cind se ajunge la insulte...

[miau-miau]

Eu va multumesc fetelor (mamici si viitoare mamici)pentru raspunsuri si pareri si se pare ca gindim cam la fel. Singura precizare ar fi ca eu sint cea care le primesc, nu le ofer (cuvintele grele). Da, poti sa ierti de un numar de ori daca primesti scuze sincere dupa aceea, dar de la un moment dat incolo te cam intristezi, apoi incepi chiar sa crezi ca ti se cuvin aceste vorbe, ca te definesc... Raspuns la intrebarea cum sa opresti situatia asta tot nu am gasit, dar cu Cel de Sus inainte! Pina la urma tuturor ni se umple paharul, doar ca la unii paharul e mai mare. Solutia data de tine, conchita este foarte rationala si civilizata, dar mai intii e nevoie de buna vointa. Asa ma gindeam si eu ca daca tii la cineva sau macar nu iti este antipatic, nu poti sa-l jignesti in repetate rinduri. Eu una ar trebui sa am o MARE antipatie pentru cineva ca sa-l pot pune la pamint de cite ori am ocazia. Sau poate e vorba doar de proasta crestere si necivilizatie, nu stiu.

[Clopotzel]

Miau-miau, imi cer scuze! Eu intelesesem invers! In cazul acesta, in care tu esti cea care le incasezi...Eu as proceda la o discutie deschisa, DUPA LINISTIREA APELOR. Eventual l-as invita in oras la un restaurant, sau oriunde unde sa fie un loc public, unde sa fie nevoit sa discute civilizat (in cazul in care ar fi tentat sa ridice glasul)..si eu m-as comporta ca si cand nimeni nu m-ar fi jignit, l-as intreba deschis ce crede el despre "prapastiile" care se deschid cu fiecare cearta...ce il provoaca sa arunce in tine cu cuvinte grele...exista in strafundul inimii lui un motiv din trecut cand tu ai procedat asa si acum incearca o refulare...ce il nemultumeste la tine de nu te poate respecta, si in acest fel sa nu iti arunce gunoaie... Imi place o zicala "Love doesn't need to say I'm sorry!" iar de aici tu poti sa il faci sa iti raspunda la intrebarea "daca ma iubesti, de ce ma ranesti" care in nici un caz sa nu i-o adresezi direct.Ptr ca se va simti ofensat, se va enerva ... As fi curioasa sa stiu daca in adancul sufletului lui nu are momente cand simte nevoia sa te iubeasca, sa te alinte, sa te mangaie ca si cand maine nu ar mai fii... Daca sunt astfel de momente..de ce oare sa fie patate restul amintirilor frumoase...Ma gandesc acum la un exemplu simplu..ai o haina care iti place la nebunie si daca tot o patezi si apoi o cureti cu disperare..s-ar putea la un moment dat cand ai patat-o si incerci sa scoti pata sa se...rupa..E o chestie puerila, dar la asta m-am gandit ... si cum spunea cineva, ata rupa si reinnodata nu tine mult... Sunt alaturi de tine Miau-miau si vreau sa stiu cum merge situati ta mai departe! Before judging somebody, walk a mile in his moccasins.

[AAM]

Hallo ! Cred ca cea mai buna solutie cand apare cearta e ca unul dintre voi(noi) sa plece din camera si astfel aveti timp sa va calmati. Noi asa procedam si niciodata aproape nu se ajunge la ridicatul vocii sau mai rau la jigniri . In relatia noastra el e cel calm si eu cea bataioasa dar greu de scos din pepeni .Stie ca nu ma enervez usor , dar cand ma enervez e de rau si trebuie sa dispara din calea mea .Pleaca , ma lasa sa ma calmez si dupa vreo ora discutam ca oamenii si gasim o solutie potrivita pentru amandoi. Noi ca nume de rasfat avem si cuvinte pe care unele dintre voi le-ar considera urate , ca de exemplu "bitch " pentru mine ca sunt mai rea cateodata , "bastard" pentru el ca si el e rautacios , si ne mai spunem "F*** u" dar pentru noi astea sunt glume si niciodata cand ne certam nu folosim cuvinte urate sau cuvintele acestea. Cred ca mi-ar fi tare greu sa uit si sa iert daca m-ar jigni intr-o cearta . Dar este un lucru peste care nu cred ca as putea trece sub nici o forma , sa ma loveasca.Totul are o limita iar pentru mine asta este limita. Multi pupici si fiti puternice ! anamaria "Fii indulgent cu altii si sever cu tine."

[EdeL]

Nu cunosc ce pote fi in sufletul unei femei cand este jignita sau batuta de sot/iubit, dar intr-o discutie ca intre fete am ajuns toate la concluzia ca mai bine o palma decat cuvinte grele a caror amaraciune o porti in suflet multa vreme... Bine ca noi suntem amandoi calmi si nu ne enervam repede asa ca "certurile" noastre devin discutii pro si contra si ne respectam deciziile/ideile.......

[miau-miau]

Esti tare dulce, clopotzel, iar aici este punct ochit, punc lovit. "exista in strafundul inimii lui un motiv din trecut cand tu ai procedat asa si acum incearca o refulare..." Asa este, eu am inceput trendul in urma cu vreo 3 ani, a durat vreo citeva luni, cind am aflat o veste (a se citi deschis dulapul cu monstri)destul de socanta pentru mintea mea naiva si increzatoare de atunci.Cum nu am stiut sa imi fac bagajelul atunci si sa spun NU situatiei si am ales sa stau sa-mi pling de mila si sa ma tot minunez de cum e posibil asa cev (si sa ma razbun cu cuvinte grele), iata unde s-a ajuns. Vezi, ca nici prea multe compromisuri nu sint bune, mai trebuie si ceva coloana vertebrala ca altfel se sterge cu tine pe jos.

[Adela99]

Ei, sa zicem ca tu ai inceput trendul (ai totusi o ”scuza” – dulapul cu monstri), ai ales sa ramai, sa arunci vorbe grele pentru descoperirea facuta (o perioada)si nepuntinta de a-l parasi Si el de atunci continua ... chiar daca tu ai incetat. Nu te acuza singura, tu te-ai oprit; cum ai reusit, nu se potriveste acelasi ”medicament, tratament” si lui? Spui ca lipsa de respect s-a instaurat, el nu te mai respecta pentru ca acum trei ani ai folosit cuvinte grele o perioda in loc sa-l parasesti? Cum se comporta inainte? Vorbea civilizat? E sadic? Ii place sa te jigneasca, sa te vada trista? Vrea sa se indrepte? Recunoaste ca greseste? Cum se comporta cu ceilalti din anturajul vostru? Tu cum reactionezi cand el te insulta? Te-am asaltat cu intrebarile si n-am venit cu nici un sfat. Nu vreau sa fiu Baba-Cloanta, dar poate tu ti-ai asumat rolul de victima si atunci el il joaca pe cel de calau. Iesi din rolul de victima, martira! (intrebarea e cum?) Scuze daca bat campii [flo] Probabil s-a creat un cerc vicios in care tu gandesti ( si pe buna dreptate) ”Nu-mi place cum se poarta cu mine!", te simti tot mai dezamagita si, in mod treptat, te-ai indepartat de el. Dupa care ai pareri de rau ca te-ai indepartat de el, dar in acelasi timp esti si suparata pe el pentru comportamentul lui. El probabil gandeste ( nu incerc sa-l apar), ”Uite, ce rece si distanta e!“ si te insulta, dupa care are pareri de rau pentru ca te-a insultat si e suparat ca tu esti distanta. Si tot asa.... Si cineva trebuie sa rupa trendul si acela este el, cu ajutorul tau. Zic si eu... "Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns." Lucian Blaga

[AAM]

Compromisurile sunt si ele de mai multe feluri.Unele care te multumesc si altele care nu te multumesc .Normal ca nu trebuie sa faci prea multe sau mai rau sa faci numai ca el sau numai ca tine . Cum am mai spus , eu cred ca as putea trece peste prima data cand s-a intamplat sa ma jigneasca , dar daca asta ar deveni un obicei , sau daca mai rau m-ar lovi in mod sigur as pleca si nu as mai incerca sa rezolv nici o situatie .O relatie care nu e bazata pe respect, prietenie si dragoste nu cred ca merita salvata,iar jignirile in mod sigur nu au ce cauta intr-o relatie in care exista mult respect. Nu vreau sa ranesc sau sa jignesc pe nimeni dar eu asa gandesc si asta este regula mea personala pe care o urmez in relatia pe care o am si pot spune ca am o relatie frumoasa. Va pupic pe toate ! anamaria "Fii indulgent cu altii si sever cu tine."

[casandra]

Un articol interesant pe aceasta tema: http://www.eva.ro/dragoste/articol252.html

[miau-miau]

[popa] parca-parca se mai face lumina, Adela. " Cum se comporta inainte? Vorbea civilizat? E sadic? Ii place sa te jigneasca, sa te vada trista? Vrea sa se indrepte? Recunoaste ca greseste? Cum se comporta cu ceilalti din anturajul vostru? Tu cum reactionezi cand el te insulta?" Da, vorbea civilizat si foarte promitator, optimist, deschis, visator la viitor. Plin de planuri si promisiuni (fara baze reale). Mi-a luat mult sa constat ca ramin doar in stadiul de vorbe. Ca in realitate se intimpla altceva. Nu, nu recunoaste ca greseste.Ba chiar la inaugurarea deschiderii dulapului cu monstrii vina a fost a mea ca spionez. Apoi a luat ceva din vina in propria raspundere incepind o campanie de recistigare a terenului, dar in ziua de azi deja se vorbeste despre faptul ca nu numai ca dulapul cu monstrii nu era plin ci chiar ca acel unic monstrisor existent a fost introdus de mine acolo. Spune ca eu sint devina si generez tot, exact cum spuneai tu mai sus (lipsa caldurii din partea-mi).Cu ceilalti este extrovertit, vesel, cam prea glumet cu unele lucruri dupa parerea mea, ar ajuta pe oricine(indiferent de sexul persoanei sau de nevoia acesteia...), nu stiu daca din altruism... Cum reactionez. Reactia mea a evoluat in timp. Initial am intepenit, apoi a aparut durerea, apoi convingerea ca merit, impreuna cu incercarea sa ma conving ca nu e chiar asa de grav ce aud, apoi caderea la fund si strivirea, apoi revolta si in final exprimarea verbala a faptului ca mi-a ajuns si nu mai inghit(exprimat chiar asa cum scriu aici). Am incercat sa o iau pe panta intelegerii ca e rau sa intinzi coarda prea mult si sa-l umilesti pe celalalt fiindca omori orice sentimente pina la urma, dar rezultate nu au fost. Daca analizezi situatia acum, in acest moment in timp, da, sintem in acest cerc vicios perfect pus de tine in vorbe. Am uitat sa adaug ca un [pahar] accelereaza procesul.

[Adela99]

Dupa cum poate ai inteles, vorbesc din pacate din experienta proprie. In urma cu ani, am trait intr-o relatie care pana la urma a devenit un cerc vicios (vina ambelor parti). Jigniri din partea lui, proteste si apel la respect (daca nu altceva) din partea mea. Noi n-am avut dulapul cu monstrii, dar nici intelepciune, putere sa trecem peste impas. Cateodata in cautarea explicatiilor dadeam vina chiar pe bioritm [:)]. Dupa cate o discutie, unde eu am spus cuvinte jignitoare (ca si tine, la inceput - spre sfarsit eram cam fara vlaga, nici macar nu mai ripostam), incercam sa-mi cer scuze, sa-l imbunez, el era suparat. Dupa o vreme, ma suparam eu ca de ce nu-i trece, atunci era el pe cale de impacare si eu cu f...ul in sus. Si tot asa. La noi n-a tinut nici faza cu unul iese la plimbare. Daca el iesea, eu il acuzam ca nu sta sa vorbim, sa lamurim lucrurile. Cand el venea acasa, era in continuare suparat si eu la fel...ce sa mai lungesc vorba, la ora actuala nu mai suntem impreuna. Dar, culmea, acum putem comunica. Nu vreau sa te descurajez cu povestea mea, ci am vrut doar sa te/va "avertizez". Trebuie facut ceva, dar eu nu stiu ce. Cred totusi ca am invatat ceva din experienta asta (ar fi si culmea, altfel [:)] ), sa evit sa mai ajung intr-o asemenea situatie, pentru ca sunt constienta ca si eu am contribuit la ea.