Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?

[pd]

L-am cunoscut pe sotul acum 13 ani la subsolul blocului in care locuiam cu ai mei. Mai exact intr-una din boxele de la subsol amenajasem impreuna cu gasca un loc unde se putea dansa, asculta muzica, sta de vorba, etc.El nu facea parte din grupul nostru dar venise cu un fost coleg de liceu de-al lui, care locuia cu mine in bloc. Intr-o seara a avut o durere de cap si a cerut o aspirina pe care i-am adus-o si eu si de acolo i s-a tras.[:D] Dupa un an ne-am mutat impreuna si abia in decembrie 2003 am facut cununia civila. Acum avem o piticutza frumoasa si cuminte de 2 luni si jumatate si peste 2 saptamani facem nunta si botezul. Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)

[Nicoleta]

Sa va povestesc si eu cate ceva... El, singurul afon din grup. Eu, una dintre celelalte 4 din alt grup. Ei, viitori ofiteri. Noi, viitoare invatatoare. Ne intalneam la repetitii pentru un spectacol de Craciun. Dar ce cauta el in grup!? Pe mine, desi nu stia nici el... Repetitiile au fost vreo 4, plus spectacolul... Si nici nu l-am remarcat. Dupa specatcol, hai la colindat. A mers cu mine sa iau invoire. Stateam in camin. Apoi colindatul, nu l-am bagat in seama. Pur si simplu nu exista. Apoi hai la impartitul banilor(:)). S-a asezat langa mine. Fiindca cel care se oferise sa ma conduca la camin nu mai putea, a venit el. Apoi m-a intrebat ceva de o agenda neagra, a lui, care ajunsese la mine si pe care o vroia inapoi. I-am zis ca poate sa vina cand vrea, ca i-o pot aduce chiar atunci. A zis ca nu, duminica. Si daca am timp de pierdut, sa iesim la plimbare. Am zis mai vedem. El a venit duminica mai devreme, a tremurat 2 ore ca nu m-a gasit. Am iesit la el in papuci (cum altfel? eram timida si daca s-ar fi razgandit cu plimbatul? nu vroiam sa par eu stiu cum...), mi-a adus aminte de plimbare. Am coborat iar. M-a luat de mana in cel mai natural mod cu putinta.(In mod normal as fi protestat, dar nu acum.) A durat 7 saptamani pana l-am lasat sa ma sarute. Timp in care traiam ca sa ma intalnesc cu el. Cred ca el s-a indragostit de mine primul. Insa nu vrea sa recunoasca. Insa eu i-am spus prima ca il iubesc( dupa vreun an)! Ne-am intalnit din decembrie pana in iulie. Apoi el a aflat ca nu dau la facultate anul acela. Primise repartitie in alt oras. Nu a inteles de ce mi-e frica sa sustin un examen... Am hotarat ca nu avem sanse asa. Ne-am despartit. Doar pentru cateva zile, eu i-am scris si el a venit, ne-am dat seama ca se poate si asa, timp de un an ne intalneam o data la trei saptamani, la Sinaia. O zi. Nu stateam seara ca nu ma lasau ai mei. Am dat apoi la facultate. Am luat. Eram fericiti. Apoi mi se parea ca lumea este mare, am vrut libertate. De fapt mi-era frica de dragoste. Mi-am dat seama ca gresesc si m-am linistit. Il iubeam. Mult. Inainte de prima sesiune mi-a spus ca ar fi timpul sa ne gandim la ce vom face mai departe... Casatoria. Il tot rugam sa nu imi puna intrebarea cea mare. A asteptat. Am fost la o nunta, am purtat voalul miresei dupa ce ea si l-a dat jos si atunci nu a mai rezistat. M-a intrebat si eu am zis DA. Dupa un an am facut si noi nunta. Ne-am cununat civil pe 1 aprilie. Dar nimic nu a fost pacaleala. Ne iubim enorm. Aceasta este povestea noastra. Pe scurt... Nicoleta.

[scumpic]

Nici nu mi-a trecut prin cap ca am sa gasesc un forum cu asa discutii si povesti interesante. Am citit toate povesti voastre de dragoste si m-am gandit ca nu strica inca una in plus. Mi-am cunoscut"sotul", (am pus in "" pt. ca nu suntem luati cu acte , dar pt. mine nu conteaza pt. ca el este cea mai importanta persoana din viatza mea) pe net,acum trei ani.Sa va spun sincer la inceput eu era incantata dar stiind ca este in State si cu doi ani mai mic decat mine(eu 26 el 24) nu dadeam nici-o sansa acestei legaturi.Dar el din primele zile in care am vorbit a stiut ca o sa fim impreuna si sa tinut de capul meu .Asa au trecut 3 ani.In trei ani tin sa va spun ca nu a existat zi sa nu stim unul de altul. Daca nu vorbeam pe internet vb. la telefon. Unul dintre cei mai grei pasi care i-am avut de facut in relatia noasta a fost intalnirea mea cu mama lui. Dupa ce a aflat ca unul din baietii ei vb. cu o fata din roamnia , normal ca a vrut sa ma cunoasca. Fetelor cred ca am amanat jumate de an intalnirea asta. nu imi trecea prin cap decat ca o sa merg la ea si o sa se ia de mine" ce vreau eu de la baiatul ei mai ales ca nici macar nu l-am cunoscut "face to face". M-am inselat, nu a fost deloc asa. O femeie de o bunatate rar intalnita ,singura , cu trei baieti toti plecati in State. Am devent pt. ea ca fata ei si pt. mine ca mama mea. Acum un an niste prieteni de familie din state mi-au facut o invitati cu gandul ca ajung acolo sa imi vad iubitul.A cazut cerul pe mine cand am fost refuzata, am crezut ca totul sa sfarsit, dar el sa tinut de capul meu si relatia a mers mai departe. Anul acesta in luna iunie fratele lui sa insurat cu o americanca "din dragoste".In luna mai ne-a trimis mie si mamei lui cate o invitatie la nunta. Pe 18 mai am avut interviul .Mama lui a luat viza, eu nu. Nu stiu daca va puteti da seama dar parca inebunisem.As fi facut orice in momentele alea sa imi dea si mie viza.In nebunia mea in aceiasi zi in care am fost refuzata m-am dus si am platt din nou taxa la banca si am aplicat pentru interviu. Problema este ca m-au pus la interviu pe data de 23 iunie iar pe data de 12 iunie era nunta. Nu pot sa va spun ce a fost in sufletul meu in acele saptamani..mi-am luat concediu de la servici pt. ca nu mai eram capabila sa fiu atenta ce lucrez, nu mai ma intelegeam cu nimeni ...simteam ca inebunesc. Stateam toata ziua in fata calculatorului verificam mailul si trimiteam mailuri la ambasada cu rugamintea sa fiu reprogramata mai devreme ca sa pot ajunge la nunta. Cu cinci zile inainte de a fi nunta am fost programata la interviu. Dupa ce ma invartit vre-o trei sferturi de ora o "blondina" la ambasada mi-a spus sa revin la ora 3 sa imi iau viza.Ah si acum cand imi amintesc ce a fost in sufletul meu cand mia spus imi dau lacrimile. A doua zi la prima ora a diminetii am fost in avion .A fostsingurul bilet care il mai gasise pt. saptamana aceea. Asa am reusit sa imi vad iubirea mea virtuala si dragostea vietii mele. Cu toate ca stam de putin timp impreuna avem impresia ca ne cunoastem de-o viata. Il iubesc din tot sufletul, nu concep viata fara el si ii multumesc "in gand" in fiecare zi ca nu a cedat sa distrugem aceasta dragoste atunci cand eu poate as fi facut-o. Doresc tuturor sa aiba o dragoste adevarata si frumoasa cum am eu. nicol

[energy]

pai cum, la facultate... copia unul (cam interspatzial, dupa parerea mea, nici nu l-am observat prea bine, deh, eram "stresata")dupa mine pe rupte la licentze...acu' asta e: daca tot am invatat de mi-au sarit si capacele si toate alea, lasa sa mai ia si altii examenul, ca nu-i pe locuri.... Si dup-aia, cica ma duc eu viteaza sa ma angajez. Gici cine era la interviu????[cina2]

[elizam]

Eram studenti in cadrul aceleiasi facultati , dar nici macar nu ne salutam. Eu eram in anul IV, iar el in anul III si venise vremea sa facem practica pedagogica: eu predare, el asistenta. Intr-o dimineata, inainte sa intru la ora (la o clasa de-a XII-a, plina cu baieti pusi pe sotii), profesorul indrumator ma anunta ca voi fi asistata la ora de un grup de colegi din anul III. Mi-a venit sa urlu, aveam emotii groaznice. Mi-era frica sa nu ma fac de ras in fata colegilor si sa afle toata facultatea. Mi-am luat inima in dinti si am intrat la ora. Printre colegii mei veniti in asistenta era si EL. Nici acum nu stiu cum a trecut ora. Tin minte ca EL se uita la mine foarte atent: si acum, dupa 9 ani si jumatate tine minte cum eram imbracata, dar niciodata n-a stiut despre ce lectie era vorba. Dupa aceasta intalnire lucrurile au mers repede: dupa 1 an ne-am casatorit si avem o fetita minunata de 6 ani. Suntem foarte fericiti si sper ca vom imbatrani impreuna