Meseria de parinte

[bidiloi]

Pe cit de grea pe atit de usoara,cind iti vezi copilul dezvoltindu-se sub ochii tai iar cind realizezi ca este meritul tau,nu-ti mai pasa de noptile in care nu ai reusit sa dormi si uiti de toate .Cred ca meseria de parinte este de fapt acel instinct pe care-l descoperim numai atunci cind in viata ne apare un copil-si nu exista nimic mai minunat decit momentul cind puiul tau iti spune MAMA!Cred ca cu asta am spus totul[canada] simona

[marimar]

Meseria de mama? Este cea mai dificila si mai extraordinara si iti ofera cele mai mari satisfactii ! Cred ca nici o cariera din lume, nici un job nu mi-ar fi adus vreodata atita fericire si atitea satisfactii ! Este mai mult decit SUBLIM sa nasti, sa cresti, sa educi un copil, sa te bucuri de primii pasi, primul cuvint si toate mutritele pe care le face, toate sunetele pe care le scoate, toate zimbetele si sarutarile pe care ti le ofera , sa te ingrijorezi si sa-ti sara inima din loc cind se loveste, cind plinge sau cind se imbolnaveste....... Nu exista cuvinte, sau ar trebui sa fiu poet sa pot descrie in cuvinte ce inseamna.....

[conchita]

quote:

---

Originally posted by tinatache
e ingrata? ce sa fie ingrat la ea? ca stergi caca si pipi? da' pe-al tau nu-l stergi? (nu ma refer la tine, la mine, ci la noi ca oameni) ar tb ca si conditia de om sa fie ingrata... nu?

---

nu e, mai, Cristina, in sensul asta. e considerata ingrata pentru ca nu esti singurul parinte din lume, nu iti ridica nimeni statuie pentru ce faci, nu primesti premii, bonusuri sau cupoane la cantina cand reusesti vreo performanta cu diversificarea, nici macar familia nu te personifica in eroul din poveste, mai tarziu nici copiii...e ingrata pentru ca, desi investesti tot ce ai, ramai un anonim printre alte miliarde, nu-ti cunoaste nimeni nici amarurile, nici bucuriile asa cum i le cunoastem lu' Adrian Copilu Minune de exemplu. e meserie fara sa fie meserie, ca, desi se presteaza 24 din 24, nu e remunerata. iar daca nu ai vocatie si spirit de sacrificiu, nu-ti plateste nimeni daune si despagubiri in caz de esec, nu-ti inclocuieste copilul cu altul mai reusit si nici nu da nimeni timpul inapoi ca sa o iei tu de la capat, altfel. este ingrata pentru ca propriul tau copil te va considera un mister, cateodata o povara, altadata un obstacol, se mai intampla sa te vada si ca pe un dusman, dar nu ajunge sa te inteleaga decat atunci cand iti va lua locul in calitate de parinte, la randul sau. e ca si cum ai trimite in fiecare secunda cate o scrisoare de dragoste absoluta in sticle pe care le arunci doar in oceanele din imaginatie sperand ca va veni cat mai curand ziua in care copilul tau se va uita in ochii tai cu gratitudine si dragoste cel putin pe jumatate cat ai avut tu pentru el, spunand "multumesc, mama si tata". sau ziua in care fericirea lui te va despagubi si rasplati post-factum pentru tot. sau ziua in care zborul lui va fi atat de frumos incat vei uita ca te-ai tarat pe branci ca sa il inveti asta...normal ca e ingrata, altfel cum? :))

[dpintilie]

ingrat=(adj)Care nu rasplateste, nu satisface, nu corespunde eforturilor facute; care produce mai putin decât trebuie; dezavantajos. Nu, in nici un caz nu este ingrata...Este meseria cea mai departe de acest calificativ. Si daca nimeni nu-mi ridica statuie, si daca raman un anonim printre alte miliarde, eu, ca parinte, nici nu astept altceva. Surasul copilului meu e rasplata de ajuns. Iar gandul ca peste ani si ani o sa-l vad realizat ca OM ( asta e cea mai mare realizare pe care ti-o poti dori pentru copilul tau, sa-l vezi OM) e ceea ce ma "mana" in lupta, ceea ce ma face sa ma trezesc in fiecare noapte fara sa-mi pese de somnul meu.Da, gandul asta si surasul lui plin de fericire, cand, dupa ce se trezeste dimineata, apar in fata lui. E drept, are doar cateva luni, mai avem mult de "lucru" [:)], dar astfel de satisfactii nu am avut niciodata in viata mea. E cea mai frumoasa "meserie" posibila. Ma bucur ca am descoperit-o si primit-o asa de repede. Si peste cativa ani imi voi dubla norma [:D][:D][:D]. [pup],Dana si Andrei(12 dec 2003) http://community.webshots.com/user/dpintilie

[tora97]

nu este ingrataaa... grea, obositoare, da... insa merita! nu am nevoie nici de leafa, nici de statuie... clipele petrecute cu micutza, giugiuleala noastra, "orele de muzica", serile in care stam in dormitor si coloram, chitzoneala din baie, ori cea de dimineata, risul ei plin, somnul ingeresc, ghidusiile zilnice, perlele pe care le spune, discutiile intre fete, pupicurile zgomotoase si cele de ingeras, bluzita de la magazin care sigur i ar veni demential, toate aceste "maruntisuri" si inca milioane altele sint toata plata ce mi o doresc... si imi mai doresc sa mi fie sanatoasa, sa i pot oferi fericire si toata dragostea unei inimi de mamica indragostita pina peste urechi de ea!!!! ma bucur ca o am.. si m am bucurat din prima clipa... si apoi, mi am asumat toata responsabilitatea... nu m am gindit niciodata ca ar fi prea obositor, ori prea grea... conchita, multumesc... [pup]

[parpalak]

Ca meserie... hai sa fim seriosi.. Zero lei, zero bani, nu concediu, nu bonus, 24/7 pentru tot restul vietii.. I-as fi ris in nas o saptamina cui mi-ar fi oferit asa o slujba.. Cit despre.. hmm.. activitatea de a fi parinte.. Am uitat amindoi cum era sa fim "doi porumbei". Acuma, in alea 5 minute pe zi cit sintem impreuna evocam.. "io, cind eram la gradinita..".. sau "io, cind aveam trei ani.."... si tot asa.. Asteptam cu sufletul la gura sa vedem care din traznaile parintilor le va repeta progenitura! Activitatii nu i-as zice ca-i ingrata.. mai degraba cu senzatii tari. Cind era Paul mic ma intrebam ce s-o vaita atita lumea ca are copil mic acasa.. :)))))) Pina cind, pe la 4 luni, mi-a cazut din pat de 4 ori in 3 zile de-am zis ca ma duc sa ma internez la institutul de mame nebune si incompetente. Noroc ca-i tati mai fortos si m-a impiedicat sa fac una ca asta. (Si-am mai si gasit subiectul BUF la Parintii intreaba, plin de mame ca si mine). Acum Paul e mare (10 luni) si incercam fara prea mare succes sa dezvoltam arta negocierii non verbale. Cind vrea ceva, vrea ceva si cu asta basta! Daca se intimpla sa renunte, impresia mea e ca ma menajeaza si renunta temporar, ca sa-mi serveasca acelasi episod cind m-o gasi mai in forma. [:D] Dar partea buna e ca nu mai sint "rea de foame" - si nu mai fac caderi de zahar, calciu, si de toate (stari de lesin, etc) daca nu maninc. Ii dau lui sa manince si mie imi trece foamea. (Intotdeauna am crezut ca-i metafora, pina n-am patit-o si eu). In subiectul rebeliunea din adolescenta nici macar nu vreau sa intru. Incerc sa ma pregatesc cit pot pentru teribilismul de la doi ani!!! Sanatate la bebei si mamici. http://community.webshots.com/user/parpalak http://home911.servebeer.com

[parpalak]

Uitam: daca mi se pare ca-i bolnav, ma transform intr-o fiara care cu greu se abtine sa nu-i ia jugulara medicului care-l vede si nu-l face bine instantaneu. In mod foarte cert, nici un fel de meserie pe lumea asta nu m-ar fi motivat in halul asta. (Dana, daca tot ne-ai scris definitia lui "ingrat", poate-ti faci pomana si-o scrii si pe aia a lui "meserie") Doamne, ajuta-ma sa n-o dau in bara. Sanatate la bebei si mamici. http://community.webshots.com/user/parpalak http://home911.servebeer.com

[anna maria]

Poate o fi solicitanta si obositoare,dar frumoasa si cu multe satisfactii. [mamica]Teodorei[gravi]in 20 sapt.

[descintec]

Laura: INGRÁT, -Ã, ingraþi, -te, adj., s.m. ºi f. 1. Adj., s.m. ºi f. (Persoanã) care nu-ºi manifestã recunoºtinþa pentru serviciile ºi avantajele primite, (om) nerecunoscãtor. 2. Adj. Fig. Care nu rãsplãteºte, nu satisface, nu corespunde eforturilor fãcute; care produce mai puþin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus. Eu cred ca, prin prisma definitiei, e ingrata, fiindca orice parinte lucid stie ca isi creste copilul pentru a-i da aripi, aripi ce o sa-l duca departe de el. Trebuie sa iti iubesti copilul cu dragoste adanca pana la oase ca sa primesti afectiunea lui. Diferenta de nuanta intre iubirea parintelui fata de copil si cea a copilului fata de parinte exista. Despre mine ca parinte: nu mi-a fost foarte usor sa invat sa fiu. Aveam 23 de ani, eram studenta inca. Ma omora trezitul noaptea. Eu trebuia sa fac asa ceva, eu care dormeam tun 8-9 ore inainte. Sa nu mai am timp pentru citit??? Innebuneam. Citeam in timp ce alaptam, de maica-mea dadea cu tamaie, ca ea asa ceva nu a mai vazut, cum pot sa nu fiu atenta si total absorbita??? Si totusi, in fiecare zi iubeam mai mult si mai mult botul acela de carne, care mi se parea perfect. Stateam cesuri privind-o cum doarme, ii adoram mirosul, eram geloasa pe oricine o atingea. De asta refuzam ajutorul celorlalti, chiar daca picam de oboseala, aveam un orgoliu imens, doream sa fiu cea mai buna mama din lume. Meseria asta a scos tot ce e mai frumos si mai urat in mine. Am invatat germana cot la cot cu Maria cand am pregatit-o pentru examenul de clasa intai. Invat sa fiu profesoara de vioara pentru Stefan. Am ajuns o bucatareasa destul de priceputa de dragul lor. Am amanat proiectele mele ca sa fiu langa ei cand au avut nevoie. Am ajuns sa imi infrunt si sa infrang teama, pentru a-i lasa pe ei sa exploreze, sa zboare. I-am indemnat mereu sa aiba curaj, chiar daca mie imi era inima cat un purice pentru ei. Si totusi, niciodata nu am putut renuntat total la mine. Am nevoie de ceasurile mele de singuratate, cand ii gonesc (la propriu) de langa mine. Sunt destule momente cand ma obosesc. Cand ii reped si ii cert fara sa o merite cu adevarat. Pur si simplu nu pot sa fiu doar mama, am aflat, cu regret, despre mine. Departe de-o mama perfecta. D.

[Bobita]

Grea? NUUUUUUUUU Poate obositoare cite o data, ca orice meserie[:D], dar nu grea. Eu din prima clipa si pina voi muri sunt fericita ca sunt mamica si la fel simnte si al meu sot. Sa fim fericite http://community.webshots.com/user/valentina611969