Un singur salariu?

[crinuta]

quote:

---

Originally posted by craluca
Theodora, stiu subiectul postat de tine dar la acea vreme imi era cam tarsa sa recunosc ca eram intr-o situatie neplacuta ... si mai sunt. Problemele de acasa sunt mult mai complicate si nu se rezuma doar la aspectul financiar. Se pare ca s-a ajuns la un punct critic. Situatia Anielei este diferita poate, dar cum va evolua in timp? Si mie imi spuneau prietenii ca nu trebuie sa accept o astfel de situatie dar ii luam apararea sotului meu desi, in sinea mea nu imi convenea, insa nu aveam curajul sa recunosc. si eu spuneam la fel: "Ute ce imi spun prietenii ... ce sa fac? Dar de fapt eu gandeam altfel: "Uite ce face sotul meu ... ce sa fac?" Barbatul trebuie sa fie stalpul familiei pentru ca noi, femeile, avem nevoie sa ne simttim in siguranta alaturi de ei si nu invers. Nevoia noastra de independenta si de egalitate ne face sa credem ca nu este asa, dar ne inselam singure. Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100

---

De acord cu tine Raluca

[ralucami]

Aniela sa itzi spun o situatzie concreta. Firma la care lucra tata a facut disponibilizari si pe lista de concediatzi a fost si el. O buna bucata de timp numai mama a avut servici. Tata a stat acasa si devenise menajera casei: spala, calca, invatzase sa faca de mancare, lucra in sera, etc. Seara cadea frant si a doua zi o lua de la capat. Bineintzeles ca toata situatzia la un moment dat a degenerat in cearta, in scaderea increderii in sine, si chiar in mania persecutziei. La fel ca si cazul tau "prietenii" familiei, inclusiv neamurile incepusera sa isi dea cu parerea: ca barbatul trebuie sa fie cel care aduce bani, ca maica-mea e o fraiera ca accepta situatzia, ca asa ceva nu e posibil etc. Dar mama s-a lipsit de sfaturi de-astea "binevoitoare" si l-a incurajat si ea cum a putut mai bine. Trebuia sa vezi doi oameni de 50 si ceva de ani cum se chinuiau sa faca un CV si cum stateau zi de zi cu ziarul in mana, poate,poate o pica ceva. Aniela tu gandeste-te ca si sotzul tau e cu moralul la pamant. Incearca sa il incurajezi si sa discutatzi omeneste despre aceasta problema. Nu cu reprosuri, nu cu insulte caci nu duc la nici un rezultat. Aha! In cazul alor mei situatzia s-a terminat frumos, cu happy end. Tata a reusit sa se reangajeze si in timp chiar a fost promovat. Acum el castiga mult mai bine decat maica-mea! Daca o sa va unitzi puterile si o sa ganditzi pozitiv sigur o sa gasitzi o solutzie sa iesitzi din toata incurcatura asta. Si nu mai baga in seama ce spun prietenii si/sau neamurile. E usoar sa stai pe margine si sa faci pe arbitrul.[xx(] Bafta multa si sa ne povestesti cand o fi happy end-ul.[pup] Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

[FrunzaVerde23]

Nevoia mea de independenta (daca se vorbeste despre asta) m-a facut sa imi iau un serviciu cind nu aveam unul. Dar siguranta de care am nevoie din partea sotului nu e in nici un caz concretizata in faptul ca are el un serviciu pentru a ne intretine. Siguranta pe care mi-o da e in relatia noastra in doi, dincolo de considerente materiale. O siguranta materiala ti-o pot asigura si parintii daca asta cauti sau un amant dispus sa iti plateasca orice. IN relatia de cuplu nu mi se pare Normal sau De la sine inteles ca sotul sa aiba rolul de "stilp al familiei". Cind vor invata femeile rom^nce sa aiba putina demnitate si sa nu stea la mila unui barbat (casatoria fiind forma oficiala care le da "buna constiinta") considerind ca asa e "normal", ca "barbatul trebuie sa isi intretina familia" si ca e vina societatilor moderne ca rolurile se inverseaza ? Daca va place sa stati in umbra nu incercati sa va justificati pretinzind ca asta ar fi rolul femeii. E o jignire la adresa femeii ca fiinta umana. Exemplu personal : A fost o perioada in care el nu mai avea serviciu. Mi se parea normal sa incerc la rindul meu sa asigur un venit in casa, sa imi caut de lucru si am ajuns sa platesc doua chirii deoarece nu mi-am gasit serviciu decit la 350 km de casa. IN ziua in care am avut eu sentimentul (si nu am stat sa ma intreb ce simte el sau daca e adevarat ce simt) ca s-ar complace in aceasta situatie, am stopat plata cheltuielilor de unde locuia el. Si imediat s-a mobilizat ! Dar nu am acceptat pdv-ul celor care ma priveau cu dispret : "tu platesti chiria ?" E o rusine ? Eu cred ca e ceva cu care ma pot mindri.Ca sint in stare sa rezolv o problema si singura, nu sa astept sa cada totul din copac. Cind relatia in doi nu pune probleme nu se cramponeaza nimeni de considerente gen "barbatul - stilpul familiei" / "femeia - nevoie de siguranta si protectie". Daca vrei siguranta si protectie iti iei un bodyguard nu un sotz (dar pentru asta trebuie deja sa ai un serviciu ca sa il platesti). Nu am nimic impotriva cuiva anume. Dar ca femeie nu pot accepta ideea ca o femeie gindeste astfel : "el trebuie sa imi faca / sa imi aduca / sa imi cumpere / sa imi asigure / sa ma intretina etc pentru ca e barbat". Ce are mai mult ca tine ? Ai cap, doua miini, doua picioare, ti-a dat Dumnezeu minte, de ce sa nu te folosesti de ele si in alta parte decit la facut menajul si crescut copiii ? Nu e acesta un mod de a incuraja machismul ? If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[Aniela]

Lucrez de la 19 ani si financiar nu as putea depinde de un barbat. Nu consider ca barbatul este stalpul familiei, ca el trebuie sa fie cel care aduce bani in casa. Desi crescuta cu aceste idei, cred eu ca am reusit sa privesc altfel viata. As fi o ingrata daca nu as recunoaste cat de mult ma ajuta sotul meu in problemele gospodariei si in cele ale cresterii copilului meu. Dar cei din familia mea( ma refer la parinte si rude) nu vad acest aspect, nu apreciaza acest lucru. Ei stiu una si buna: cum este posibil ca eu femeie tanara sa ajung sa intretin un barbat de 50 ani si cate si mai cate comentarii de acest fel. Recunosc ca-mi este mai greu doar din punct de vedere financiar, dar ce bine este ca atunci cand vin obosita de la servici nu mai trebuie sa fac nimic prin casa. In fine sper ca odata si odata vor trece aceste necazuri. Va multumesc ,fetelor, si astept in continuare parerile voastre.

[mitub]

Draga Aniela, In primul rand felicitari ca din salariul tau va descurcati! sigur, situatia nu este ideala, insa dupa parerea mea intra in cazul situatiilor posibile si de intalnit. Acum depinde mult cum vezi tu lucrurile, daca sotul tau e delasator sau pur si simplu nu gaseste, cat v-ar costa daca ati munci amandoi sa va angajati menajera bona etc si cum ar iesi bilantul... Ca sa zic asa, la noi lucrurile sunt diferite, in sensul ca sotul are salariu aproape dublu fata de al meu si il primeste in fiecare luna, deci in mod normal el intretine familia...insa eu mai plec in strainatate si atunci mai putem pune bani deoparte, iar el se descurca cu copilul (are acum 3 ani) in perioadele astea... Eu zic ca daca tu si sotul sunteti in acord, si daca situatia este una de tranzitie si nu se impamanteneste, nu-i nimic de comentat...si nu e treaba altora, nu? Te pup, sa iti mearga toate din plin, Boga

[PaulaM]

La mine nu a functionat!!!!!!!! Iar in cazul in care chiar nu face nimic sa-si gaseasca de lucru si ce isi gaseste nu e de nasul lui e nasol.... iar eu ma cam saturat de "tinut in spate". Si tare nu-mi convenea cind eu ma trezeam la 7 sa m aduc la munca si el binevoia sa se trezeasca pe la 12-12.30..... Bineinteles ca depinde de fiecare situatie in parte. Nu cred ca conteaza ce "spune lumea". Nu traiesti cu ei!!!!!!!!!

[casandra]

Am trecut si noi prin asta, timp de 10 luni. La noi asa s-a intamplat, ne-am mutat in alta tara, eu am fost mai norocoasa si am avut job la inceput, el a trebuit mai intai sa invete limba. Am fost fericiti ca macar am avut un salariu, el a mers la cursurile de franceza. In timpul asta si-a cautat de lucru si a gasit, nu s-a complacut in situatie, chiar era foarte stressat de cum vom face fata cheltuielilor. Si eu eram tare ingrijorata, sa nu se intample ceva cu serviciul sau sa nu ma imbolnavesc, responsabilitatea mi s-a parut mult mai mare. Multumesc lui Dumnezeu, la noi lucrurile s-au aranjat usor-usor. Din punctul meu de vedere, un cuplu trebuie sa functioneze ca o echipa, trebuie sa te sustii unul pe altul, altfel nu merge. Nu conteaza prea mult ce spun rudele, n-ar trebui sa va afecteze. Conteaza daca el e nemultumit de situatia asta, sau daca tu simti ca nu mai poti sa faci fata singura, adica daca responsabilitatea te apasa prea tare. Eu cred ca ar trebui sa il ajuti si tu, cumva, sa isi gaseasca de lucru, pentru psihicul lui in primul rand, chiar daca nu iti spune, mi-e greu sa cred ca un barbat la 50 de ani e multumit cu situatia de "casnica", gandeste-te ca a fost crescut in ideea ca barbatul trebuie sa aduca bani in casa. E cam greu la 50 de ani sa iti schimbi sistemul de valori. Am inteles ca si tie iti convine intr-un fel situatia asta, ca te scuteste de munca acasa, dar si treburile gospodaresti trebuie impartite, nu-i corect sa cada doar in grija sotiei sau a sotului.

[Dana_]

Eu zic sa nu te intereseze ce zice lumea. La noi in fam lucrez doar eu, sotul meu este in ultimul an de facultate si nu are timp de servici.Nu pot sa-i reprosez atata timp cat are venit de la parinti din state si mai ales ca are de invatat. Avem noroc cu mama si sora mea ca ne ajuta si stau in mare parte cu bebe. [pup] Dana&bb Andy(1 an si 2 luni) http://community.webshots.com/user/danaiakob

[cipcipcip]

"Barbatul este stilpul familiei"???? Mai, dar eu credeam ca s-au dus vremurile cind barbatii ieseau la vinatoare iar femeile aveau grija de coliba. Cum adica, femeile nu au tot doua miini si picioare (cum zicea cineva)? Ok, in cazul in care el sta acasa cu anii pentru ca n-are chef sa lucreze, e altceva, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi las barbatul sau sa fac scandal pentru ca a ramas fara servici. Asta se poate intimpla oricui, nu? Aniela, eu zic sa fii mindra ca ai un barbat care nu se sfieste sa se ocupe de casa si de copii, mai ales daca e roman. (nu multi barbati romani isi calca peste mindria lor "masculina" si fac asa ceva). Daca nu isi cauta in mod activ servici si te deranjeaza situatia, atunci ai dreptul sa fii nemultumita, dar daca tu nu ai nimic impotriva nu vad de ce te-ar interesa ce zice x sau y. Eu zic ca ai un barbat super [cheers]

[aalexia]

De ce nu te gandesti si la pozitia lui? Crezi ca lui ii vine usor ? Daca face treaba si are grija de copil eu zic ca este f bine. Ati pornit pe drumul asta impreuna si aveti si un sufletel pe care trebuie sa-l cresteti; intr-o zi veti depasi si situatia asta. Ani de zile am adus cei mai multi bani in casa dar niciodata nu m-am gandit ca sotul meu se simte umilit de asta.Dar intr-o zi sotul meu a venit cu o decizie in mana in care scria ca este avansat si ca salarul lui arata ceva mai bine decat al meu.Atunci mi-am dat seama cat l-a durut faptul ca eu castigam mai mult ca el.M-am bucurat mai mult ptr. el stiind ca va scapa de un complex de inferioritate. Ai grija de sotul tau si gandeste-te ca prioritatile sunt altele:cresterea copilulu, sanatatea, armonia in familie. Cu drag!