Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?

[emanuella]

era 4 aprilie 1990. Abia am terminat liceul si m-am angajat la o alimentara unde stergeam geamurile cand mi-a intrat chit sub unghie. Durerea era insuportabila asa ca a trebuit sa merg la serviciul de urgenta la spital. M-am dus cu o pritena si acolo era un baiat brunet, pe care abia l-am observat. Dupa ce mi-au rezolvat unhgia am fost invitate la o cafea dar mie a inceput sa-mi treaca efectul anestezicului asa ca am plecat dupa vreo 10 minute. A doua zi am plecat acasa la tara, si dupa trei zile cand m-am intors am aflat ca in fiecare zi am fost cautata de brunetul de la spital. Lunea in 8 aprilie a venit iar si de data asta m-a gasit si am stat putin de vorba, apoi seara cand s-a incheiat programul m-a asteptat si ne-am plimbat sun clar de luna pana pe la 12 noaptea timp in care am povestit despre toate, mi-a recitat cateva poezii si timpul s-a scurs. In 9 apilie am iesit la prima intalnire adevarata si nu stiu nici acum cine sau ce a spus dar cert este ca am hotarat sa ne casatorim. El avea 27 de ani iar eu 19. Asta dupa ce cu cateva zile inainte hatarasem sa ma marit abia la 25 de ani. In 11 i-am anuntat pe ai lui care au fost foarte incantati si in 16 i-am anuntat pe ai mei care s-au opus din rasputeri. Mama mea mi-a interzis sa mai merg acasa si eu nu am mai mers (era pt prima data ca ma opuneam hotararilor ei), iar dupa vreo doua saptamani am anuntat-o ca pe 28 iunie avem cununia civila. A venit dar a plans incontinuu dar nu a mai avut ce face. Ne-am mutat impreuna si de atunci suntem tot impreuna si foarte fericiti. Au trecut 14 ani dar noi nu ne-am certat niciodata, este un om extraordinar iar mama mea a ajuns sa-l iubeasca ca pe fiul ei. De mine ce sa va spun: in casa mea ma simt ca o printesa, fetita noastra de 13 ani de multe ori este geloasa pe mine si spune ca tati ma iubeste mai mult pe mine. Daca ar fi sa o iau de la capat sigur as proceda la fel. El spune ca intr-o viata anterioara am fost impreuna iar in aceasta doar ne-am cautat pana ne-am gasit. ella

[elara]

Noi doi ne-am cunoscut la mine acasa pe 17 oct. 1998. Era intr-o sambata. El venise impreuna cu un prieten (si coleg la facultate - ei erau anul II, eu anul III la aceeasi fac. dar universitati diferite, desi eu sunt mai mica decat el cu jumatate de an, el a pierdut un an cand a dat admiterea). Prietenul acela este fiul unei colege a mamei mele si ei venisera sa vorbeasca cu tatal meu, fiindca la rugamintea acestei colege a mamei, tata ii repararse ceva, iar fiul si prietenul fiului (adica iubitelul meu de acum) au dat o mana de ajutor si mai aveau ceva de clarificat cu tata. Mi-a povestit mai tarziu ca de fapt aflasera ca are doua fete si voiau sa ne cunoasca (fiindca iubi meu era singur atunci si chiar voia sa aiba pe cineva, ca si mine de altfel, care chiar cu cateva luni in urma renuntasem la o relatie de 10 luni care ma dezamagise). Mama acestui prieten al lui ne cunostea si pe mine si pe sora mea si le spusese ca cea mai mica (sora mea) e mai frumusica (asa zic si eu si mai toata lumea). Insa cand au venit sora mea nu era acasa ( si oricum avea deja, de 1 luna, un prieten cu care este impreuna si acum) si m-au cunoscut mai intai pe mine iar el ( adica chiar el - iubi ), am aflat eu mai tarziu, a crezut ca eu sunt cea mica. [:D] Deci m-a gasit ca fiind frumusica. Si mie mi-a placut de el de cand l-am vazut, dar nu pot spune ca a fost dragoste la prima vedere (nici nu cred in asa ceva) ci ne-am placut reciproc foarte mult si am infiripat o poveste frumosa ce s-a cladit incet incet intr-o iubire trainica. [cina2] Cand au plecat i-am condus in fata blocului, la masina si el a zis ca poate mai iesim impreuna. Eu, ca sa fiu sigura ca nu-l pierd si nu ramane doar o vorba in vant, am zis repede: "Cand?". [:D] Si el a raspuns: "Maine. E bine?". Si asa a ramas. Am iesit in parc impreuna cu acelasi amic si o vecina a mea care venise pe la mine intamplator in acea seara. "Amicul" se tinea de mana cu "vecina"....."el" nu se arata prea interesat de mine (am aflat apoi ca era mai timid). Nici macar nu ma tinea de mana, nu mi-a zis nimic explicit ca sa inteleg ca ma place. Si deja ma gandeam ca eu eram asa ... ca in inlnirile acelea duble ca sa nu se plictiseasca el singur. Ca sa aflu mai tarziu de la el ca "amicul" nu era interesat de "vecina", ca ei erau de fapt "perechea de umplutura" pe langa noi. Mi-a zis apoi, peste cateva zile, cand eram singuri in masina, ca "amicul" nu are intentia sa se mai intalneasca cu "vecina" si eu l-am intrebat: "Dar noi ne mai intalnim?" Si a raspuns ca "Nu discutam situatia noastra acum, ci problema lor".Eiiiii....eu cam ce sa inteleg? Ca apoi nu am mai fost singuri si nu m-am putut lamuri in acea seara. Parea a fi "de bine". (Cat despre "vecina" am decis eu sa nu ma amestec si sa nu-i spun nimic, sa se lamureasca ei singuri, ca nu mi s-a parut potrivit sa ma amestec.Oricum la ora actuala "vecina" e "bine-merci" maritata de cativa ani cu altcineva). Dupa acea intalnire, in parc, eu care sunt de felul meu cam directa (a se citi – ascutita la limba) imi faceam tot felul de complexe ca poate l-am "speriat" cu atitudinea mea serioasa (ca daca el nu arata nimic....eu nici atat, pastram si eu distanta) si ... m-am hotarat eu intr-o seara sa-l sun asa ... sa vad ce mai face ... sa incerc sa-mi scuz atitudinea puuuutiin cam acida (foarte putin, credeti-ma, dar imi faceam niste procese de constiinta..ceva de speriat) sa aflu daca mai vrea sa ne vedem... Si ... caut eu caseta audio ce o lasasera tatalui meu, despre care avusese grija sa ma informeze ca are notat pe ambalaj nr. de tel. mobil al "amicului", ca sa-l sun pe "amic" sa dau de "el". Cand sa sun tocmai atunci tatal meu voia si el sa dea un telefon, asa ca cedez eu ca si asa nu adunasem destul curaj. Cum incheie tata convorbirea suna telefonul si...era "el"! Bucurie MAAAAAREEEEE. Ma suna de la un telefon public (ca sa aiba intimitate) si a consumat toata cartela stand de vorba cu mine sprijinit de o masina parcata acolo. Dupa 5 zile de cand ne cunoscusem, ne-am sarutat prima data. Peste exact o saptamana am plecat impreuna cu "amicul" (singur ca nu a putut merge si prietena lui) la munte, la Sinaia si am petrecut o zi minunata. Peste vreo luna imi citea la telefon cateva versuri dintr-o poezie scrisa numai pentru mine. Si eu taceam....Si el nu stia de ce nu ii raspundeam nimic: imi dadusera lacrimile si nu mai puteam vorbi. Nu atat de frumusetea versurilor ci de emotia ce a starnit-o gestul lui in mine. Nimeni nu mai facuse asa ceva pentru mine. A scris vreo 40 de strofe, nu foarte frumoase din pdv literar ( doar vreo 15 sunt mai reusite) ... dar pentru mine sunt cele mai frumoase ( si intelegeti voi in ce fel sunt asa de frumoase). Dupa doua luni si ceva eram a lui. Definitiv. Acum, in aprilie pe 17, implinim 5 ani si jumatate de cand ne-am cunoscut iar la anul vrem sa facem nunta. Certuri si despartiri au fost si la noi, dar eu asemuiesc perioada aceea cu o perioada de "slefuire" a sufletelor ca sa ajunga in final sa se potriveasca perfect. In ultimii 2-3 ani suntem foarte fericiti amndoi si ne iubim parca mai mult ca inainte, mai trainic, e adevarat ca fara "ochelari cu lentile roz" mai realist, mai pamantesc, mai firesc. Asa simt eu, nu pot sa spun altora ca asa e mai bine. Asa e mai bine pentru noi. Nu ne-am vorbit urat niciodata, ne alintam mereu si cu vorbe si cu gesturi si cand ma gandesc la viata mea trecuta fara el ma gandesc ca i-a lipsit tot ce poate fi mai frumos. Si el mi-a spus ca ar fi vrut sa ma cunosca mai devreme. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Iar acum ca l-am intalnit…nu-i mai dau drumul. Cu "amicul" ne mai intalnim si acum, ba chiar am facut Revelionul acesta, la munte, impreuna cu el si prietena lui si cu sora mea si prietenul ei. Stiu ca m-am intins cam mult la vorba (asta e "pacatul" meu)dar sper ca nu am plictisit (prea mult[:D]). Ca un ultim amanunt dragut, care noua ne place mult, amandoi ne sarbatorim ziua onomastica impreuna fiindca purtam numele unor sfinti care se celebreaza in aceeasi zi. Sa fi fost destinul la mijloc? "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[korinna]

Eu mi-am cunoscut sotul intr-un caffe internet..unde ma duceam sa vb cu un tip din state....ihhihi aveam ganduri mari pe atunci de plecare....ce sa mnai..a fost fulgerator...in 3 zile..am fost a lui..in 6 luni ne-am casatorit fara sa stie nimeni..nici parintii mei..nici ai lui..pt ca sunt mai mare ca el...si nu ma vroiau... Un timp..desi eram casatoriti cu acte ne vedeam ziua..si noaptea fiecarer la casa lui..hhiihh Apoi...au aflat...acum avem un baietel de 11 luni! KORINNA [zana] mamika x 2 http://community.webshots.com/user/korinnay

[elara]

Foarte frumoase toate povestile. Hai, mai scrieti ca e foarte placut sa citim povesti de iubire REALE. Mai ales cand au si final fericit. [flo] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[ocebine]

M-am cunoscut pentru prima oara cu sotul meu in 1992. Noi am facut licee diferite dar ne-am calificat pentru un program de internship. Mergeam ca la service de luni pina joi si vinerea aveam seminar. La aceste seminare l-am vazut pentru prima oara si pur si simplu m-am indragostit de el la prima vedere (nici acum nu ii admit acest lucru). El avea o alta prietena si nu am putut face nici o miscare. Acolo am intilnit si prima romanca (care m-a dezamagit extraodinar mai tirziu, alta poveste). Romanca si sotul meu mergeau la acelasi liceu. Din vorba-n vorba m-am integrat si eu in grupul lor si mergeam mereu la filme, teatru...Prietenia a fost pur platonica. Dupa ce am terminat liceul in 1993 si am luat vacanta eu am lucrat toata vara si nu am tinut legatura cu el. In prima zi de facultate, la prima ora (Anthropology 101) l-am vazut in ultimul rind din clasa. M-am asezat linga el si am aflat ca s-a certat cu prietena lui de 1 luna. Toate armele au iesit la atac si o saptamina mai tirziu, 6 septembrie 1993 m-a invitat la date. Din ziua aia ne-am vazut in fiecare zi pina ne-am casatorit!!! Pe 28 aprilie facem 9 ani de casatorie si avem doi baieti minunati. Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3) [url]http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/alex2.jpg[/url] [url]http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/nick2.jpg[/url]

[mamicaluitheo]

Noi ne-am cunoscut acum 10 ani, lucram la doua firme concurente, eu dupa o relatie de 5 ani el aproape de un divort. Daca auziti inceputul povestei mele o sa radeti. Mi-a dat intalnire intr-o frumoasa zi de 1 mai (sambata parca). pe la pranz primesc un telefon si ma intreaba daca nu-mi pot lua si prietena cu mine ca iese cu frate-su si sa nu fim 3. Ok zic o sun ii spun si vine sa ne ia la o ora stabilita. ne duce prin o gramada de locuri, ca sa-mi dau seama de fapt ca el o voia pe pretena mea si frate-su pe mine. Nu va pot spune cum stateam in masina pt. ca mie imi placea de el(in spate cu frate-su / mai aveam putin si ieseam pe geam ca ala isi tot intindea mana pe bancheta....etc)La ultimul loc in care am oprit cred ca au avut ei un schimb de replici , si-or fi dat seama ca eu il vreau pe el si pretena mea pe niciunul.............asadar a urmat prima noapte de dragoste si inceputul nu unui razboi ci a multora de dragoste. La 1 an dupa ne-am mutat impreuna si la 2 ne-am casatorit si dupa inca alti 2 a iesit Theo, iar dupa inca 1,5 a iesit si bebelitul. cred ca v-am ametit, nu am fost prea coerenta, dar ma pufneste si rasul pt. ca vad in fata toata scena de la inceput.......[alcool] Cu simpatie andreea sotie de edy si mamica de theo si de florin http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo

[debby]

Pentru mine a aparut ca Fat Frumos pe cal si m-a salvat. Deja la 19 ani in divort, viata destul de zdruncinata, fara nici un pic de incredere in mine si neincrezatoare intr-un viitor pozitiv. Eram in Italia in vizita la o prietena si vb mult pe net cu un prieten de-al lui, logodit cu o romanca. Mi-a facut cunostinta cu pucci virtual si la putin timp au venit la o petrecere comuna, asa ne-am cunoscut. Au urmat sase week-end-uri de dus intors(drumul l-a batut el) Monaco-Mestre( langa Venetia) si apoi am spus ca merita sa incercam. Initial a fost doar o distractie, ne simteam bine dar nu visam la nimic serios. Incet incet insa planurile ni s-au stricat si ne-am indragostit ca doi porumbei[8**][8**] M-a readus la adevar, m-a facut si ma face sa ma simt frumoasa, inteligenta, sa am incredere in mine, am redevenit eu. Dupa doi ani suntem mai indragostiti ca in prima zi, propunerea mi-a facut-o deja si eu am acceptat ( bineinteles [^][^][^] ) Fiecare zi petrecuta impreuna e ca un vis frumos si nu o sa permitem sa ne trezim niciodata [bis][8**][8**][8**][bis] Nimeni nu e perfect ! Diana .

[geut]

In gara (de fapt intr-o halta), pe 2 sept.1991. Eram amandoi dupa niste esecuri sentimentale rasunatoare si ne-ma plans de mila unul altuia. Apoi am ramas impreuna. Pana la adanci batraneti.

[cami_alex]

Pe mine m-a reperat un coleg de-al sotului de facultate la chef unde fusese si sotul.Dupa chef a mers la sot (el fusese organizatorul)sa intrebe despre mine.Degeaba i-a explicat cu lux de amanunte cum fusesem imbracata, cum aveam parul,inaltime..., sotul meu nu ma vazuse la chef.Prietenul sotului l-a rugat pe sot sa se intereseze la colegele mele (vazuse ca pe ele le cunostea) daca am prieten si cel fel de om sunt.Sotul a inceput sa intrebe o colega despre mine...a tot intrebat si a devenit el interesat pe urma. Dupa o saptamana am mers la discoteca la caminele studentesti, am dansat impreuna, pe urma m-a chemat la un suc unde am mai mers cu 3 prietene si a trebuit sa plateasca consumatia la toate 4. Prietenul sotului statea la o masa alaturata sperand ca sotul vrea doar sa ma cunoasca si apoi sa ma prezinte lui. Eu am aflat toate aceste putin mai tarziu , important este ca am ramas impreuna, suntem in al 7-lea an de casatorie si avem un bebe de aproape 6 luni.

[ladymina77]

Si la mine a inceput tot la un chef,aprilie 96,cu ultima tigara din pachet data de el.Apoi a urmat 1 mai cand am fost la verde fiecare cu trupa lui dar, asa a fost sa fie sa ne cuplam acolo.Eu inca eleva .clasa XII,dupa cateva dezamagiri,nu tineam nu stiu cat la el,chiar nu imi placea deloc pt ca inainte sa ne cunoastem noi personal, el era cu muzica rock,cu blugii stramti pe el,cu parul lung,cu lanturi care zdranganeau dupa el,si mie mi-a ramas aceasta imagine in minte (cand l-am cunoscut se lasase de aceste obiceiuri).Apoi m-am obisnuit cu el,parca pe zi ce trecea nu mai puteam sa stau fara el,dupa 6 luni ne-am hotarat sa ne casatorim,am avut nunta pe 21 iunie 97,apoi in 1999 un bebeu drag ca un ingeras.Au fost si probleme destul de multe dar acum dupa 8 ani viata ne-a demontrat ca daca e cu adevarat iubire nici o piedica nu poate sa te opreasca.Suntem fericiti si asta e cel mai important. Toate cele bune! mina