar aici este un subiect pe care nu-l pot deschide din lipsa de cunostinte. Tot ceea ce am afirmat este din propie exp. adica , eu am avut noroc ca tatal meu vitreg sa se comporte exact ca un adevarat tata , deci nu-ti pot spune decit ca nici eu nici fratele meu n-am suferit in nici un fel din cauza divortului dintre mama mea si tatal meu biologic.Nu stiu daca am reusit sa te ajut cumva vis a vis de subiectul la care lucrezi , dar macar am incercat sa-mi exprim pct.de vedere.Cu prietenie [canada] simona

[Leona]

Draga Anca Wish,multumesc pentru ajutor!Am incercat sa-ti raspund in acelasi fel,dar nu stiu sigur daca mesajul meu a ajuns la tine.Daca nu,spune-mi si o sa incerc sa-ti raspund din nou! Pentru oricine vrea sa ma ajute,ma intereseaza reactiile emotionale si nu comportamentale!Povestiti-mi ce ati simtit in momentul in care parintii au divortat,cum ati reactionat? Stiu ca raman traume,dar in ce fel?

[Leona]

Nu vrea nimeni sa-mi povesteasca prin ce a trecut cand parintii au divortat?Ma intereseaza experiente de viata!Fapte reale!Ceea ce simt copii cu adevarat,nu ceea ce credem noi ceilalti care nu suntem implicati!