sfaturi

[mariagi]

ce faci dar mai ales ce spui prietenei tale din copilarie,cand tocmai ai aflat ca i-a murit tatal? multumesc, Maria

[roxanak]

Ai pus o intrebare foarte delicata, la care numai tu poti sa iti raspunzi pentru ca tu o cunosti mai bine pe prietena ta. Iti spun din proprie experienta ca fiecare om reactioneaza altfel cand ii moare cineva apropiat. Mie mi-a murit tatal cand aveam 18 ani si am avut pe majoritatea prietenilor aproape. Ce mi-au spus,..., mai mult nu mi-au zis nimic ci mai mult au stat in preajma mea. Eu le-am spus de la inceput sa renunte la acele vorbe de incurajari si de miorlaieli pentru ca nu aveam deloc starea sufleteasca sa ii aud. Mi-au ajuns neamurile (matusile) care boceau mereu. Eu sunt o fire mai tare in momentele dure (la inmormantari), dar durerea apare mai tarziu cand sunt singura. Pe mine prietenii m-au ajutat foarte mult pentru ca in timpul inmormantarii au stat langa mine si "m-au tinut de mana", iar dupa aceea au incercat sa imi faca un program incarcat ca sa nu am prea mult timp sa ma gandesc la taticul meu. Cel mai bine e sa fii alaturi de prietena ta in momentele grele si sa stii ca si cu vorbe putine ii poti da de inteles ca esti si sufleteste alaturi de ea. Ce te pot sfatui este sa o ajuti in alrgatura care o asteapta pana la inmormantare, sa preiei o parte din treburi daca nu o face altcineva. Imi aduc aminte ca prietena mea mi-a scris atunci cateva randuri. Esenta era ca viata merge inainte, iar pe cei dragi ii purtam mereu in suflet fie ca sunt pe pamant fie ca sunt in ceruri. Nu cred ca am reusit sa-ti raspund la ce ai intrebat tu, dar pur si simplu ti-am scris ce simteam eu si ce simt acum. Timpul vindeca toate ranile Roxana si Lucia Valentina (26.05.02) [mamica]

[gabrielat]

Nu poti decat sa fii alaturi sufleteste de ea in aceste grele momente si sa o ajuti cu orice poti. Si mai ales trebuie sa fii alaturi de ea dupa inmormantare, deabia atunci vine greul mai mare. gabi

[grati.ela]

Buna! Cred ca trebuie sa fi alaturi de ea, chiar fara cuvinte. Prietenei mele i-a murit baietelul la 7 luni. Desi nu m-a sunat am simtit ca ii este greu. Cand am aflat pur si simplu nu am reusit sa scot un cuvant de teama sa nu sune rasuflat. Am continuat sa discut cu oarecare detasare cu ea, dar aveam o permanenta teama ca spun ceva deplasat. Mi-a marturisit insa ca sunt oameni care o evita tocmai pentru ca le este jena. Sigur prietena ta nu te va impovara cu durerea ei dar conteaza ca esti langa ea. Gratiela.

[Donia]

Cel mai important, cum s-a mai spus deja, este sa fii langa ea, pentru ca de multe ori prietenii apropiati dispar tocmai din acest motiv: nu stiu ce sa spuna. Cand nu stii ce sa spui, poti spune chiar asta: "As vrea sa spun ceva care sa te ajute, dar nu stiu ce pot spune in aceasta situatie." Ii arata prietenei tale ca iti pasa de durerea ei si ca vrei sa o sustii. Tu nu-i poti da o reteta miraculoasa care sa o ajute sa treaca mai usor prin suferinta. Iar uneori este mai putin important ce spunem, ci felul in care ascultam. Poti sa-i dai telefon si sa o intrebi daca vrea sa te duci la ea, dar sa simta dorinta ta de a-i fi alaturi. Poti sa o intrebi cum se simte, dar sa fii gata sa o asculti fara sa-i dai sfaturi simpliste. Ce sa nu-i spui: "Tatal tau este mai fericit acum, el a ajuns in rai" "Cu timpul o sa-ti fie mai usor" "Nu te mai gandi la asta, incearca sa te odihnesti si sa uiti" Lucrurile de mai sus sunt concluzii la care ea va ajunge in ritmul ei si daca le spui inainte de vreme mai mult fac rau decat ajuta. Eu am trecut prin experienta pierderii mamei iar dupa aceea am lucrat multi ani cu persoane indoliate. In tot timpul asta am invatat ca nu intotdeauna vorbele sunt de ajutor, ci faptele si atitudinile. In loc sa-i spui ceva, mai bine ofera-i un umar pe care sa planga. Vorbele noastre sunt prea sarace pentru a consola pe cineva, dar dragostea pe care o oferim face minuni.

[louisea]

cred ca cel mai bine e sa fi alaturi de ea fara prea multe vorbe si ajut-o in ce poti moral, treburi.. las`o pe ea sa se descarce si tu fi alaturi de ea si fa-i toate poftele..... si mie mi-a murit tatal acum 2 luni si jumatate si siu ca e greu sa treci peste un altfel de moment. si eu sunt in general o fire mai dura. cel mai greu nu mi-a fost atunci (exceptand drumul care l-am facut de aici pana in ro in acel moment si gandinduma ca ma voi duce acasa sa-l vad in...) ci dupa cand am inceput sa realizez ca nu mai e si nu-l voi mai vedea niciodata. fi alaturi de ea acum dar si dupa cand totul se va termina si ea va ramane doar cu gandurile ei....

[AAM]

Din experienta va spun ca nu sunt multe lucruri care sa o ajute .Cel mai mult in situatia asta are nevoie de un umar pe care sa planga si de cineva sa ii fie alaturi , sa nu o lase prea mult singura.Ar fi bine daca ar mai iesi la o terasa sau la un suc cu prietenii.Cand vezi ca ai oameni langa tine carora le pasa parca nu mai e asa greu .Oricum este imposibil de descris in cuvinte cum te simti cand iti moare un parinte.Spune-i si din partea mea condoleante si sa fie puternica. anamaria "Fii indulgent cu altii si sever cu tine."

[bidiloi]

Nu pot decit sa-ti spun ca simpla ta prezenta acolo, o va ajuta mult.In rest cuvintele sint de prisos!..Sanatate si condoleante sincere prietenei tale![q] simona

[AlinaPopa]

Cuvintele nu ajuta! Pe mine una nu m-au ajutat cu nimic. Faptul ca am fost inconjurata de prieteni m-a ajutat! Parerea mea este ca un program fff incarcat, astfel incat sa nu aibe timp sa se gandeasca la pierderea suferita, ajuta cel mai mult. Indiferent daca vei incerca sa ii spui cat de rau iti pare sau mai stiu eu ce, o sa sune aiurea. Parere personala! Alina

[mariagi]

Va multumesc mult de tot pentru incurajari si sfaturi.a fost foarte greu,neasteptat.ea este o tipa foarte dura si nu ma asteptam sa reactioneze asa.a fost ca o rabufnire.foarte dureros. mai ales ca ea nu mai locuieste in Romania de 2 ani si va fi foarte greu sa plece din nou,cu toate amintirile... Maria