karmen Postat Mai 17, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Mai 17, 2004 Lizuca, Inteleg ca nu-ti place ideea ca fetita ta doreste sa stea cu bona mai mult timp, e frustrant, dar trebuie si tu sa intelegi ca copilul tau a stat mult timp in compania bonei si inca de devreme (de la 6 luni) si s-a atasat de ea. Nu-i vorba ca nu te iubeste pe tine, e prea mica ca sa vorbim despre asta, dar pur si simplu atasamentul este mai puternic fata de persoana cu care petrece mai mult timp copilul. Si in aceasta perioada "atasamentul" este o caracteristica a varstei, care devine mai puternic si mai dominant: este nevoia de apropiere emotionala fata de o persoana. Acest sentiment este diferit de dragostea fata de parinti (care apare in jurul varstei de 3 ani). Deci, nu-ti fie teama ca fetita ta nu te iubeste, daca vrei sa se schimbe ceva, stai tu mai mult timp cu ea (dar probabil nu e posibil din cauza serviciului, asa-i?). Cu drag. Carmen Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
irinad Postat Mai 17, 2004 Raport Distribuie Postat Mai 17, 2004 Buna mamicutelor, V-as recomanda o carte excelenta,"Cand apare copilul - un psihanalist da sfaturi parintilor" de Francoise Dolto aparuta la Humanitas cred ca inainte de 1999. Cartea nu se mai gasea oricum prin 2000, dar poate s-a reeditat intre timp sau poate se gaseste in biblioteci. Eu am citit-o cu mult inainte de a fi mamica (sau de a avea macar vreo intentie) si mi s-a parut extrem de utila si simpatica. Sunt adunate mai multe emisiuni radiofonice in care Fransoise Dolto raspundea scrisorilor parintilor. (cam ce face Carmen numai ca acum scrisorile si radioul s-au transformat in forum si mailuri :))) Oricum Francoise Dolto este o personalitate a psihanalizei franceze si o recomand ca autoare. Cu drag, Irina si BBx2 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vilma Postat Mai 18, 2004 Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 Karmen, am si eu o intrebare: ar putea sa apara vreo problema (de natura psihica) pentru un bebe de 5 luni daca mamica lui ar pleca 2 zile si l-ar lasa in grija bunicii cu care este familiarizat (stam amandoua cu el zilnic)? Dar la varsta de 8 luni, pentru o saptamana? Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003) Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Marina Postat Mai 18, 2004 Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 hai mey vilimache (ma scuza Karmen ca intru peste ea) dar de ce nu intrebi si la 18 ani daca nu o fi vreo trauma ca ramane singurel acasa cateva zile?[:D] Marina Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gabivalceanu Postat Mai 18, 2004 Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 Fetitei mele, care are acum 9 saptamini ii e frica de culorile inchise...daca o pun linga ceva negru sau inchis in tot cazul, nu plinge, dar mareste ochii si-si coboara privirile in jos destul de mult si ramine asa. Daca o iau, isi revine si-si incepe joaca (ma rog, pufaiala ei de bebelush).Cred eu ca e frica...dupa cum reactioneaza. Mai face asa si cind sunt zgomote purternice sau ma apropii brusc(repede de ea).Ce sa fac? Ai mai auzit de asa ceva? Gabi Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Mai 18, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 Vilma, Stai fara grija. Sigur ca o sa va fie dor unul de altul, dar nu vor aparea probleme din cauza asta. Privarea materna in primul an are consecinte importante in plan psihic daca mama lipseste constant din viata copilului sau total, de obicei pe o perioada cuprinsa intre 3-7 luni. Atunci trebuinta copilului de afectiune materna este insuficient satisfacuta/nesatisfacuta si asta cauzeaza: tulburari de somn, scaderea tonusului muscular, creste sensibilitatea la boli, scade sociabilitatea, plange mocnit, refuza jucariile, devine apatic, somnolent, priveste in gol. Cu drag. Carmen Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
danis Postat Mai 18, 2004 Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 buna Karmen, iti multumesc pentru munca de consiliere [flo] am si eu o intrebare, despre fetita unei prietene: fetita, Maria, va face 2 ani in august, iar acum cateva luni a fost internata in spital, din cauza unei enterocolite; experienta spitalului pare sa o fi afectat foarte tare, pentru ca de atunci reactioneaza foarte rau cand vede oameni straini, sau daca sunt in preajma ei copii carora li se acorda atentie (de catre parintii lor sau de catre cei din familia ei): incepe sa planga, sa tipe, sa se agate de mama; ultima data cand ne-am intalnit, i-am propus mamei sa o lase in pace si sa nu-i mai dea nimeni atentie fetitei mele, care era prezenta si ea, dar nici Mariei sa nu i se dea prea mare atentie; dupa un timp, Maria s-a calmat si a inceput sa se comporte aproape normal; spun "aproape" pentru ca si-a pastrat reticenta mare fata de strainii din jur, chiar daca renuntase la manifestarile extreme. intrebarea mea ar fi cum ar trebui sa se comporte cei din familia ei pentru a nu se mai repeta comportamentul copilului, si, mai important, pentru ca fetitei sa-i dispara anxietatea. multumesc inca o data, daniela Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Mai 18, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 Gabivalceanu, Eu nu cred ca ii este frica de culorile inchise, daca ar fi fost asa ar fi tipat, ar fi fost agitata. Negrul fiind o culoare "extrema" ca sa zic asa, este un stimul vizual puternic, care ii atrage atentia. La fel si in cazul stimulilor sonori puternici (un sunet tipator, muzica ascultata la un volum ridicat, etc)sau miscarile bruste. Acesti stimuli produc curiozitate, "devin atenti" oprindu-se din alte activitati, dar daca depasesc un prag critic pot produce teama si atunci se manifesta prin plans, agitatie, miscari de evitare a acelor stimuli. Incearca sa eviti culoarea negru in aria vizuala a copilului, oricum nu produce o stimulare prea grozava, combina mai degraba albul cu negru; in general copiilor le plac culorile vii si vesele: galben, albastru, rosu, roz, verde. Carmen Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Mai 18, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Mai 18, 2004 Danis, Despre anxietatea varstei de 2 ani am mai vorbit in raspunsurile de mai sus, teama fata de persoanele straine e specifica varstei. E clar ca experienta spitalului a lasat "urme". Copilul este foarte sensibil la o astfel de experienta, mediul strain, interventiile medicale, persoane "oficiale" in halate albe, etc, mai ales daca nu a stat cu mama in spital (dar cred ca a fost insotita, asa-i?). Copilul dupa o astfel de experienta devine mai dependent de familie, in special de mama. Poate ca e doar o perioada de readaptare la viata de familie. Incercati sa evitati un timp contactul cu persoane straine (vizite neanuntate), acordati atentie in mod egal, atat ei cat si celorlalti copii, dar atentie, evitati situatia in care ar putea sa devina un copil supraprotejat. Carmen Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Mai 30, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Mai 30, 2004 Va rog, Am nevoie de sugestii pentru a scrie o serie de articole pe site. Care sunt problemele cele mai arzatoare? Ce doriti sa stiti despre copil (cu specificarea varstei)? Cum ati vrea sa fie organizata informatia? Ma gandesc ca in viitorul apropiat sa scriu si o carte adresata parintilor in primul rand. Orice sugestie e utila. Asta ca sa nu bat campii aiurea, sa raspund exact la cerintele parintilor. Cu drag. Carmen Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.