Copiii si cainii

[Ven]

Fetelor, eu cred ca e foarte bine sa creasca un caine alaturi de un copil. Noi avem un labrador de 3 ani (mascul) si pe Markus , de 4 luni [:)] Am iesit cu amandoi la plimbare (si labradorul are vreo 40 kg, nu ca Bichonul !!!), singura pb. e cand Big vede un alt caine, se trage sa mearga la el sa se joace (asta e tot ce vrea si tot ce stie Big al nostru, si la varsta asta!!! [:)]) Atunci e mai greu, dar noroc ca asculta comenzile, si-l mai trag si eu de lesa, si gata, trece greul....... Sa va mai zic o chestie: noi stam la curte. Pana acum Big si-a 'insemnat' cu urina tot ce e prin curte (masa plasctic, scaune, canapea, gramada de lemne, etc etc). Sapt. asta am hotarat sa lasam caruciorul lui Markus afara (pe terasa), ca facea mare mizerie pe hol. Maaaaaaare ne-a fost mirarea sa constatam ca NU A FACUT PIPI pe el........probabil l-a perceput ca pe "prietenul" lui alaturi de care merge la plimbare......[:)] Putin mai greu va fi cand Markus va incepe sa mearga, ca zanatecu' de Big vrea sa sara pe noi, sa ne pupe pe toti, sa vedem ce mult ne iubeste (mie a reusit sa-mi sparga buza cu un "pupic" din asta [:D]).......atunci va trebui sa fim 100% prezenti langa ei, pana se acomodeaza, iar Big "re-dresat" vizavi de felul cum trebuie sa se comporte cu Markus, dar sunt convinsa ca va fi bine...... Asadar, Gabi, eu zic sa-i iei fetei cateluol, mai ales ca-i mic si mai usor de stapanit.......te vei minuna de ce relatie va fi intre ei........[pup] Venera si [copil] Markus (10 decembrie 2003) http://community.webshots.com/user/rothgross

[ralucah]

Am sa raspund in calitate de fost copil care a crescut cu multe animalute prin preajma. Intotdeauna am avut 2 caini, 2 pisici, pesti si la un moment dat parintii mei au primit un cocos "plocon" pentru taiat -mancat. Si eu si sora mea am facut atata scandal incat cocosul a devenit animal de casa (stateam la curte) ba mai mult saraca mama a trebuit sa se duca la Obor sa faca rost si de o nevasta pentru el - o gaina batrana si chioara pt. ca mama habar nu avea ce cumpara!). Eram foarte mandra ca sunt "mamica" si aveam grija sa le aduc aminte parintilor ca trebuie sa manace, sa le puna apa, sa ii tunda, etc. Cred ca un animal de casa dezvolta personalitatea copilului si ii creeaza de mic un sentiment de responsabilitate. Eu una renuntam de bunavoie la cate o minge, o papusa, un maimutoi pentru catei. Singura boala pe care am avut-o in copilarie (in afara de raceli) a fost oreionul care l-am luat de la gradinita. Daca copilul este inca micut trebuie sa alegi insa un caine- pisica cu par scurt si eventual de talie mica- medie. Cel mai bine ar fi sa il iei de mic -pui la 2 luni si sa il educati impreuna. Si cel mai important sa ii faci toate vaccinurile si deparazitarile periodice.

[roxanacaz]

Sie u am crescut alaturi de animalute. Pana la 4 ani am stat la tara la bunica mea si eram zilnic prin cotetul gainilor, pe langa vaca, porc (pe care il indrageam enorm [:D]), capra, berbec plus alte lighioane pe care nu mi le mai amintesc exact. Si uite ca nu am fost niciodata bolnava; pana la o varsta, cand am avut fibrom la san, chist la ovar, operatie la ochi, cusut picior pe motiv de cazut din cires; culmea, nici o boala de la animalute; in plus eram "mama" tuturor cainilor vagabonzi din cartier, ii hraneam, ii iubeam, ii pupam, ba ii mai si duceam la veterinar cand erau bolnavi, de se imbolnavise sarmanul medic de nervi; Si acum mai am cateva zile pana sa nasc si am un catel-rasa incerta si un papagal galagios foc si nu-mi fac nici o problema. Ce-i drept am dat pisica si celalalt catel pe care il aveam, pt ca, intr-adevar, nu m-as fi putut descurca cu toata gasca. Ideea e ca nu as concepe ca bebe al meu sa creasca fara animalute in preajma; am prieteni care au crescut asa si cand si-au luat catel sau pisica la maturitate nu va puteti imagina ce batai luau sarmanele animale pt mai nimic si cata rautate poate fi in ei si fata de unii oameni. Eu sper ca un sufletel langa copilul meu ii va da o sansa sa fie un om mai bun in viitor. Kiftelutza Kinder & Ardeiu'

[gabid]

Va multumesc din tot sufletul! Eu vreau sa-i iau un catel de talie mica.Nu il iau pt curte ci pt ea.Este inebunita dupa catei.Toata ziua sta la desene:Doamna si vagabondul si Pisicile aristrocrate.Se duce la toti cateii in parc. Maintreb cum va reactiona cand va vedea animalutul in casa la ea?! Noi am avut un brac german in curte.Ii placea enorm de el numai ca fiind f.mare o dadea jos cand sarea pe ea si se speria si plangea.L-am dat de curand si sufera dupa el. Nu stim ce sa facem...ce sa alegem intre bichon havanese si cocker spaniel. [pup] Gabi.

[Kehleyr]

Eu am fetita de 9 luni si cocker. Iubesc cainele foarte mult si nu mi-am pus niciodata problema ca ar putea sa ii transmita vreo boala etc. Singura problema cu rasa cocker (si ti-o spun din experienta) este ca sunt foarte imprevizibili ca personalitate. Adica daca lor li se pune pata ca sa nu ii mangai sau sa nu le iei jucaria, apoi trebuie sa faci ca ei si nu ca tine - pe noi din familie ne-a muscat de cateva ori pana sa pricepem. Si copilul este prea mic sa inteleaga asta. Probabil depinde si cum educi cainele, dar eu sunt de parere ca anumite rase au o predispozitie spre... hai sa-i zicem voluntariat. Si acelasi lucru e valabil pentru bichoni, am doua cunostinte care au bichoni si au fost muscate de ei. Daca as vrea acum sa cumpar un caine, as alege o rasa mai apropiata de copii - cineva spunea de ciobanesc german, eu stiu ca si golden retriever e foarte afectuos cu copiii. Desigur, sunt rase mai mari si mai greu de intretinut, dar poate sunt si unele mai mici care sa se potriveasca...

[PaulaM]

Eu iti recomand cu toata caldura un ciine din rasa boxer. Sint calzi, docili si nu foarte pretentiosi. Bil (boxer tigrat) avea 10 ani cind s-a nascut Mara. Si mie mi-era teama de reactia lui la aparitia ei in casa – dar stupoare!! Singura reactia a fost ca aproape o saptamina a dormit sub patul ei. Nu a avut niciodata vre-o reactie agresiva in ciuda a tot ce a patimit din cauza Marei. Si iti poti imagina: jucarii confiscate, trezit, studiat de aproape mincare ciinelui (eventual si pipaita – se simte mai bine). Cu jucariile ei nu am avut probleme – am cumparat o minge cu care sa se poata juca impreuna si pe care I-o tot arunca, iar Bil fericit o aduce inapoi… Despre plimbatul in acelasi timp – si noi iesim la plimbare impreuna dar nu intotdeauna si depinde de locul in care mergem. L-am luat o data in parc la “casute” si pe el, dar a fost mai mare chinul – nu-l puteam lasa liber asa ca a fost nevoie “sa-l priponesc” de un gard. Prea multa miscare nu a facut Bil in acea zi… P.S. deparazitatul si vaccinarea periodica, precum si educarea ciinelui sint obligatorii

[Laurina]

Eu sunt pentru, intodeauna un animalut in casa (neaparat deparazitat si vaccinat), o sa fie o sursa de bucurie pentru toata lumea. Am citit foarte mult de rasa Golden Retriver uite un citat dintr-un articol pe eva.ro 'Gratie caracterului adorabil, Golden Retriever-ul a cunoscut in ultimii ani un real succes. Acest caine, fara urma de agresivitate, este supus, afectuos si deosebit de prietenos, avand un comportament amical chiar si fata de straini. Se acomodeaza cu usurinta la stilul de viata al stapanului, adora copiii, demonstrand multa rabdare cu ei. Se simte foarte bine in compania acestora, fiind un partener minunat de joaca. Se intelege bine cu alti caini, cu pisicile sau cu alte animale din gospodarie.' Un vecin al meu are si intr-adevar este adorabil:) Laura sapt 29+

[roxanacaz]

Legat de rasa catelului eu va pot face o recomandare, din experienta proprie: cei mai devotati si iubareti si, cel mai important, ascultatori, sunt, culmea, maidanezii. Nu stiu exact de ce e asa, insa catelul pe care il am acum e gasit pe marginea drumului. E drept, undeva in arborele lui genealogic ar trebui sa existe si ceva samanta de chihuhua. Insa eu am credinta ca muult mai bine facem daca luam un catel amarat de pe strada decat unul de rasa, care oricum va avea stapan pana la urma. Bine, asta e doar o convingere personala. Cel mai important e sa ii iubim si pe ei, daca ii avem, sa le acordam ceva atentie si sa-i educam cat se poate si atunci totul va fi in regula. Kiftelutza Kinder & Ardeiu'

[crisotexa]

Gabi, Eu sunt "pro" caine insa, cum mai spunea cineva aici, o sa ai ceva de lucru cu el. Eu am un fox terrier sarmos care are acum doi ani si patru luni avandu-l de la doua luni. Tudor, baietelul meu, are noua luni si nu avem nici o problema. Bodo (catelul) a bagat la cap sa stea mai departe de Tudor care nu are in cap altceva decat sa-l traga de mustati. Cand va fi un pic mai mare sigur se vor juca impreuna de nu o sa-i mai pot desparti. Prima perioada insa cand o sa ai catel este detul de grea: vaccinat, pipi in casa, invatat sa faca pipi afara, etc. Vad ca stai la curte, e ceva mai usor, insa va trebui sa ai rabdare sa il dresezi (mult spus) si sa ii acorzi atentie. Tot greul va cadea pe tine insa parerea mea e ca merita. Cat despre scosul in parc impreuna cu copilul, in prima faza e mai greu, pana se obisnuieste catelul sa te asculte mai bine. Catelul meu pe la un an si cateva luni a inceput sa fie ascultator. daca da insa in parc de femele in calduri, s-a terminat distractia, incepe aleeergatura. De multe ori mi-e foarte greu insa iubesc tare mult si catelul asa ca... Pupa Crisa, mamica burticoasa

[Oana_B]

Gabi, am o prietena care are si bichon si bebeu, bichonul l-a avut intai si bebeul are cateva luni. Ea e cam traznita de felul ei, cand era gravida conducea masina cu catelul in brate, e nelipsit de altfel, acu' am inteles ca a inceput sa ii impuna restrictii, nu il lasa sa intre in camera copilului chiar daca el e foarte cuminte si lipicios. Oana_B