The End?!

[Tinabeve]

Daaaaa, ai dreptul la o viata asa cum iti doresti tu!

Si ai dreptate atunci cind spui ca cine e fericit intr-o relatie nu mai intoarce capul, nu-l mai intereseaza nimic altceva.

Si exista destule exemple care sa ne indreptateasca sa credem ca s-au terminat vremurile cind trebuia sa taci si sa rabzi, sau sa te privezi de ceva, numai de gura societatii. Suntem in sec. XXI, nu?!

Pupici, Paula, si fruntea sus!

Tina [hippi]

 

Speranta moare ultima.

[Amaya]

Paula, nu iti cunosc povestea, dar intuiesc si sunt de acord cu Tina, decat o viata traita in compromis mai bine doua cai separate si doua sanse in plus pentru fiecare sa incerce sa fie fericit...cine spune ca daca te-ai casatorit ai si o garantie ca pana la moarte va fi alaturi de tine!?! fii fericita... ca dureaza o luna, un an sau o viata bucura-te de ceea ce simti si de ceea ce aveti impreuna...

 

[casandra]

Nu zic, asa e, casatoria nu e garantie pentru viata. Dar, totusi, totusi, daca apar copii, parca nu-ti mai apartii, ca sa faci ce vrei cu viata ta, trebuie sa te mai gandesti si la copii, in loc sa iti cauti fericirea in alta parte, ar trebui sa repari ce nu merge acasa, sa asiguri un climat placut copiilor, ca de-asta i-ai facut, sa ii ai alaturi, sa le indrumi pasii, sa ii ajuti sa isi faca temele, sa ii inveti sa se joace. E cam aiurea ca dupa ce ai facut copii sa gandesti ca la 16 ani, nu-mi mai place, caut alta. Ce vina au copiii ca tatal pleaca de acasa? Si in secolul XXI copiii au nevoie de tata.

[Amaya]

crede-ma ca un copil simte cand parintii se iubesc sau nu...si daca ei stau impreuna doar de dragul lui si nu ii vede fericiti copilul se va invinovati toata viata pentru aceasta situatie chiar daca ei ii explica si paraexplica de ce este situatia respectiva...si ti-o spun din proprie experinta...iar parintii nu trebuie sa fie casatoriti ca sa fie parinti...

[bibi]

Eu n-am inteles de ce ti-ai intitulat subiectul THE END?!

Poate sunt mai grea de cap.

[casandra]

Cred ca sunt putine familii, in care sotul si sotia sa se priveasca in ochi toata viata, cu aceeasi dragoste ca la inceput. In majoritatea familiilor, intervin si momente mai putin placute. In momentele de indoiala, decat sa spui, gata, nu te mai iubesc si sa alergi in bratele alteia, ar trebui sa iti aduci aminte ce ai gasit bun la mama copiilor tai si sa incerci sa o iubesti din nou. De asta suntem oameni. E mai tentant sa lasi totul in urma. Pensie alimentara si vizite de week-end, asta inseamna grija parinteasca?

[conchita]

fetelor, pai din cate imi amintesc eu din povestea Paulei, domnul cu pricina a avut in paralel legaturi si cu sotia si cu Paula. deci nu s-a intamplat ce credeti voi, ca nu si-a mai iubit sotia si a plecat la Paula, nuu. sotia a aflat de viata lui dubla, de Paula, si de atunci au inceput problemele acasa care au culminat in divort. iar Paula se despartise de el ultima oara cand a vazut ca el nici la sotie n-ar renunta, dar nici la ea. Paula, zi-mi daca memoria imi joaca feste. [flo]

[miau-miau]

Bafta si sa va fie de bine... Copiii lui au ramas cu fosta nevasta?

[ralucah]

Eu sunt inca abia la inceput de casnicie dar deja ma ingrozesc la gandul ca la un moment de cumpana sau slabiciune va trebui sa stau cu ochii in patru sa imi "pazesc regatul". Paula, sper numai sa nu ajungi si tu in pielea sotiei lui.

quote:

Originally posted by PaulaM

 

Anca – mustrari de constinta pt ce?!Nu crezi ca pt a aparea altcineva intr-o relatie, trebuie sa fie deja ceva “putred”?! Si nu crezi ca daca se intimpla asta fiecare isi are partea lui de vina?Nu eu sint responsabila pt esecul relatiei lor, iar in plus daca ar fi fost cinstit nu as fi continuat o asemenea relatie!!!!!!!!Cred ca am dreptul si eu la o viata normala si cu cine imi doresc, nu-i asa?!

---

id="quote">id="quote">

[casandra]

-----------

PaulaM:

Nu eu sint responsabila pt esecul relatiei lor, iar in plus daca ar fi fost cinstit nu as fi continuat o asemenea relatie!!!!!!!!

-----

Adica, tocmai necinstea ti-a placut la el?

 

Uite, reactia unui copil dupa divortul parintilor (postat la alt topic de catre descantec):

-------------

Fetita unei prietene, clasa intai, o fetita tare isteata. Parintii divortati de vreo trei ani. Cred (eu asa cred, maica-sa zice ca nu), cred ca fetita se simte pe undeva vinovata de divort, de faptul ca tatal nu mai e cu ele. Si acum ca e in clasa intai, taica-su, cand i-a vazut vreo cateva calificative (numai in caiet, nu in catalaog!!) de B a luat-o cu Vai, Ina, dar cum se poate, tu, o fetita ATAT de desteapta! In plus, a luat-o pe mama (de fata cu fetita) la trei-pazeste ca sigur nu se ocupa destul de odrasla, ca ea poate mai mult. Din momentul ala fetita, cand merge la scoala e terorizata, varsa de trei ori pana sa ajunga in clasa, are tot felul de reactii disproportionate (la o dictare nu putea sa isi desfaca fermoarul penarului, si de frica s-a pus pe un plans de nu o mai putea opri nimeni. Si asta fara sa o fi grabit invatatoarea, sa-i fi facut vreo observatie). Doamne fereste sa indraznesti sa o mustri pentru ceva, ca imediat plinge pana varsa. Odata era la masa cu copiii mei si a rasturnat o cana cu lapte. S-a dat jos tremurand si s-a ascuns in camera, plangand in hohote. I se pare o catastrofa sa nu fie perfecta. Si totul porneste de la faptul ca are impresia ca nu a fost destul de buna pt tatal ei.

-------------