Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?

[amuleta]

Aveam 26 de ani si obtinusem niste interviuri la specializare in SUA. Un prieten de familie mi-a aranjat sa vina cineva sa ma ia de pe aeroportul din NY dar nu-mi spusese nimic despre persoana respectiva, nici macar numele. Asa l-am cunoscut pe sotul meu. Dupa o luna m-a cerut in casatorie si dupa 3 ne-am casatorit.

[mara26]

Tare frumos subect !Cineva ar putea scrie o carte frumoasa despre aceste povesti.Sotul meu si cu mine ne-am cunoscut si din intamplare ,dar si din mana destinului.Amandoi eram singuri de un timp mai indelungat si eram in cautarea fericirii,desi ajunsesem la concluzia ca mai bine ramai singur decat langa persoana nepotrivita.Intamplarea a facut ca de ceva timp amandoi mergeam la aceeasi sala de fitness.Destinul a facut sa avem prieteni comuni si sa ne potrivim de minune.M-a cerut de sotie la1 luna dupa aceea si m-am mutat cu el imediat.Cu el am descoperit libertatea (am fost crescuta destul de sever),este cel mai generos barbat din viata mea si m-a ajutat sa ma amturizez si sa cunosc adevarata dragoste .Binenteles ca au existat si momente de confruntari aprige(ceea ce va doresc tuturor ,caci numai asa se consolideazza o relatie).Acum suntem parinti ,avem o fetita ,le-am dovedit tuturor ca suntem facuti sa ramanem impreuna,am devenit parca mai intelepti si mai copii in acelasi timp(asta i-o datoram fetitei noastre).Un lucru e cert roata vietii se intoarce(asta o spun pt cei ce sufera si cred ca Dumnezeu i-a uitat).Va doresc multa dragoste si un Paste fericit ![bis][bis][bis][cina2][cina2]

[zizica]

Noi ne-am cunoscut la serviciu in '97. N-am crezut niciodata in dragoste la prima la vedere pina nu mi s-a intimplat mie (noua). Dupa un an ne-am casatorit. Si acum suntem tot colegi de serviciu, chiar de birou, desi am schimbat firma unde ne-am cunoscut. A fost conditie la angajare sa ne angajeze pe amindoi pentru ca nu putem fi despartiti. Avem si un baietel care in mai va implini 5 ani. Multa fericire va doresc!

[casandra]

amuleta, parintii tai locuiesc pe langa ASE, iar sotul tau e programator? Eu l-am cunoscut pe sotul meu prin intermediul fostei mele colege de banca, in liceu colega de clasa cu sotul meu. Sotul meu i-a vandut prietenei mele un calculator, iar eu i-am facut rost de ACAD. Intamplarea face ca odata cu ACAD-ul sa ii aduc si niste virusi, a trebuit sa il cheme pe el sa deviruseze calculatorul.

[virgiL]

noi ne-am cunoscut in 94,eu proaspata Miss Preuniversitaria(aveam 17 ani jumate),el se ocupa de sonorizare in casa de cultura in care se desfasurase concursul de miss(el 24 de ani pe-atunci).mai timid de felul sau nu a avut tupeul sa-mi ceara direct sa ne intalnim(mai ales ca a vazut la concurs ca-s cam batoasa)asa ca mi-a trimis o perioada cate un trandafir si o scrisorica in fiecare pauza dintre orele de curs,printr-un intermediar,cateva zile.(eu tocmai ma pregateam sa inchei clasa a XI-a,el se pregatea sa deschida o discoteca in orasul nostru).au fost cateva zile minunate,imi placea atat de mult cum scria ca deja ma indragostisem de el fara sa stiu cine e.dupa aproape 2 saptamani s-a fixat ziua "infatisarii"...Doamne ce-mi mai batea inima cand m-a tinut in brate la primul dans...sunt 10 ani de-atunci,4 de cand ne-am casatorit si 15 luni de cand s-a nascut printesa noastra Ioana care a dat un nou sens relatiei dintre noi. sa fiti iubite!!! virginia

[lorelei_19]

Fetelor, povestile voastre sunt pur si simplu fantastice! Nu ma mai satur sa le citesc! Hai, mai povestiti! E asha de interesant cum se intalnesc 2 oameni, uneori au loc niste concursuri de imprejurari de ma lasa fara grai! Sa fitzi iubite! Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[Crystinne]

Intr-adevar frumoase povesti! E o placere sa citesti si deja iti creste moralul. Am incercat sa numar cate dintre povestile de dragoste scrise pana acum au inceput pe net. Sunt 5 pana acum. Si o mai adaug si pe a mea. Ciudat este ca la inceput am facut tot ce am putut sa-l resping; iar asta l-a incapatanat si mai mult. Nu am vrut niciodata sa ajung in Germania; vroiam sa plec in Canada si ii tot impuiam capul cu povesti, sa ma lasein pace, ca sunt f rea, ca etc... Dar ... el a castigat! A imblanzit "scorpia" [:D] Acum imi doresc sa imbatranim frumos impreuna.

[Hollen]

Fetelor, eu dupa ce in timpul facultatii am avut cateva "intalniri" cu mari maestrii ai vorbelor, nu am mai crezut in barbati. Asa ca dupa ce am terminat facultatea am venit in SUAS la specializare, sigura fiind ca nu exista o jumatate si pentru mine. Specializarea urma sa fie la Ramada Inn in Syracuse, NY. L-am sunat pe managerul general si mi-a spus sa merg la hotel sa ne intalnim. Dupa ce am vorbit vreo ora mi-a facut cunostinta cu receptionerii: doi baieti draguti...unul blond si unul brunet. Al brunet mi-a dat impresia ca nu as avea nici osansa la el. M-a si invitat la un concert...cica avea un bilet in plu. Ce naiva...habar nu aveam ce cocea el. Sifetelor, dupa vreo trei saptamani dupa ce am venit in State, aflu ca baiatul ma place. Soc. De ziua lui, pe 4 septembrie 2002, m-a intrebat daca vreau sa iesim la un restaurant si am zis "da". Ce restaurant?! M-a dus la casuta unui prieten, blondul de la receptie, mi-a gatit...vin rosu...lumanari...apus de soare...fic de tabara. Fetelor ce imi venea sa ii sar in gat si sa-l strang in brate. Nici gand sa ma atinga. Au trecut vreo doua saptamani si el tot nu ma sarutase. Era cam timid. Asa ca eu nu am mai putut si l-am sarutat. Ii place sa creada ca el a fost initiatorul. Da' las sa zica cum vrea el. Stiu eu mai bine. Dupa patru luni, pe 31 decembrie, m-a cerut in casatorie...din nou lumanari in toata casa, masa eleganta si mi-a gatit acelasi lucru cum a fost la prima intalnire. Axcum il avem pe micul Alex care e dragostea noastra implinita. Ne iubim si ne respectam, suntem prieteni si suntem indragostiti unul de altul pana in varful urechilor. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru iubirea ce a adus-o in viata mea si pentru tot ce am. Ioana Hollenbeck

[lorena_andreianu]

Buna fetelor. Ce povesti... Mai mare dragul! Sa va zic si eu: pe mine m-a "agatat" actualul sot pe mail. Mi-a scris ca mi-a vazut raspunsurile de pe un forum literar si ca ar vrea sa discutam mai multe despre Bacovia si alti autori romani. La inceput am fost reticenta, eram stresata cu serviciul, aveam o relatie care cam scartaia, si ii raspundeam din joi in pasti. Pana intr-o zi cand mi-a scris o poezie si mi s-a mai inmuiat inima. M-am despartit intre timp de ex si am zis sa vad ce vrea omul... Nu v-am zis ca el era in Franta. A urmat o perioada de vreo 4-5 luni in care ne-am scris constant, vorbeam zilnic aproape la telefon pana intr-o zi cand imi spune ca vine in Romania ca mama lui era bolnava si ca trebuie sa vina. SI daca ne putem vedea. Am acceptat imediat (sa vad si eu omul care mi-a schimbat viata si modul de a gandi despre mine si ceilalti). Ne-am vazut in iunie 2001. A fost un sejour superb. Am cunoscut-o si pe mama lui si eram foarte amorezata (nu stiu daca pot spune ca a fost dragoste la prima vedere cat mai degraba la prima "auzire"). M-am intors in orasul natal dupa o saptamana. Mama a simtit imediat schimbarea si a vrut si ea sa-l cunoasca. A avut ocazia abia in sept. 2001 cand el a revenit in tara... si a tot venit la 2-3 luni pana in iunie 2003 cand mi-a cerut sa luam o hotarare in privinta noastra. Si, din august 2003 iata-ma in Franta, alaturi de cel pe care l-am asteptat toata viata si in plus asteptam si un bb. Casatoria am facut-o in Franta (singuri, doar cu martorii) pe 4 oct. 2003. Este momentul vostru sa decideti cat de romantica e povestea noastra. Va pupam pe toate. [gravi]L si bb mic (DPN 20 oct.)

[aalexia]

Hmmm, chestia asta prinde intotdeauna.Eu una imi aduc aminte eauna cu placere despre intalnirea noastra. Desi eram amandoi studenti in Iasi ne-am cunoscut pe varf de munte la Pietrele Doamnei( Muntii Rarau).Eu eram venita cu un club de turism din IS si eram cazati in Vatra -Dornei el era cu un alt club de turism care era cazat pe Rarau.Cele doua cluburi hotarasera sa se intalneasca.Este vorba de data de 29.12.1988.Am inceput urcusul pe Rarau la ora 17:00.( adica deja pe intuneric).Pentru cei care nu cunosc traseul le pot spune ca se urca pe munte cam 4 ore iar pe timp de iarna chiar mai mult. Eiii, in jurul orei 21:30 am ajuns si noi sus, inghetati bocna, zapada ajungea pana aproape de genunchi.Eu aveam picioarele ude incaltamintea , hainele, parul era deja tzurtzuri, si nu-mi doream decat haine uscate si un pat unde sa dorm.Am intrat in una din camerele unde erau cazati ceilalti.Prima persoana pe care am vazut-o a fost viitorul meu sot.A fost dragoste la prima vedere.Eu am plecat a doua zi cu grupul meu iar in ziua urmatoare el ma cauta in Vatra-Dornei.Peste un an ne casatoream.Acum in fiecare an servim sampania pe data de 29.decembrie. Cu drag - aprilutza