pierderea satisfactiei profesionale :-((

[Elena]

Dragele mele, Inainte sa o am pe Laura, cariera era o parte foarte insemnata din viata mea; munceam de dimineata pana la 8 seara si o faceam cu mare, mare placere. Imi venea sa plang cand nu imi iesea ceva sau tzopaiam si dansam (spre imensa nedumerire a colegilor japonezi), atunci cand obtineam vreun rezultat bun, publicabil. Acum, dupa aproape 4 ani (de departe, cei mai frumosi din viata mea) de stat acasa cu fetita mea, am reinceput de aprox. 4 luni sa lucrez, dar nu mai simt nici o satisfactie profesionala [:(]. Totul imi este egal, fie ca am esecuri, fie ca am succese, pur si simplu ma lasa rece. Nu ma mai duc cu asa placere la servici si dupa-amiaza mi se face asa un dor de Laura, de abia astept sa vin acasa. E adevarat ca am schimbat locul de munca si putin si domeniul, dar subiectul pe care lucrez este unul interesant. Singurul lucru care ma motiveaza sa merg la universitate este socializarea, de care simt ca am nevoie; am noroc de un colectiv super si din punctul asta de vedere ma simt foarte bine acolo, dar…atat. A mai trecut cineva prin asta dupa ce s-a intors la servici ? si daca da, si-a mai revenit vreodata ?[:)] Astept cu interes raspunsurile voastre, Cu drag, Elena&Laura

[Jeff]

Elena, eu nici acum dupa 2 ani de lucru nu ma simt deloc OK. Am si imensul ghinion sa lucrez intr-un colectiv plin de scorpii, seful ne tot tine la birou de dimineata pn seara indiferent daca am sau nu ceva de facut, si-mi vine sa-mi iau campii. Si eu ma gandesc toata ziua la fetita mea si ma usuc de dorul ei, mai ales ca sunt saptmani cand (tot din cauza regimului de munca) o duc la parintii mei in alt oras! Asra este. cred totusi ca daca fci ceva ce-ti place si mai esti si motivat dpdv financiar (nu este cazul meu) totul ar fi mai usor. De asta vreau sa si schimb locul de munca cu altul in acelasi domeniu de activitate (normal) dar cu un colectiv nou si sper mai inteligent si mai educat. Melania & Anna-Luciana [flo] melania

[Julie]

Cred ca trebuie sa iti placa ceea ce faci, de aici vin satisfactiile (profesionale si nu numai). Uita-te adanc in tine insati, descopera ce iti doresti de fapt si incearca sa urmezi aceasta cale... [pup] J.

[vilma]

Eu cred ca o sa te re-obisnuiesti si o sa te adaptezi in curand la noua ipostaza, de femeie cu job. In primul rand ar trebui sa fii mandra (adica sa constientizezi mandria asta) ca poti sa faci si altceva decat rutina casnica. Chiar copilul tau iti va multumi pentru asta curand, pentru ca mergand intr-un alt loc, desfasurand o activitate alaturi de persoane straine, comunicand cu lumea, simti ca ti se mai "deschide" si tie capul, nu stiu daca ma exprim inteligibil, dar eu una asa am simtit cand m-am intors la servici dupa ce s-a nascut Anca (la 7 luni de la nastere). Si e normal sa nu mai fii la fel de ahtiata dupa job ca inainte, la urma urmei copilul are intaietate. Independenta pe care ti-o ofera jobul, prin timpul petrecut acolo se va rasfrange pozitiv asupra voastra, o sa vezi! Garantat. Pupici va daruim cu drag, Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (3 luni)

[Banti]

Draga Elena, eu sint o persoana care vine cu mare placere la serviciu pentru ca imi place mult ceea ce fac si, spre bucuria mea :-), n-am nici un sef care sa ma bata la cap (adica am dar nu se baga peste ce fac eu), nu ma controleaza nimeni, insa sint foarte constiincioasa in munca mea si ma achit cu bine de datoriile mele (cel putin eu asa cred :-) Imi place si ca sint doar cu o colega in birou, dar in curind vom fi trei, insa e armonie si asta conteaza mult. Ce vroiam sa-ti spun este ca e normal intr-un fel sa nu mai simti aceeasi satisfactie pentru ca pentru noi, mamele, copiii sint cei mai importanti. Eu am stat acasa ceva mai mult un pic de un an cu fiecare copil, dar asteptam cu drag sa ma intorc la serviciu pentru ca m-am pregatit atita ani sa invat si imi da o satisfactie munca mea. Imi da si o stare de bine din punct de vedere psihic pentru ca imi tin mintea ocupata si cu alte lucruri decit gospodaria si tot ce fac pentru copii, e un fel de satisfactie personala. De multe ori ma gindesc ca mi-ar placea sa mai studiez ceva si ma gindeam sa ma inscriu la o a doua facultate cind vor mai creste copii, sau mi-ar placea sa fac niste cursuri de consiliere. Stiu ca acum nu pot face aceste lucruri pentru ca nu am timp, dar nu sufar pentru ca ma uit la copiii mei si sint fericita si mindra de ei. Eu cred ca iti va lua ceva timp sa te obisnuiesti cu noua situatie, iar daca nu iti va placea nici in continuare, poate trebuie sa te gindesti daca nu cumva ti-ar placea sa faci altceva. Simplul fapt ca acolo te intilnesti cu multi oameni si socializezi eu cred ca e un lucru bun. Dar e normal sa-ti fie dor de Laura, si mie mi se face un dor de copiii... Eu am mai auzit de astfel de cazuri, dar in timp a revenit si satisfactia. Deci nu dispera, mai ales daca ai si un colectiv de oameni simpatici cu care lucrezi. Eu iti doresc sa treci cu bine peste aceste momente si sa gasesti satisfactie in ce faci. [pup]Cu mult drag, Ioana

[corinag]

Draga Elena, Si eu ma lupt din greu cu tentatia de a ma reintoarec in concediu ptr ingrijirea copilului. Am lipsit 10 luni, doua inainte de a naste si m-am intors la serviciu cand Ilincutza avea 8 luni si o mai alaptam inca. Imi place si acum ceea ce fac dar intaietate are copilul. parca nu ma mai intereseaza daca sunt remarcata sau nu. stau cu ochii pe ceas si cum se face 17.30 fug acasa. partea mai putin placuta este ca s-ar putea sa am parte si de deplasari ceea ce ar insemna o despartire de cateva zile pe saptamana de fetitza mea. E foarte greu, dar incerc sa ma motivez singura, desi banii nu ma mai impresioneaza asa mult incerc sa-mi propun scopuri gen: imi voi schimba masina, ii voi asigura Ilincutzei o bursa in strainatate cand va creste mare sau imi permit sa merg la un salon de intretinere a. i. nu ii va fi rusine peste cativa ani cu mamica ei. Cred ca trebuie sa stii foarte bine care iti sunt prioritatile si daca intr-adevar ti se pare de nesuportat la serviciu, daca crezi ca pierzi mai mult decat castigi (nu neaparat material, ci ca si bagaj de informatii, experiente) si nu in ultimul rand daca esti profund nefericita, poti sa-ti reconsideri optiunea. Eu ma gandesc ca daca as opta ptr o viata de gospodina (standardul social nu-mi permite totusi un nivel material asemanator daca eu nu mai merg la serviciu- castig ceva bani)acum as fi multumita, dar nu stiu cum va fi peste 10-15 ani, cand bb-ul meu nu va mai avea la fel de multa nevoie de mine si va trebui sa petreaca si sa comunice mai mult timp in afara caminului. Multa bafta! Corina si bb Ilinca 1 an http://community.webshots.com/album/102112374prZfDZ

[ruxi]

Draga Elena, si eu simt exact la fel. Desi m-am intors la serviciu de 9 luni, cand Clara avea 10 luni, inca nu am reusit sa ma reintegrez. Pur si simplu ma lasa rece ceea ce se intampla la serviciu. Imi place mult ceea ce fac la serviciu, nu mi-as dori sa fac altceva, insa nu-mi pot lua gandul de la Clara toata ziua. Abia astept sa se termine programul si sa ajung la ea acasa. Clipele petrecute cu ea mi se par cele mai minunate. Astept cu sufletul la gura sa vine wk, sa pot sta cat mai mult cu ea. Daca mi-as fi permis financiar, as mai fi stat cel putin inca 6 luni cu ea, dar nu s-a putut... Solutia? Nu am nici una, sper totusi sa-mi revin, sa ma pot concentra din nou cum trebuie aspura job-ului meu, care sunt constienta ca are de suferit. Desi inainte sa nasc nu mi-as fi putut imagina asa ceva, acum simt ca daca as avea posibilitatea financiara, as renunta pentru o vreme la serviciu, sau poate as putea lucra ceva part-time...Of, deocamdata nu am nici o solutie... [:X][pup] Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 7 luni Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

[Elena]

Dragele mele, Va multumesc mult de tot pentru raspunsuri si incurajari[flo][flo][flo][pup] E clar ca alternativa de a sta acasa nu se pune. Laura este deja maricica ca sa mai aiba nevoie sa stau de/cu ea toata ziua. Corina, in nici un caz nu pot sa spun ca sunt nefericita, daca as fi, as renunta fara sa stau prea mult pe ganduri. Ci, asa cum spunea si Ruxi, sunt doar indiferenta si simt ca jobul meu are de suferit pentru ca nu prea imi sta gandul la el si nu ma mai pot concentra asa cum as dori. Eu sper totusi ca imi voi reveni si voi simti din nou placerea de a merge la servici, chiar daca nu se mai pune problema sa stau pe acolo zi-lumina. Cu mult drag[pup], Elena&Laura