Situatii caraghioase !

[lilanda]

Am “talent” la zbor!!! De cele mai multe ori pierd avionul, insa recuperez cu Lufthansa…cine a calatorit de la Bucuresti cu Lufthansa stie ce vreau sa spun; cursa de dupa-amiaza spre Frankfurt nu pleaca niciodata la ora fixata si asta pentru ca avionul care vine de acolo si care e acelasi cu ala de se si intoarce, ajunge intotdeauna cu cel putin o ora intirziere pe Otopeni. Asa ca daca ai niscai legaturi rapide spre alte destinatii, poti sa-ti iei adio de la ele!!! Dar nu stiu cum se face ca tot ocolind eu Lufthansa, tot cu ea ajung sa zbor. Luna trecuta veneam de la Bucuresti cu catelul (Ilie, un collie, de 2 ani cu ceva greutate), cu intentia de a ajunge la Billund, in Danemarca. Singura companie care are aceasta destinatie si care mai primeste si ciini la bord, este KLM-ul. Am platit bilet pentru mine dus-intors (480 de Euro) si am facut rezervare pentru Ilie, caruia i-a trebuit cusca de zbor (200 de Euro – cea mai mare pe care am gasit-o in Romania). Plata biletului pentru animale se face la imbarcare in functie de greutate si de costul one way al unei calatorii. Mi s-a spus de la agentie, ca la cit trage la cintar animalul meu, ma pot astepta la consistenta suma de 390 de Euro…. numai dus. OK, am zis. Asta e…si mai aveam o zi pina la plecare. Nu stiu ce instinct ma face sa pun mina pe telefon si sa sun la agentie, daca totul e in regula. Cu mine, da…cu Ilie insa nu, ca bietul de el avea toate sansele sa ramina in Amsterdam. Zborul pentru el fusese confirmat doar pina in Olanda, nu si mai departe. Aia de la agentie, vadit incurcati ca n-au sesizat ei (si la timp problema), mi-au cerut o ora in care sa gaseasca un al traseu sau o alta destinatie cit mai aproape de unde stau eu, aici in DK. Iar urmatorul aeroport apropiat este cel din Hamburg, asa ca – ati ghicit probabil – din nou Lufthansa. Legatura de la Frankfurt la Hamburg era cam strinsa insa, si ma rugam la toti sfintii sa nu intirzie avionul….Se pare ca am ceva pacate, fiindca avionul a plecat din Bucuresti cu o ora si 15 minute intirziere, insa pilotul ne-a promis ca sigur recupereaza. Ceea ce a si facut, dar nu suficient cit sa am sanse ca atit eu, cit si Ilie si bagajul meu sa ne luam zborul la timp spre Hamburg. Am fost insa politicos programata la cursa de peste trei ore, ceea ce imi deschidea largi perspective de a cunoaste fiecare colt din duty-free. Numai ca elanul meu a fost brusc retezat in momentul in care am realizat ca persoana care trebuia sa ma astepte la Hamburg si care sa ma transporte mai departe cu masina in DK se afla deja in Germania, cu un telefon fara acoperire in afara regatului danez. Nu stiam ce sa fac si deja ma vedeam singura si abandonata, noaptea, intr-o tara straina, si cu un ciine dupa mine!!! Am avut insa inspiratia, care m-a ajuns cred din disperare, sa ma duc la desk si sa o intreb pe tipa de acolo, daca nu poate cumva sa faca un anunt la Hamburg cum ca eu, subsemnata, cu catel cu tot, voi ajunge si pe acolo, da’ cam in 4 ore. Aia amabila, imi spune ca sigur, va incerca numa’ sa fac eu bine si sa-mi scriu numele pe o bucata de hirtie, alaturi de numele celui caruia ii este destinat mesajul. Zis si facut. In momentul in care imi dadeam silinta sa-mi caligrafiez cit mai citet numele, o vad deoadata pe individa ca se lumineaza si imi spune ca … de muult ma cauta. De ce?, devin eu brusc curioasa. Pai stiti, zice ea, aveti o problema cu ciinele. In mintea mea, Ilie era deja ori mort, ori ratacit spre o alta destinatie. Ma rugam insa numai la Beijing sa nu ia drumul. In fine… imi spune tipa ca animalul e OK, insa cusca e cam mica pentru el. Cum adica?, intreb eu total derutata pentru ca la plecarea din Romania, Ilie incapuse lejer in ea. Nu…e mica, fiindca animalul nu se poate plimba in cusca. Pai nici nu trebuie, fac eu, pentru ca e sedat. Nein, o tine aia una si buna cum ca legea in Germania privind transportul animalelor e foarte sctricta si oricum, nu am ce comenta fiindca deja Ilie era abandonat pe o banda de bagaje, la iesirea din aeroport. Vedeam deja negru in fata ochilor si o intreb pe individa ce solutie vede ea la problema, ca eu una eram in ceata. Pai sa ma duc sa-mi iau ciinele, dupa aia sa ma duc la un pet shop din aeroport si sa cumpar o cusca mai mare, sa intru iar la check in si, daca intre timp nu pierd avionul, sa zbor spre Hamburg. M-am uitat disperata la ceas. Mai erau doua ora pina la plecare, practic o ora si jumatate pina la imbarcare. Mi-am luat viteza spre iesire, am catat ciinele, care bietul de el, incepuse sa se trezeasca, motiv pentru care abia se tiriia prin aeroport. Am cautat 5 minute pe cineva care sa vorbeasca engleza, alte 10 minute pet-shopul cu pricina, iar cind am ajuns acolo am incercat sa explic vinzatorilor ca vreau o cusca mare, asa ca pentru Ilie care, obosit de teribila deplasare, sedea prabusit la picioarele mele. Vinzatorul, un pakistanez amabil, dispare pentru doua minute si se intoarce din spate, cu o ditamai cusca de puteai baga un elefant in ea.. Ma uit la ciine, ma uit la cusca, ma uit la pakistanez si il intreb zimbind daca are una ceeeeeeeeva mai mica. El, la fel de zimbaret, imi spune ca da, are insa e pentru papagal, iar aia de mi-o aduse, e singura dimensiune de cusca pentru ciine pe care o avea in magazin. Ce pana mea, aveam de facut?…o iau pe aia. Imi spune omu’ ca ma costa 250 de Euro, ii dau card-ul, ala imi zimbeste mai departe si imi zice ca are masinaria de citit carduri defecta. N-am cumva cash??? Aveam ceva la mine, dar nu eram sigura ca mi-era de ajuns. M-am scobit prin poseta, am gasit banii, am cautat un carut in care sa poate incapea cusca, mi-am trezit ciinele care, intre timp adormise, si am pornit-o in nou spre intrarea in aeroport. Aratam ca o caravana: in fata era carutul, pe care era ditamai cusca de eu nu ma mai vedeam, dupa aia urmam eu, incercind disperata sa imping, cu o mina, carutul si cu alta sa-l trag pe Ilie dupa mine. Cind am ajuns la check-in-ul de bagaje mai era o ora pina sa plece avionul. M-am pus la coada, am ajuns, am explicat ce si cum, aia n-a ‘nteles nimic, imi dau seama ca n-a ‘nteles cind o vad ca vrea sa-mi dea alte locuri, ii mai explic o data de ce am bagajele in avion, iar acum vreau sa pun si un ciine acolo, aia – in fine intelege, imi spune sa bag ciinele in cusca, insa…stop!!! Unde e paturica de sub ciine??? Pai am lasat-o in cealalta cusca, zic eu, belstemindu-ma in gind ca macar pe aia s-o fi luat, daca tot am abandonat prima cusca. Bine…zice ea asteptati sa ma duc sa caut una…..si astept, vreo 20 minute. Nu gaseste, imi scot puloverul de pe mine, il pun sub ciinele, las ciinele in grija lor si o iau la fuga spre chek-inul de la porta de plecare. Am pus frina cind am ajuns, ca si acolo se intra pe doua cozi….destul de mari. M-am asezat la una, dar ceva mai in spate ca sa am timp, eventual ca, dupa o rapida evaluare, sa ma pot muta la ailalta. Am constat triumfatoare ca m-am asezat bine si dau sa fac pasul decisiv, cind…nu stiu de unde au aparut 2 milioane de chinezi, care in cea mai desavirsita ordine s-au distribuit egal si uniform, pe cel doua cozi, in fata mea. Mai erau fix 30 de minute pin’ ce decola avionul. Ma asez resemnata in spatele chinezilor si imi astept rindul…Dupa 10 minute, cred ca mai erau vreo 6 persoane in fata cind vad ca vine spre mine, disperata, o tinara care ma roaga s-o las in fata ca pierde avionul…am lasat-o!!!! La check in, am mai pierdut inca vreo 5 minute, ca au vazut aia la raze lesa lui Ilie in poseta si nu stiau…cum functioneaza :-) Ma rog….am ajuns si la poarta avionului, unde am constat ca avionul avea intirziere…20 de minute. M-am prabusit pe un scaun si meditam profund la toate cele cite mi se petrecusera in acea zi. Ma gindeam cu seninatate ca mai rau de ce a fost n-ar mai putea fi decit faptul ca mesajul meu pentru Hamburg sa nu fi fost transmis, ori sa nu fi fost auzit…cind deodata aud un anunt referitor la cursa mea, in germana mai intii, si apoi intr-o engleza neinteligibila din care am inteles doar “delete”….eram obosita clar, ca aia spuse doar delay – 40 de minute, lucru pe care l-am aflat dupa ce am intrebat o pereche ce sedea linga mine. Cei doi nu pareau foarte afectati de intirziere si mi-au explicat ca acum e rezon numai 40 de minute, fiindca acu’ doua luni, cind s-au intors ei din vacanta din Republica Dominica, avioul – Lufthansa evident, a intirziat 21 de ore…Ideea e ca in momentul in care am ajuns, in sfirsit, in avion si l-am vazut pe steward agitindu-se cu niste formulare gen sondaje de opinie, m-am oferit cu mare entuziasm sa fiu subiect, asta spre marea lui uimire. Va inchipuiti cam ce variante de raspunsuri am incercuit eu acolo!!!! Basca am mai facut si completari. Da’ macar au avut bunul simt si au transmis anuntul la Hamburg!!! :-)

[debby]

Nici nu mai are rost sa va spun ca sunteti formidabile si incerc sa mi va imaginez pe fiecare in respectiva situatie.[:-)))][:-)))][:-)))][:-)))][:-)))][:-)))] Haideti sa va spun de mine. A inceput duminica. Trebuia sa mergem la un lac superb si de doi ani de cand sunt cu pucci meu niciodata nu am apucat sa mergem un week-end asa cum imi place mie, in natura, la are liber, fara nimic sofisticat. Zi mare duminica, eu , pucci, Gabriele cu noua prietenutza care saraca s-a speriat de nebuniile noastre. Gresim iesirea din atostrada, o ora de mers in plus si in final uite-ne ajunsi la lac, dar ne apucase deja foamea. Ospatari care vin din an in pasti la masa, privelistea era frumoasa, am mancat in asa fel incat numai bine ca eram la dieta si hai ca luam o barcuta pt o ora macar sa ne bucuram de minunata natura. Soare, frumos, ideal. Achitam ne ridicam de la masa si nici nu scot capul bine de pe terasa si incepe o ploaieeeeee... Am plecat lovita in suflet. Pe drum, ajungem la Cannes, soare si hehehe, nu las eu duminica sa se risipeasca asa. Mergem la Go Kart( curse de carturi super) in Italia dupa granita ca doar aici nu ploua. Eram in al noua-lea cer ca ador sa conduc masinariile astea mici si sa facem curse intre noi. La Nice ""scumpa"" lui Gabri se trezeste sa intrebe cat e ceasul, era patru, si sa spuna ca ea e obosita, maine lucreaza si trebuie sa doarma. Dar cat dormi mama draga, da la patru dupa amiaza la 7 dimineata? Am sfarsit prin a ne uita in trei la partida Milan-Roma acasa, scrasnind din dinti. Abia atunci o cunoscusem ca scumpul nostru amic tinea mortis sa mi-o prezinte! Parerea nici nu e nevoie sa v-o spun... ihhhhhhhhhh[bang][bang][bang] Nimeni nu e perfect ! Diana .

[coral]

[:D] am bilet cu Lufthansa saptamina aviatoare... There is a difference between knowing the path and walking the path.

[petra]

quote:

---

Originally posted by coral
[:D] am bilet cu Lufthansa saptamina aviatoare... There is a difference between knowing the path and walking the path.

---

Eu am calatorit cu Lufthansa si au fost ca un ceas de punctuali.Doar din Bucuresti am plecat cu o intarziere de 10 min, din cauza unei ploi! poate pe cursele astea mai lungi sunt mai seriosi!Drum bun! La toti numai bine!

[debby]

Hai ca vin si eu cu noutati de ieri. Am inceput cu ploaia care iar mi-a dat toate planurile peste cap ca trebuia sa merg cu Gbariele( amicul nostru) la plimbare cu motocicleta si m-am sgariat pe ochi iar[duel] Asteptam totusi sa treaca sa ma ia sa mergem la niste prieteni sa jucam carti si hop, suna telefonul, apare pe ecran Lidia, o prietena care are vocea groasa, aproape ca de barbat. "Coboara imediat la iesirea A a blocului( are 2 intrari pe 2 strazi diferite) ca iau masina si ajung in 5 min acolo". "Bine frumoas-o"(belissimo(a), ca vb in italiana). Las totul deschis in casa, televizor, calculator, ps, aragaz, arunc hainele cat colo, iau ce pot pe mine( o bluza de-a prietenului meu) si cobor. Ajunsa la lift vad ca nu am tel cu mine, ma intorc cu gandul ca poate vine Gabriele la cealalta intrare, si daca vede ca nu-i deschid ma suna. Ies in mijlocul strazii, imi pun tel pe vibratie si ma fac ca vorbesc, asa curiosii nu se mai opresc cu alte ganduri sau claxoneaza. Ops, trece Gabriele. Ce coincidenta, amadoi pe aceeasi strada vin. Mai bine asa. Prcheaza mai mult pe trotuar ca nu sunt locuri acolo si stai ca trebuie sa o astept pe Lidia ca m-a sunat acum 5 min ca vine si ea. Ciudat ca nu mi-a facut niciodata asa. Poate e o surpriza. Culeg intre timp cu ambele picioare si un rahatel de caine si stam noi si stam. Ciudat ca si daca venea din capatul Monacou-lui ajungea in 20 min, ca de atata asteptam. Incepeam sa ma enervez si incercam disperata sa-mi sterg adidasii pe trotuar. Nu mai venea Lidia. Aprindem o tigara si Gabry ma intreaba: " dar cine te-a sunat primul, eu sau ea?" Impas, eu doar un apel am primit si ala era afisat Lidia. "Dar am vb cu tine la tel? Am raspuns? " "Da, ai spus ca te imbraci si cobori. Si Ciao belissimo(care de fapt era belissima)". Ora coincidea si puteam noi sa asteptam mult si bine sa ajunga Lidia. Tel facuse o eroare de nume, mi s-a mai intamplat dar asta a fost dura rau de tot! Nimeni nu e perfect ! Diana .

[rodika]

Hai ca vin si eu c-o faza.Eu port ochelari ,iar el nu stia (pe vremea aia);de fiecare data cand mergeam la film,alegea locuri in spate ,ca sa "vedem bine",ma plictiseam de moarte ,ma enervam,cand radea sala,radeam si eu ,nu vedeam nimic.Cand trebuia sa ne intalnim,daca ajungeam prima il asteptam,uitandu-ma in sensul opus,ca sa ma vada el pe mine,caci altminteri zicea"ce faci mai,iar te uiti pri mine?" Iar intr-o seara,in discoteca,mi-a marturisit ca-i plac fetele cu ochelari,i-ar placea sa se casatoreasca cu o ochelarista;atat mi-a trebuit,a doua zi am aparut cu ochelarii pe nas,a ramas ca la dentist(am ascuns asta aproape un an ),intr-adevar ,s-a casatorit cu mine,au trecut 9 ani de atunci.... rodika

[lilanda]

quote:

---

Originally posted by petra

quote:

---

Originally posted by coral
[:D] am bilet cu Lufthansa saptamina aviatoare... There is a difference between knowing the path and walking the path.

---

Eu am calatorit cu Lufthansa si au fost ca un ceas de punctuali.Doar din Bucuresti am plecat cu o intarziere de 10 min, din cauza unei ploi! poate pe cursele astea mai lungi sunt mai seriosi!Drum bun! La toti numai bine!

---

Ai avut noroc Petra, zau!!! Inainte de Craciun trebuia sa merg la Copenhaga cu polonezii de la LOT, numai ca am ajuns prea tirziu la aeroport si am pierdut avionul. Din fericire - atunci :-),am prins Lufthansa care avea legatura din Frankfurt spre Copenhaga in 3 ore, in mod normal. Si asta pentru ca avionul a venit cu intirziere de o ora si jumatate de la Frankfurt, desi trebuia sa plece din Bucuresti inaintea celui de la LOT. Pentru mine a fost bine, nu si pentru cei care aveau legaturi spre USA si Mexic, care le-au pierdut, fiindca pilotul n-a reusit sa recupereze decit jumatate de ora din intirziere. Atunci am auzit cele mai tari injuraturi in spaniola :-)

[petra]

Sa va zic una, proaspata . numai de ieri! Ies eu prin gradina sa mai vad ca-mi fac floricelele, si vad ca vecinul a uitat apa de la furtun deschisa care i-a inundat locul unde avea el rasaduri, si deja trecuse la mine si-mi uda floricelele. Mi-am zis, lasa ca-i bine ca am scapat eu de o treaba. Ma duc intreaba mea, adica aveam langa o tufa, mai multi lastari iesiti amestecate cu ceva bucurieni, si-mi zic ca este timpul sa le scot de acolo. Si ma apuc de treaba. cand eram aproape gata iese vecinul din casa si vede furtunul si apa baltind in rasadurile lui si incepe a da drumul cu sete la niste injuraturi intrecandu-se in a enumera diferite organe!! Eu eram relativ aproape de gard, si am ramas ingrozita, ca nu este omul violent sau dubios, este un mosulica simpatic si de treaba. Cum ma holbam eu asa, si nu mai stiam cum sa ma fac nevazuta, da cu ochii de mine mosulica, si ramane si el incremenit cand m-a vazut! iar eu ca un motan spasit, ii spun de dupa tufa: Hello Jack!! M-a umflat rasul cand i-am vazut fata vadit rusinata de ceea ce a zis, si am plecat in casa! La toti numai bine!

[Guest196_8384]

Prima mea intalnire cu adoratul meu sot! Tot pe net ne-am cunoscut. El montrealez, io bucuresteanca. Mare amor, mare...si in cateva luni vine clipa adevarului: ia grasul meu bilet de avion sa vina la Bucuresti. Io, da-i si zugraveste, schimba mocheta roasa de caine, vopseste tocaria, spala geamurile, etc...vorba aia, venea logodnicu' si ma prindea cu gunoiu' dupa usa...Pe balcon aveam doua sezlonguri din carpa vechi si obosite....Ce ma pune dracu' sa fac? Rup carpa decolorata de pe ele si le las doar cu invelisul sidefiu din rafie. Aranjez balconul, lumanarele, ficusi bezmetici...sa dea romantic. Vine ziua Z si-mi iau iubitul de pe Otopeni. Ajungem acasa. Ne dezbracam. Pun o muzica suava in surdina...Desfac o cutie de bomboane de ciocolata belgiene...aprind lumanarele...torn sampanie rece in cupe inalte de cristal...amandoi super fastaciti ne indreptam cu paharele spre balcon...zambim...ne asezam pe sezlongurile sidefii....CRAAAAACCCCCC....si quebecosul meu pe ciment printre bucatile ruginite ale originalului scaun... "Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

[debby]

Fetelor sunteti nemaipomenite. Trebuia sa imi mai vina in minte ceva. Cumnatul meu, italian, casatorit cu o romanca din Deva, ajunge in Romania si nu vorbea decat foarte putin romana. Nora,( sotia lui), il duce intr-o pizzerie si ii spune ca la noi in Romania se spune Piz-(d)a in loc de pizza. El, foarte increzator in romana lui cere doua piz-e. Ospatarul se uita la el ciudat, ia el continua ridicand tonul. Adu-mi doua piz-e ca am bani sa platesc. Am spus ca ne prapadim de ras, l-au si inregistrat. Eu in schimb, trebuia sa continui traditia de familie, nu? Mergem des intr-un pub la 5 mn de unde stam si ne cunosc toti acolo. Intr-o seara ma apuca pe mine curiozitatea cu cocktail-urile si scumpi meu se ofera sa-mi recomande o Spremuta de canavazzo. Spremuta in italiana e suc presat,( spremuta d'arancia= suc presat de portocale), dar canavazzo nu stiam. Dupa multe insistente, barmanul imi tot spunea ca-mi trebuie ficat, ca ajung la spital daca beau asa ceva, eu nu incetam sa vreau sa gust. S-au umflat bine de ras si apoi am aflat ca de fapt canavazzo in siciliana e carpa de sters pe jos. Deci eu insistam sa beau zoaia [bang] E, baietii astia. Acum Max, barmanul, de fiecare data ma intreaba ce "cocktail" beau. Nimeni nu e perfect ! Diana .