tot despre soacra,poama acra!!!

[Elenalove27]

huuuooooo ,,ca m-am saturat de SOACRA mea,,este poama super ACRA !!! [mamica]Elena [bonjovi]Alvaro [copil]Alvaro-Daniel http://community.webshots.com/user/elenalove27

[ralucah]

fetelor eu cred ca soacra trebuie educata...asa cum educi un copil. La inceput si noi am avut o relatie usor tensionata, pentru ca de' tocmai ii rapisem mandrete de baiat, dar cu timpul ne-am obisnuit una cu alta si am facut pace.Cred ca am devenit maestra in tertipuri de manevrare a soacrei[8D]!!! Dupa adevarate meciuri[duel] si scene de teatru lacrimogen, de ambele parti a venit si perioada "pace si prietenie" care continua pana in prezent. Si cel mai important lucru pe care il pot spune despre soacra mea acum este ca MA RESPECTA!! Bine si eu pe ea, ce-i drept[detectiv]! Si pentru mine asta inseamna ca am castigat batalia, pentru ca dragostea de soacra e ca floare de colt!

[remy]

Eu stau cu socrii [bang]La inceput cind auzeam cum ma birfeste pe la spate incepeam sa pling si sa ii spun sotului care se lua de ea si ajungeau sa se certe.Acum nici nu o bag in seama si nici nu ma mai consum. cami

[lorelei_19]

Chato, rar asha soacra! Sa-ti traiasca si sa-i traiasca si copiii! Si nepotzii, bineinteles! [:D] Pupici virtuali [pup][pup][pup] Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[tunad]

Fatarnicia este un comportament de care trebuie sa te feresti. Nu poti fiindca-ti este apropiata, atunci fa-i jocul... Fii si tu la fel, afla ce gandeste si de ce? Actioneaza incet si sigur! Multa bafta!

[angi_gemeni]

Eu m-am intels bine cu soacra mea timp de 2 ani! Dar, dupa ce au aparut copiii, atitudinea ei fata de mine s-a schimbat! In momentul in care a inceput sa afirme enormitati despre copiii mei(ca baiatul e destpt si fata o handicapata, ca mai apoi sa zica ca ea e isteata si el un mototol), nu am mai rezistat si i-am spus verde-n fata ce cred. Si am taxat-o de fiecare data cand a gresit sau a vorbit aiurea. I-am si spus intr-o zi, de fata cu fiul ei, ca si daca mai traim 1000 de ani, nu o voi ierta vreodata! Nu mi-am ascuns sentimentele mele fata de ea nici in prezenta sotului meu! De ce sa ma framant de una singura? Situatia nu este roz, dar mult mai bine decat acum 2 ani! Pe langa rabdare, tact(dar nu te gandi sa o educi cum vrei tu , pentru ca la varsta asta fac tot ce stiu ele!!!) si nervi, vei ajunge la stadiul de indiferenta. O vei ignora asa cum fac eu! O salut, ii raspund sec, fara sa vada ca ma irita conversatia cu ea, imi caut altceva de lucru cand ea e cu copiii(imi amintesc ca intr-o dupa-amiaza a stat vreo ora in sufragerie cu copiii, iar eu m-am dus in bucatarie si am inceput sa spal dusumelele, sa pun aspiratorul pe hol). Eu nu credeam ca voi ajunge aici. Eram convinsa ca voi innebuni, voi da buna ziua la garduri, ma voi vedea Regina Elisabeta... Dar, uite ca acum, pentru mine ea este zero absolut! Nu am de ce sa o respect, chiar daca este mama sotului meu, din moment ce ea spune la toata lumea ca am facut 2 copii ca sa-mi tin sotul langa mine. Nu am de ce sa o respect din moment ce ea , si acum, pentru ca gemenii mei au 2 ani si o luna si nu vorbesc cum vorbesc alti copii, continua sa zica ca nu sunt receptivi si ca au probleme!!! O mai bag in seama, doar daca direct, imi serveste vreo rautate! In rest, o ignor!!! Nu ma intereseaza ce face, daca se mai trezeste dimineata, daca s-a defectat vreun semafor tocmai cand ea trecea strada!!! Doamne, suntem in postul Pastelui, dar nu pot sa nu marturisesc ca nu o suport. Pe de-o parte ma urasc enorm, pentru ca nu am fost niciodata capabila sa doresc raul cuiva, nu am detestat pe nimeni niciodata, iar cand am fost in stare sa fac bine am facut. Imi place sa-i stiu pe toti fericiti langa mine, sufar ca sotul meu stie ce sentimente nutresc fata de mama lui, dar si el sufera, cand vede ca zile-ntregi ne este bine(am fost in concediu o saptamana si nu am avut nici cea mai mica discutie), ne simtim extraordinar si vine maica-sa cu vreo tampenie si-l incarca nervos! Asta este experienta mea. Asta este parerea mea. Nu ma supar daca imi va spune cineva ca gresesc. Dar spuneti-mi care din voi ati accepta sa vina cineva(orice, nu soacra, ci mama sau prietena cea mai buna sau vanzatoarea de la alimentara) sa va spuna "copilul tau e handicapat" / "Ai facut copii ca sa-l tii pe sotul tau langa tine" ? Cate din voi ati ierta asa ceva? Stiu ca nu era subiectul meu, dar accept orice observatie si eventual sfaturi, cu toata ca solutie la problema asta am de ceva vreme: indiferenta! Va pup pe toate si iertati-ma daca v-am tulburat. Cris, iarta-ma ca m-am bagat peste subiectul tau... Angi&Andrei&Andreea

[1Sanziana]

Ce norocoasa sunt ca nu am soacra![alcool]

[oz]

Offf...ce o fi si cu soacrele astea? asa o sa fim si noi? [bang] A mea de la inceput a fost 'dificila', mi-a zis ca numai tiganii fac copii la varsta asta, ca nu o sa termin scoala, ca nu o sa fiu in stare sa ma ocup de copil...numai incurajari binevoitoare. Cred ca cel mai mult m-a urat pentru ca nu a putut sa se impuna, ca am avut apartamentul meu, masina mea, parintii mei m-au sprijinit 100% si ceea ce credea ea imi era paralel. De la inceput i-am zis ca daca nu vrea sa ma ajute este ok, dar sa nu imi stea in drum ca nu am energie si nici chef sa ma lupt cu ea. Au fost multe faze urate de tot, altele de-a dreptul bizare, de ce imi trimit rudele mele din Germania haine si jucarii scumpe pentru copil? i-am sugerat sa ii sune si sa le explice cum trebuie sa-si cheltuie banii [xx(], in principiu o scotea din minti faptul ca ne descurcam si nu aveam nevoie de 'ajutorul' si sfaturile ei pretioase. A facut niste faze urate cand a aflat de al 2-lea copil, probabil din cauza ca noi eram fericiti. Dar toate astea se intorc...cine plange acum la telefon ca nu poate trai fara copii? dar cui ii pasa?

[ralucah]

Pai cred ca e singura solutie la asa personaj de soacra. Mai fetelor hai sa le organizam un concurs de Mrs. Psycho...mmmm..deja am cateva idei de concursuri pentru ele! Il putem face local si dupa aceea ne extindem national si international. Cred ca si ele vor fi mandre de un titlu "cea mai psihopata soacra inca in viata". A mai zis cineva ...pana la urma, noi le ingropam pe ele, ca suntem mai tinere si mai frumoase si mai smechere!!!! Stiu ca nu era subiectul meu, dar accept orice observatie si eventual sfaturi, cu toata ca solutie la problema asta am de ceva vreme: indiferenta! Va pup pe toate si iertati-ma daca v-am tulburat. Cris, iarta-ma ca m-am bagat peste subiectul tau... Angi&Andrei&Andreea [/quote]

[try]

vesnica problema. Cum sunt 10.000 de soacre pe pamantu' asta tot cam atatea ace trebuie si pentru cojoacele lor. La una merge indiferenta, la alta merge o cearta doua, pus piciorul in prag si dat cu ea de pamant (la figurat), la altele merge departarea (stai cat mai departe de "sursa"), la altele merge fatarnicia, la altele nu te mai duci in vizita etc. Pentru a mea soacra nu prea am gasit o solutie, dar sincer mi-a disparut si dorinta de a mai face ceva in sensul asta. De fapt nu ne-am certat noi prea des, dar niciodata nu m-am simtit primita cu bratele deschise de catre familia lui, tot timpul transpare regretul ca eu am fost aleasa, regretul ca tocmai pe mine m-a ales din toata lumea asta. A incercat in trecut sa exploateze niste fisuri in relatia mea cu sotul pentru a aseza lucrurile asa cum i se pareau ei firesti, dar... pana la urma nu a reusit. Acum pe mine problema deja ma lasa indiferenta, am ajuns la inteleapta concluzie cum ca problema nu-i a mea, ci a ei, EA e cea care are o problema cu mine si nu ma poate accepta in familia ei, atunci o las pe ea sa se consume, eu am alte lucruri mai importante de facut in viata. Ei sunt la sfarsit de drum de viata, lipsiti de preocupari, nu mai au planuri si vise marete carora sa li se dedice si care sa-i tina focusati si ca urmare isi bat capul cu tot felul de chestii minore de genul: "am o nora taaaaare nashpa". Eu, sunt pe culmea vietii, am nevoie de energie si luciditate sa-mi rezolv problemele mele de viata, nu sa-mi consum "carbunii" aiurea caci devin ineficienta [:D] "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [gravi] 11 sapt DNP 1 nov.