Cum sa fac sa imi revin?

[OtiliaLia]

Draga Anis, Stiu ce simti, pentru ca si eu ma aflu intr-o situatie asemanatoare, mai putin partea cu "stress-ul". Are mama o vorba (cu care ma consoleaza): "cine are copii sa-i creasca, cine nu, sa nu-si doreasca" - e cam dura si sincer nu gandesc asa (nici ea) dar asa de consolare e buna. Eu imi continui viata incercand sa ma bucur de tot ce se poate. Daca va apare un copil in viitor, OK, daca nu, asta e ! Ce rost are sa-mi consum nervii si sanatatea. Asa cum unii se nasc surzi, orbi, si cu alte defecte de la mama natura, asa probabil m-am nascut (sau poate am dobandit ?!?) si eu cu acest "handicap". Ce ar fi daca surzii si orbii ar plange toti de dimineata pana seara ? Gata cu depresia ! Traieste viata asa cum e ! Bucura-te de o raza de soare, de o floricica ivita din zapada, de ciripituri, de copaci, de un petic albastru de cer. Lia-S

[Vianne]

Anis, te cred din tot sufletul ca ti-e greu... Prietena mea trece prin acelasi lucru... Dar cu toate ca stiu ca e greu, am convingerea ca Dumnezeu nu ne da ceva intamplator. Este o incercare pt tine si inca una grea dar peste care vei trece numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Stiu ca te intrebi "de ce?" dar incearca sa iei lucrurile asa cum vin, ai credinta ca totul se va rezolva. Parerea mea este sa te rogi, sa citesti seara de seara Paraclisul Maicii Domnului si sa incerci sa ajungi pe la cat mai multe manastiri. Nu te astepta la rezultate spectaculoase dar fii sigura ca, incet incet pacea iti va cobora in suflet si vei vedea lucrurile altfel. Stii cum e! Noi cerem dar Dumnezeu ne raspunde in timpul Lui... Pupici[pup]

[gabrielat]

Anis, imi inchipui prin ce treci, dar cauta in tine puterea de a merge mai departe. Si ai incredere in Dumnezeu, poate este o incercare prin care trebuie sa treci. Si cum spuneau si fetele ai putea sa adopti un copil. Mult succes si speranta. gabi

[bebetica]

Mergi la un preot si spovedeste-te. Spune-i de ce suferi si vei pleca vindecata. Spun toate acestea din proprie experienta. Nu dispera. Daca Dumnezeu considera ca meriti un copil ti-l va da exact atunci cand trebuie, daca nu inseamna ca aceasta este vointa Lui iar tu va trebuie sa daruiesti din dragostea ta celor care au nevoie de tine. Sa auzim numai de bine. Ioana si [copil] Stefan Dimitri http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b371605805da

[valentinag]

Anis,stii k si eu sunt in aceeasi situatie,asa k iti spun ce fac eu: o iau de la capat,luna de luna,cu credinta in Dumnezeu si speranta in suflet,k stie el ce face cu mine!Trebuie sa-mi asculte rugile si sunt convinsa k pina la urma cumva,nu stiu in ce conditii o sa fiu MAMA! Daca nu ar fii speranta,as renunta la viata asta si acum! Gindeste-te k va venii!Trebuie sa vina! [pup] Valentina

[Lorelai]

anis, poate ma crezi, poate nu ma crezi, am contemplat mult timp daca sa postez sau nu un mesaj asemanator. dupa ultima nereusita mi-am dat seama ca viata mea se invirte de ceva ani buni numai in jurul acestei idei, de a avea aun copil. nu am mai fost intr-un concediu de ceva vreme pt ca ma gindesc ca nu imi pot face planuri pe termen lung pt ca e posibil sa apara bebe si sa nu pot zbura. ma gindesc sa schimb jobul dar m-am razgindit pt ca daca vine bebe nu pot incepe ceva nou s.a.m.d. (ar trebui adaugat ca stiu cu certitudine ca sarcina va fi high risk si va trebui sa stau in pat mare parte din timp si prin urmare nu voi putea lucra). ati putea spune ca asta seamana cu povestea cu drobul de sare dar cred ca anis intelege ce vreau spun. cu fiecare luna care trece simt ca trece si viata pe linga mine si speranta se duce si ea. si din ce in ce mai mult incep sa imi imaginez viata fara copii. chiar i-am spus sotului sa nu mai numeasca camera goala pe care am rezervat-o pentru bebe "camera copilului". poate Dumnezeu a ales pentru noi sa nu avem copii si ne straduim degeaba. incerc sa imi spun ca ar trebui sa duc o viata normala si daca vrea Domnul vine si bebele, dar fetele aspirante stiu ca numai normala nu e viata in asteptare. timpul se imparte in luni, iar fiecare luna are perioadele ei de agonie si extaz. e imposibil ca luna de luna de dezamagire sa nu lase urme. anis, as vrea sa te incurajez dar nu stiu cum sa o fac. si eu sint intr-o situatie asemanatoare si daca aflu cum pot sa ies din starea asta iti spun si tie. ma gindesc ca poate uneori e necesar sa fim down ca sa avem de unde ne lua avint sa ajungem din nou sus. poate acolo sus ne asteapta ceva. Lorelai

[coral]

[flo]Anis am citit si rascitit mesajul tau, sfaturi si pareri sunt macar unul pe cap de aspiranta, de mamica, fara sa luam in considerare sfaturile mai mult sau mai putin timpite ale celor apropiati, nu uit intrebarile timpite, de genul cind venim la botez[cool] sau de ce va mai trebuie copii[bang]. Acum un 1 an, as fi zis ca fiecare zi e un inceput si cu credinta reusesti. Nu dispera, cred ca cel mai important pas l-ai facut in momentul in care ai relizat ca viata ta a incremenit undeva. Esti o norocoasa: un sot care te iubeste , ca altfel nu mergea pe la toate analizele nenorocite si trece cu tine prin toata asteptarea asta lunga, o situatie, si lista o poti completa singura... Si sunt mai multe optiuni: FIV si de ce nu adoptia. Cum se spunea mai de mult la optimite s-ar putea ca bebelusul sa nu ne aleaga pentru ca nu suntem inca niste mamici vesele[:D] si frumoase[;)]. Incearca in primavara asta sa traiesti fara sa te gindesti la temperaturi, la monitorizare eco si tot stresul. Luati-va un concediu de la activitatea asta. E o primavara nebuna in tara si nu merita ratata. La urma urmei bebeii astia pe care ii asteptam sunt cu prea multe hachite si tare, tare nehotariti. In primavara asta eu nu fac copii, de la stess m-am imbolnavit si imi doresc totusi ca viitorul copil sa aiba o mama batrina si sanatoasa. Anis, Lorelai si toate fetele care numarati zilele de la ovulatie va doresc sa aveti cit mai curind un bebe sanatos in brate. Daca gasesc reteta magica primul lucru v-o spun voua. [flo] There is a difference between knowing the path and walking the path.

[tunad]

Nu stiu daca te poate ajuta ce-ti voi spune, dar ... Candva, am fost trei: eu, sotia si baietelul. Mi-am dorit enorm de mult si o fetita. Ironia sortii este ca... inca mi-o doresc, in ciuda faptului ca... am ramas numai eu si copilul. Eu, ca exemplu....SPER! Toti suntem alaturi de tine si te incurajam. Incearca sa-ti revii la normalitete, fii realista. Obiectivul tau poate fi realizat, este la un pas... Chiar daca te-ai saturat de toate: medici, leacuri, teste, rugaciuni,etc... Trebuie sa ai putere, puterea de a o lua de la capat.... si-ti vei spune: ce usor a fost!

[Garofitza]

Fetelor, aspirantelor va ofer [flo][flo][flo][flo][flo][flo]va doresc sa treceti cu bine peste aceste momente. Nu va pierdeti niciodata speranta, fie ca veti avea un bebelus biologic sau adoptat.[flo][flo][flo] Garo Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

[anis]

Fetelor va multumesc tare mult..[flo] uneori cuvintele citite fac mai mult decat ar face niste prieteni. Mie foarte greu...nu stiu de ce sa ma apuc ca sa ma ridic....de renuntat nu renunt..dar imi dau seama ca m-am afundat intr-o alta viata..care incepe de la o menstruatie la alta..si altceva nu prea mai exista.. [pup] AniS