Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Pisica (3)


Recommended Posts

Eu am acasa in Ro o dulceata de pisica. Intre timp, de cand sunt eu plecata, a mai fost 'adoptat' un caine. Pisica se intelege bine cu cainele, in sensul ca nu se bat sau mai stiu eu ce. Numai ca ea il ignora total! Din cate mi s-a spus. Mai am o prietena care are 2 pisici si ele se inteleg f bine intre ele. Si mai am o cunsotinta care avea peste 5 pisici, numai ca statea la curte. Convietuiau bine si pisicile alea intre ele. Oricum ar fi, mie imi lipseste tare un animalut de casa. Am un hamster acum, numai ca e prea micut si nu ma pot juca cu el cum mai jucam cu pisica mea. Alina
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 33
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Mesaj postat de luipetra: Am gasit mai demult un topic despre catei si nu mi s-a parut drept. Eu am un motan (a se citi ditamai motanul), pe care il cheama Tutu. Are opt ani, l-am crescut de cand avea 10 zile si l-am crescut bine, avand in vedere ca acum are 9 kg. Tin la el asa de mult, incat atunci cand m-am maritat nici nu s-a discutat ca motanul n-ar face parte din zestrea mea, desi initial sotului meu nu-i placeau defel pisicile. Acum sunt cei mai buni prieteni si parteneri de joaca. Anul trecut, cand am hotarat ca e timpul sa avem si noi un bebelica, tot familionul a sarit cu gura pe mine sa dau urgent motanul, ca femeile gravide si pisicile sunt incompatibile. Normal ca m-am intrebat de ce, ca doar nu era sa-i fac vant primului meu "copil" doar pe considerentul ca asa zic toti ca-i mai bine. Asa ca m-am documentat asupra tuturor zoonozelor pe care le poti face de la pisici (cred ca cei de la Facultatea de Medicina Veterinara mai aveau un pic si imi puneau interdictie sa intru in cladire, atata i-am batut la cap), mi-am facut serologia pt. Toxoplasma gondi, care se pare ca e cel mai mare motiv de incompatibilitate intre gravidutze si iubitele lor pisici, si a rezultat ca am facut boala demult, tare de mult si ca as fi protejata. Pe urma i-am facut si lui Tutulica analizele si se pare ca pana acum biscuitii pentru mate nu i-au transmis boala. Dupa care mi-am vaccinat/deparazitat/imbaiat motanul si l-am pastrat. Pe urma am pierdut sarcina. Normal ca toata suflarea a fost de parere ca "mata aia nenorocita" e vinovata si ca pana la urma tot toxoplasmoza am facut. Ei bine, inainte de a lasa motanul sa fie linsat, m-am apucat sa-mi caut cauza opririi in evolutie a sarcinii. Si am gasit-o: facusem listerioza, boala pe care o luasem mancand cu incredere cas de oi, ca doar e testat sanitar-veterinar. Prietenii de la Veterinara mi-au confirmat ca pisicile nu transmit nici macar ca o raritate Listeria monocytogenes si ca singura sursa sunt alimentele nepasteurizate si in primul rand branzeturile de oi si capre. De ce am deschis subiectul: vreau sa mai aud si alte povesti cu pisici si gravidutze, eventual. Daca nu, doar declaratii de dragoste pentru mate, ca pe alea pt. catei le-am citit. Si mi-au placut.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by luipetra Asa ca m-am documentat asupra tuturor zoonozelor pe care le poti face de la pisici (cred ca cei de la Facultatea de Medicina Veterinara mai aveau un pic si imi puneau interdictie sa intru in cladire, atata i-am batut la cap), mi-am facut serologia pt. Toxoplasma gondi, care se pare ca e cel mai mare motiv de incompatibilitate intre gravidutze si iubitele lor pisici, si a rezultat ca am facut boala demult, tare de mult si ca as fi protejata. Pe urma i-am facut si lui Tutulica analizele si se pare ca pana acum biscuitii pentru mate nu i-au transmis boala. Dupa care mi-am vaccinat/deparazitat/imbaiat motanul si l-am pastrat.
daca toti cei care au animale ar fi atat de interesati sa se informeze corect, ce bine ar fi!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am un motan persan himalaiez acasa si un motan tigrata la munca. Doua caractere total opuse. Cel de-acasa este un alintat si un finut iar cel de la munca este ca un bolovan. Vine, da cu capul, sea aseaza peste hartiile pe care scriu, se intinde pe tot biroul, nu are pic de rusine[;)] Corina http://community.webshots.com/user/sentoriam
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Trimit pe barbatul meu in piata, pe 2 dec anul trecut sa cumpere cartofi. Vine baiatul dupa vreo doua ceasuri cu o bucatica de pisoias de max. 500 de grame care nici blanita nu avea ca lumea, ci numai un puf, acolo. Sar ca arsa la el, reamintindu-i ca noi avem deja o mata, pe Buha-baiat, precum si un copil mic, si locuim intr-un apartament de doua camere, daca nu cumva a uitat. El zice cum ca n-a uitat, dar pur si simplu matzul ala prapadit care dirija circulatia la semafor i-a rupt sufletul. Bun, zic eu, il tinem pana se mai intremeaza si-l maritam dupa aia. Buha, motan in lege, hranit bine, da sa-i arate intrusului care-i seful in casa. Sarim amandoi ca arsi, si eu si colegu' si-l invatam pe Buha manierele fata de musafiri, asa ziceam noi. Pret de vreo doua zile a fost o maraiala continua din partea lui Buha, dar la sfasitul celei de-a doua zile, ne-am crucit, oameni buni cand am vazut urmatoarea scena: ala micu il smotocea pe Buha pe burta, zice-se ca sugea, iar Buha il lingea (matern?/patern?) de mama focului. Asta nu e tot. Dupa ce-i ofera acest gen de afectiune micutului, s-a gandit sa-si ofere si siesi un "bonus" si da-i miorlaiala si calareala pe micut si mare chef de hatza-hatza, desi Buha e castrat de doi ani. Certat Buha, indepartat pisicul din raza lui de actiune, stat cu ochii pe ei ca pe butelie. Ne speriaseram noi degeaba, caci s-a dovedit ulterior ca Buha nici gand sa mearga mai departe, ca cei de la BB, ci voia numai asa, sa fie el fancy, trendy si cool. Si acum mai are asemenea gen de manifestari, dar nu-l mai baga nimeni in seama, iar Stanescu (caci asa il cheama pe micut) cel mai putin. Cat despre copila, bucuria ei. Buha (4,5 kg) era destul de greu de carat sub brat pentru un copil de 1 an si 7 luni, pe cand ala micu era floare la ureche. Acuma sa nu credeti voi ca noi lasam copilul sa chinuie blanosii. Nu. De fapt ceea ce se aude mai des in casa este " Ioana, lasa pisicii/pisicul!" Dar s-au inteleptit si fiarele si dispar ca prin farmec atunci cand nu le convine tratamentul. Concluzia? Am doi baieti pe lang-o fata.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Trisha ... [:D][:D][:D][:D][:D][:D] Apropo de Bb si chinuit pisici .... Faza 1: pisica figea cand il vedea pe BB, motanul suporta stoic, orice tratament .... orice. Faza 2: am incercat sa-l dresam pe motan sa fuga si el cand il vede pe BB .... Faza 3: si motanul si pisica suporta stoic ... tratamentele lu' BB. Am dedus ca le place sa fie luate in brate .... de gat (ca altfel sunt prea mari pt. BB) si sa fie cautate in gura ....(eu nu reusesc sa la bag pastile in gura ... in schimb BB ii cerceteaza la masele). Am renuntat sa mediem .... speram sa se plictiseasca pisicile ... sau BB. Motanul se mai preface ca-l musca pe BB ... cand e "groasa", iar BB rade cu hohote .... ce-o fi, Doamne ?! E clar ca au o intelegere intre ei ..... L
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc mult, Otilia, pentru link. Asa e, n-am cautat prea bine, dar acum am gasit, cu ajutorul tau. Multam` inca o data! Fetelor, sa va traiasca matii&matele! Vad ca nu sunt chiar singura care considera ca pisoii si BB-ii pot trai in pace si sanatosi. Ma simt teribil de incurajata cand vad povestile voastre si sper ca matul meu sa aiba cat de curand un "fratior" sau o "surioara", din specia umana, desigur. Stiu ca eu si colegul de apartament ne straduim...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

fetelor, eu sunt deprimata rau de tot. am dus pisoiul la mama mea... si mi-e un dor de el de mi se rupe sufletul. e speriat tare, de sambata de cand l-am dus nu iese de sub canapea. sambata noaptea a iesit, s-a mai plimbat prin camera, a mai explorat, a mancat putin. dar peste zi nu iese de-acolo. el, care se tinea prin casa dupa mine, dormea cu mine, manca din mana mea... acuma cand il iau in brate ma zgarie si fuge. aseara ne-am intors acasa si e casa pustie fara el. am plans de nu ma mai puteam opri... va rog sa imi spuneti daca a trecut vreuna prin asa ceva si cam cat dureaza perioada de acomodare cu o noua casa si cu oameni noi. marcela si [copil] din burtica - DPN 5 sept - dr. nayel cfr2
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Vrabiuta draga, tare rau imi pare de tine si de pisoiul tau. Dupa ce m-am casatorit, am luat motanul cu mine in casa noua. A fost ingrozitor de stressat vreo luna; nu manca, mieuna continuu zi/noapte, ba chiar a fost si bolnavior ( a facut cistita de la stat pe gresie). Dupa vreo luna insa, a inceput incet-incet sa-si revina, iar acum e stapanul absolut al noului teritoriu. Nu stiu cum m-as descurca eu fara el insa. Daca te-ai hotarat ferm sa il lasi pe domnul pisoi la mama ta, nu-ti mai face sange rau. Va trece un timp si se va adapta la noua locuinta; iar tu vei avea in curand sufletul prea plin de copilas. In plus, nu zice nimeni ca nu va mai puteti vedea...(tu si pisoiul). Eu una mi-am luat toate masurile de precautie si am pastrat motanul;sper sa nu fie nici o problema, dar nu-mi permit sa te sfatuiesc sa faci la fel. Pupici si sanatate, Luiza
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...