Mama singura, 36 ani, si fara bani?! :(

[cristia]

Buna dimineata tututor! Va cer ajutorul pentru prietena mea care se afla intr-o situatie tare neplacuta! E o fata deosebita, cu suflet bun si mi se rupe inima cand o vad cat sufera. As da orice sa o pot alina mai mult decat am facut-o pana acum si apelez la voi... Va spun pe scurt "istoria" ei: E vaduva de 10 ani si dupa ce multa vreme nu s-a impacat cu gandul pierderii sotului, apoi i-a fost greu sa inceapa o noua relatie. De vreo doi ani insa a gasit un barbat care i-a starnit interesul, cu care din pacate a ramas insarcinata. Zic din pacate pentru ca, dupa aflarea vestii, tipul, care pana atunci chiar facea glume ca ce bine le-ar sta si cu un bebe samd, are brusc tulburari de comportament: adica ar face orice numai sa nu dea ochii cu ea. Prietena mea isi dorea foarte mult o familie si un copil si culmea ironiei, acum cand il are in burtica e terorizata de gandul ca nu-l va putea creste singura. In loc sa fie fericita, cum ar fi fost normal si cum si-a imaginat de atatea ori, nu se poate opri din plans. Nu face decat calcule pentru a putea vedea cum se va descurca din salariul ei modest din care vrei patru ani de acum incolo va plati rate la banca (anul acesta isi luase cu mari eforturi o garsoniera).Isi doreste atat de mult copilul incat nu-i cere tatalui copilului sa legalizeze relatia, nici macar sa se mute impreuna! doar sa se mai vada cand si cand si sa stie ca daca va da de greu o va ajuta!. Parintii o inteleg si o sustin.Moral doar pentru ca sunt in varsta, pensionari si pe deasupra cu mari probleme de sanatate. In aceste conditii ei i se pare ca se afla intr-o situatie fara iesire! Eu, in schimb, ii tot spun sa se bucure de copil ca e un dar de la Dumnezeu si ca daca i-a fost dat se vor gasi si cai mijloace de a-l creste.Nus e stie niciodata ce-i va rezerva viata: poate un job mai banos, poate un partener de viata OM, care o va accepta cu tot cu copil... Sunt si eu insarcinata si vad ce diferenta de orizonturi avem! Eu zbor, ea se prabuseste![q]. Dintr-o fata vesela, optimista si plina de viata nu mai recunosc acum nimic! A slabit ingrozitor, nu poate dormi si manca; colegii de servici deja sunt ingrijorati si mirati de transformare.Si-a pierdut interesul pentru orice! I-am tot spus sa se uite macar prin acest site, sa vada ca nu e singura, dar se uita la mine de parca nu m-ar auzi.Intentionez sa-i trimit raspunsurile si eventual incurajarile voastre. Pentru voi, e Gini. Multumesc!! Cristia si bebe 18 saptamani[gravi]

[mina]

Buna ! Trista situatie pentru prietena ta. DAR un copil e un dar pe care poate nu-l va ami primi. Sa se gandeasca la faptul ca, avandu-l au nu pe tatic alaturi, copilul acesta va fi singura fiinta care-i va sta alaturi pana la adanci batraneti. Asa cum ea sta langa parintii ei. Copilul face diferenta intre a fi singur pe lume si a avea toata bucuria din lume. Stiu ca nu e usor, dar trebuie sa aiba grija de ea pentru ca de acuma sunt doi. Si, cum speranta moare ultima, nu se stie niciodata ce transformari se vor produce si in sufletul tatalui, poate mogaldeata mica o sa-l subjuge si pe el, si va avea un sprijin din partea lui. E stiut faptul ca taticii reactioneaza, uneori, mai greu. Suntem alaturi de ea. Mina [gravi] 20 sapt

[Laura T]

Parerea mea e sa nu renunte la copil. E la varsta la care nu se stie daca va mai avea ocazia sa faca altul, si s-ar putea sa-i para rau mai tarziu, daca ar ramane fara. Iar un barbat va gasi cu sigurantam iar daca o va iubi pe ea, il va iubi si pe copilul ei. Cat despre bani, chiar daca nu o va duce "pe roze", cumva tot se va descurca... Iar zambatul copilasului ei o va face sa uite de toate necazurile si sa priveasca inainte spre viitor, cu alti ochi... Multa sanatate prietenei tale si ... fruntea sus!! Laura si bebitele: Bianca (5 ani) si Ramona (1 an si 11 luni) http://community.webshots.com/user/lauratenea

[gabrielat]

Spune-i prietenei tale sa ridice fruntea sus si sa se bucure de bb-ul pe care-l asteapta. Barbatii pot reactiona diferit de fata cum ne asteptam noi la acesta veste - ca va avea un copil-. Dar poate cand o sa vada minunea mititica o sa aiba o schimbare de comportament si o sa-l iubeasca. Mai ales ca spui ca-si dorea un copil. In ce priveste banii, se va descurca ea cumva. Dar macar va avea un sufletel alaturi de ea care o va iubi neconditionat. Multa sanatate prietenei tale si sarcina usoara. gabi

[Kehleyr]

Nu se poate descrie bucuria pe care o ai cand ai un copil. Nu se compara cu nimic. Eu nu am fost niciodata o persoana apropiata de copii, imi placeau dar nu simteam nevoia sa ii iau in brate sau sa ma joc cu ei. Dar copilul tau este altceva, iti umple viata intr-un mod in care nici nu iti poti inchipui. Iti da sens vietii. Cred ca merita orice sacrificiu. Sa se gandeasca, poate fi ultima ei sansa de a avea un copil, avand deja o varsta. Faptul ca parintii o sprijina este mare lucru, macar va avea la cine sa caute incurajari. Iar tatal copilului isi poate schimba atitudinea in timp. Cred ca multi barbati se sperie la gandul de a avea un copil, dar daca este un om de caracter o sa fie alaturi de ea in cele din urma. Iar daca nu, pierderea lui. Ea nu trebuie sa se lase descurajata! Cat despre situatia financiara grea: cred ca sunt multe alte mamici cu aceeasi situatie. Din pacate statul nu prea ajuta cu nimic, iar un copil este scump de intretinut. Cu vointa insa cred ca se poate orice. Sa aiba o atitudine pozitiva si sa aiba grija multa de ea si de burtica, asta conteaza enorm! Dana si bb Stefania (9 1/2 luni)

[Laurina]

Draga Gini, Trebuie, sa treci de momentul asta, copilul este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla. O sa treaca si momentul asta, iar prietenul tau daca nu o sa-si schimbe atitudinea o sa fie numai si numai pierderea lui, desi sper ca acum este doar socat, lasa-l in plata Domnului. Toate se rezolva inclusiv financiar, mamicile se ajuta mult intre ele, cu hainute, cu jucarele, principalul este sa depasesti momentul asta si sa te bucuri de ceea ce ti se intampla. Bucura-te ca parintii te sustin, conteaza foarte mult sprijinul lor si mai ales bucura-te ca viata ti-a facut asa un dar. Ai incredere in tine si sunt sigura ca tu si bebe din burtik o sa invingeti. pupici Laura cu bebita sapt 30+

[adi_dalma]

Draga mea prietena.... Cred ca acest copil este dar de la Dzeu ... nu trebuie sa renunti la el pentru nimic in lume ,,, Eu mereu am fost stresata de bani bani bani.... dar un copil are nevoie in primul; rand de dragoste dragoste dragoste .... si sanatate ,,, si nitzel noroc. Daca nu te mobilizezi putin sa ti faci viata usoara, copilul ar putea avea probleme care nici milioane de dolari nu le pot rezolva, Asa cum esti tu acum, asa va fi psihicul lui pe viitor. Deci: FRUNTEA SUS! copilul asta iti poate arata ca viata poate fi frumosa... si cu un sens ... ag

[cl]

Gini, un copil e cea mai mare minune de pe lumea asta. Ti-ai dorit mult unul si uite ca a aparut. Si totul are un sens, nimic nu se intampla degeaba. Capul sus si, o sa vezi, atunci cand vei avea micuta minune in brate, ca nimeni si nimic nu va conta mai mult. Dumnezeu ti l-a dat, Dumnezeu te va ajuta sa-l cresti. O sa fie bine. Eu sunt sigura ca te vei descurca, cu sau fara tatal copilului. Dar tu o sa fi cea mai fericita femeie din lume, o sa vezi. Noi te asteptam aici. Si nu-ti pierde speranta! Claudia

[Doamna Bibi]

Venirea pe lume a unui copil este cea mai mare bucurie si implinire pe care o poate simti o femeie.Mai ales la varsta ei trebuie sa se bucure de fiecare clipa,sa savureze acest moment unic care este sarcina si nasterea. Referitor la latura recunoasterii paternitatii,legea prevede ca daca tatl nu-si recunoaste de buna voie copilul se poate apela la justitie.In urma recunoasterii paternitatii,se poate solicita ajutor de ingrijire al copilului.Poate ca dumnezeu ii va lumina mintile "tatalui" si il va face sa se aplece asupra fapturii pe care impreuna au conceput-o si sa-si asume toate raspunderile ce deriva din acest fapt. De asemenea,pentru mamele singura exista un ajutor suplimentar dat (nu stiu exact conditiile) de primarie.De asemenea,indemnizatia de crestere a copilului pana la varsta de 2 ani este 6 mil/luna.La nastere,firma este obligata sa plateasca un bonus egal cu salariul lunar.De la primarie se aloca lunar lapte praf gratuit pentru sugari.Se mai da o alocatie pentru fiecare copil in parte nascut.Una peste alta,suma va creste si cu singuranta vor exista si suflete bune care o vor ajuta material si banesc pe perioada sarcinii. Trebuie sa tina fruntea sus,sa fie optimista pentru ca se stie ca atitudinea mamei insarcinate va pune amprenta asupra copilului (in bine sau in rau,depinde de starea sufleteasca a mamei). Imi inchipui ca nu e usor sa te trezesti singura exact in momemntele in care simti mai multa nevoie de ajutor sau macar un umar pe care sa te sprijini,dar exista un Dumnezeu care nu ne lasa,minunea numita copil este un dar de la Dumnezeu. Mult succes. Monique si [copil]Bogdan din burtica

[bidiloi]

Imi pare rau de momentele prin care trebuie sa treaca prietena ta, situatia prezentata de tine nu e deloc pe roze, dar prietena ta este la o virsta la care poate decide ce are de facut.Si vad ca s-a decis, ii va fi greu dar nu imposibil, un copil ii va umple viata si-i va oferi o noua lume in care ea MAMA va deveni cea mai importanta fiinta ptr. copilul ei!!!!Viata ei va capata un rost, si ...va fi fericita!Cu sau fara tatal biologic al copilului se va descurca ptr. ca in orice femeie exista acel instinct matern care o va ajuta mult, si sint sigura ca va gasi acea forta tipic feminina care o va ajuta sa razbeasca in viata!..sanatate multa si numai bine ! [canada] simona