Poti iubi cu ratiune?!

[Jeff]

In viata m-am indragostit in mai multe feluri: Prima data fara sa gandesc, am iubit 6 ani, a fost superb, dar nu prea ne potriveam pentru ca era iubire pura fara nici o transpunere in real, n-am fi putut clar rezista ca sot si sotie (Doamne fereste si ca parinti) nici un an ! Am mai avut de atunci scurte aventuri, si cum spune si Korina, daca ma gandeam cand trebuie sa ma indragostesc, eram departe: au fost persoane care acum sunt taare bine in peisajul Bucurestean (unul dintre ei) sau la Paris (celalalt), dar nu am putut, pur si smplu nu am putut trece peste principii, relatiile au ramas platonice in ciuda insistentelor venite din cealalta parte: eu daca nu simt si "fluturi in stomac" nu se poate. Asa ca a venit El, actualul, primul si sper ultimul meu sot, tatal fetitei mele, pe care credeti-ma ca l-am iubit in doua feluri si rational si instinctiv: prima data nu mi-a trezit interesul (desi era taare frumusel), cand am mai vorbit cu el si am vazut ce fel de om este, m-a fascinat si m-am indragostit lulea. Asadar, se poate, poti iubi rational si sunt fericita ca nu m-am aruncat intr-o dragoste oarba, l-am iubit, dar am cantarit foarte bine ce fac, daca El este cel potrivit, daca as vrea sa fie sotul meu, daca pe El il vreau ca tata al copilului mue si multe altele. Am fost super indragostita (dupa 1 luna de la prima intalnire s-a declansat brusc !), am simtit asta in tot corpul si sufletul meu, am apreciat insa si fiecare trasatura a lui, fiecare defect (cu toate ca nu le-am descoperit atunci pe toate), fiecare calitate cu toate ca aveam doar 22 de ani. Rezultatul: suntem de 7 ani impreuna, de 6 ani casatoriti, de 3 ani parinti, ne iubim, ne si certam, ne respectam unul pe celalalt, ne apreciem, nu ne-am inselat niciodata (sunt foarte sigura si simt bine lucrul asta cu toate ca o sa radeti dar nu-mi pasa) si ne facem mereu planuri de viitor impreuna. Suntem o familie normala, am facut multe impreuna, am trecut prin multe momente fericite dar si prin altele dureroase. Sunt sigura ca am facut cea mai buna alegere si nu regret nimic...! Melania & Anna-Luciana

[infofun]

Raspunsul meu este DA poti iubi cu ratiune, asa cum am mai citit aici, ratiunea si iubirea se intrepatrund. Cat despre persoana potrivita sau nu,tot cu ajutorul ratiunii decidem. Consider ca atunci cand este vorba despre un barbat insurat, indiferent cat ar fi iubirea de mare, ratiunea ar trebui sa primeze. Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

[elara]

"A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?" (Erich Fromm) Va recomand cu caldura cartea "Arta de a iubi" a lui Fromm. De cand am citit-o sunt mult mai fericita in relatia mea si mi-am clarificat multe nelamuriri. E foarte important sa stim ca nu trebuie sa intrebam divinitatea ori pe ceilalti daca iubim cu adevarat sau nu, daca EL e alesul sau nu, ci trebuie sa gasim raspunsul in noi insine iar asta tine de ratiune. Iubirea care nu este sustinuta de ratiune poate sa vina si sa se duca: aceea este indragostirea. [amoras] Insa iubirea adevarata O DARUIM pentru ca asa dorim noi, pentru ca acel om merita, pentru ca acel om ne aduce fericirea, pentru ca acel om nu ne produce suferinta asa cum se intampla cand ne indragostim de omul nepotrivit si cand "luptam" chiar daca toate ne sunt potrivnice, inclusiv omul "iubit"[neand][alcool][haibat] si in final ne resemnam in suferinta, cu cu "sublimul" sentiment ca ne sacrificam eroic pe altarul iubirii[V], zicand "asa a vrut Dumnezeu" si crezand ca indragostirea ceea oarba e iubirea. [V] Este o MARE DIFERENTA! IUBIREA [cina2] nu e tot una cu A FI INDRAGOSTIT.[il] IUIREA PRESUPUNE RATIUNE. [flo] Numai bine va doresc tuturor si "Sa fiti iubiti!" "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[infofun]

Citatul tau Elara este mai mult decat suficien,t pentru a fi un raspuns direct, la obiect si cat se poate de real. Sunt in totalitate de acord cu el. Sa fiti, sa fim iubite! Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

[elara]

Ma bucura ca exista si persoane care inteleg iubirea la fel ca mine , fiindca dupa parerea mea daca toata lumea ar vedea lucrurile asa probabil ca nu ar mai exista atat nefericire in lume. Unii persista prea mult intr-o relatie care ii face sa sufere in numele unei "iubiri" in care cred cu tarie ca e adevarata, cand de fapt e doar o atractie nebunesca, chimica sau fizica spre acea persoana, iar altii renunta cand au gasit omul potrivit doar fiindca iubirea cu focuri de artificii si cu "ochelari roz" s-a dus. Cine stie insa sa aprecieze iubirea matura nu va regreta acea perioada ci poate, cel mult, va privi cu nostalgie spre acele clipe de la inceputul relatiei. Prea se intampla des sa auzim: "Au trecut anii si iubirea s-a stins, nu mai era ca la inceput... si ne-am despartit". [V] Iubirea nu moare, nu se stinge de la sine. Ea depinde de noi. Puterea de a fi fericiti sta in noi. E normal ca o relatie sa nu mai fie dupa ani de zile ca la inceput...dar asta nu inseamna ca iubirea s-a stins.[bang] Daca omul de langa noi inca ne sprijina si nu ne-a ranit cu buna stiinta, totul depinde doar de noi sa facem viata sa fie "codimentata" cu mici atentii, imbratisari, tandrete si iubirea initiala se va transforma in ceva mai calm dar mai puternic. Pe mine ma intristeaza sa aud pe cineva spunand ca fostul partener nu a gresit cu nimic....dar iubirea s-a stins si au ajuns la despartire. E foarte trist sa vezi ca exista oameni care gandesc asa. Comunicarea, sinceritatea, respectul sunt temelia iubirii mature. Dar nu trebuie sa intelegem prin respect "frica si veneratie" ci, asa cum explica Fromm acest cuvant, "conform radacinii cuvantului (respicere = a privi la) ecapacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea, de a fi constient de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preocuparea ca celalata persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii. Respectul implica asdar absenta exploatarii. Doresc ca pesoana iubita sa se dezvolte pentru propriul ei bine nu pentru a maservi pe mine. Daca iubesc acea persoana ma simt una cu ea dar asa cum este nu cum asa vaea eu nevoie sa fie pentru ca s-o pot folosi". "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[conchita]

Elara [asia][flo] ma regasesc in ce spui tu si Fromm, mi-a mers direct la inima. cu un mic amendament totusi: nu cred ca iubirea conditionata e calea, spuneai tu la un moment dat ca il iubesti pe celalalt pentru ca te face fericit. eu zic ca iubesti o persoana independent de reciprocitatea sentimentului, o iubesti pentru ceea ce este. Authority Zero

[elara]

Asa este: il iubesti pentru ceea ce este. Dar si daca tu oferi si oferi ... si oferi ... si ... reciprocitate nu exista si nu primesti NIMIC-NIMICUTA inapoi, nici macar apreciere pentru tot ce oferi (sprijin, atentie, disponibilitate, tandrete, incredere, grija, confort si lista poate continua) nu crezi ca deja acel om "nu este" exact ce credeai tu initial si ce iubeai ca "este"? Nici sa daruiasca doar unul din cei doi nu se poate fara sa suferim. Asa vad eu lucrurile. Despre iubirea neconditionata, de care vorbesti tu (e drept un ideal frumos dar care transpus in realitatea "iubirii erotice", cum o numeste Fromm, duce la suferinta daca lipseste reciprocitatea sentimentului) spune, tot Fromm, ca este iubirea mamei pentru copilui ei, dar acolo este deja este alta forma de iubire. In cartea la care m-am referit el supune atentiei cititorilor mai multe forme de iubire ale caror elemente se intrepatrund partial, fapt pentru care intelegerea anumitor forme de iubire este stranss legata de intelegerea altora. Daca iti face si tie placere, maine putem continua discutia. Acum insa trebuie sa plec si azi nu voi mai putea reveni. O zi frumoasa va doresc tuturor. [flo] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[AC]

Iubirea nu-i o simpla inflacarare a simtzurilor. O avantare nebuneasca si fara ratziune potzi face pentru o carte, un tablou, un copac... Pentru acestea nu te asteptzi la nimic si totusi ele se afla in fatza ta si pe muteste te atrag. Si fara nici o asteptare din partea lor le dai din clipele si gandurile tale.. E pura inflacarare sa te avantzi spre obiecte... E patima negandita. Un om, orice fiintza ...nu-s obiecte.... te inflacarezi, fiintza de langa tine reactzioneaza... si poate o pasiune va deveni o dragoste. A sta agatzat de o stanca intr-un deget cu sau fara coarda de alpinist e pasiune... dar nu iubim stanca de care ne agatzam... daca acesta ar fi cazul nefericit... Chiar si in cazul acesta iubim muntele. Care munte... un munte general ipotetic, o abstractzie intangibila care nu are cum sa se scuture de cei agatzati... Asa ca potzi iubi ideea de dragoste in sine... frumoasa, navalnica, dar nu potzi iubi un om asa... trebuie sa te pasioneze fiintza lui, dar sa-l vezi, sa-l descoperi cum este, ce este, sa nu vrei sa-l schimbi pentru a ti-l ajusta...ci doar sa te apropii cu grija, sa nu-i sfarami conturul.. si poate la frontiera simtzurilor cu a gandirii veti descoperi amandoi dragostea. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea

[elara]

CE frumos ai scris, AC! [cool][flo] Minunat! [cool] Ai putea sa fii scriitoare. Sau chiar esti? [;)] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[casandra]

Rationali — spunea Antonie cel Mare — sunt numai aceia care au sufletul rational