La France (9)

[oana cretu]

Da, omuletul ala mai in varsta care sta la ghiseu am inteles si eu ca este consulul! Nu am zis sa te dai drept viitoarea sotie, ci pur si simplu o prietena, caci George nu prea se descurca, si mi-e ca nu va iesi nimic! Asta mai imi lipseste! oana si bb din burtica [copil] "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

[debby]

Fetelor mie nu mi-au facut nimic altceva in afara ca nu mi-au dat toate actele si a trebuit sa ma intorc. Intrebarea mea este cu ce drept sa te interogheze cu cine si ce? Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, m-am dus cu un tupeu incredibil si a doua oara le-am facut si o gura mare de se uitau toti ca deah, uitasem cum e sa te plimbe autoritatile romane pe drumuri. Oana fii atenta daca sunt aceleasi acte pt o casatorie intre un roman si un francez sau intre romani difera ! Nimeni nu e perfect ! Diana .

[oana cretu]

Sunt exact aceleasi acte, debby draga! Nu avem nevoie de nimic in plus sau in minus! oana si bb din burtica [copil] "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

[FrunzaVerde23]

Vad ca azi s-a trecut la discutii despre acte dar eu am ramas in minte cu mesajele din zilele trecute...adica despre mincare : brinza si iaurt. Voiam doar sa va spun ca am descoperit un nou fel de brinza, e italiana, se numeste "provolone piquant" (la origine o fi "piccante"). Ca aspect si consistenta eamana cu cascavalul dar e foarte palida (aproape alba). Ceea ce mi-a placut insa e gustul : la fel ca brinza de burduf (de oi si sarata) din ro de pe vremuri.Am cumparat-o la raionul brinzeturi "à la coupe" din supermarché. Cit priveste iaurtul, e o marca recenta care imi place foarte mult, Mamie Nova, cu fructe mai neobisnuite(litchies, rhubarbe, passion, pepene verde,pepene galben, smochine). Dar cel mai mult imi place cu nuca de cocos ! E un adevarat deliciu, ca o crema desert mai mult decit cu gust de banal iaurt ! ******** Si pentru ca se vorbeste de acte, eu am regretat banii dati la Ambasada Ro din Paris pentru certificatul de cutuma pentru ca nu mi l-a cerut nimeni cind m-am casatorit. Dar recunosc, era trecut pe lista actelor pe care primaria din Poitiers mi-a dat-o. Cei de la Amb s-au grabit sa mi-l dea (pentru ca trebuia sa il platesc vreo 200 de franci ! normal !). Si sint convinsa ca stiu si ei ca nu il cere nimeni. Poate pentru cei din tarile africane sau arabe sa aiba vreo importanta (pentru ca ei au o cu totul alta cultura) dar pentru noi care venim dintr-o tara unde dreptul civil e cel de la Napoleon din 1803 mi se pare perfect inutil. o zi buna tuturor If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[oana cretu]

Noua ni l-a cerut functionara de la primarie certificatul de coutum.[bang] Branza aceea care ai gasit-o tu o fi din lapte crud, sau nu, Sa stiu daca imi iau si eu ca tare am pofta de branza de burduf! Chiar, fetelor, mai stiti vreo branza care seamana cu branza de burduf la gust? oana si bb din burtica [copil] "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

[FrunzaVerde23]

Si mie cind m-am dus sa cer lista actelor necesare pentru casatorie mi-a cerut sa aduc certificat de cutuma. Iar cind l-am adus odata cu celelalte acte pe care trebuia sa le depun nici nu s-a uitat la el (il am si azi !) Iar in ce priveste brinza, cred ca poti sa intrebi pe vinzatoare daca e facuta cu "lait cru". Desi, avind in vedere ca are consistenta cascavalului, eu as zice ca nu e "lait cru". If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[oana cretu]

Nu e, intr-adevar, daca are consistenta cascavalului pot manca! De-abia astept sa ies sa imi iau![bis] Merci, mihiasiro!!!![cool] oana si bb din burtica [copil] "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

[Samsara7]

Lulu, tipul ala de la ghiseu este consul onorific. Corpul consular este format dintr-un consul de cariera, pe care noi nu il vedem, se gaseste in cladirea in care publicul nu are acces! Si de 2 consuli onorifici care de fapt detin postul de secretar general (omul nostru) si de trezorier. Sunt alesi in functie de vechime, o data la 2 ani. Dl acesta de care vorbesti tu este foarte nepoliticos, am fost acum 1 an si ceva cu o amica, (pe atunci inca reportera la Pro TV)pt ca urma sa se casatoreasca aici. Dezorganizare totala, trebuia sa te asezi la ghiseu ca sa ceri formularul, sa te intorci la masa ca sa il completezi(ma intreb de ce formularele nu pot fi lasate la indemana?); intre timp coada se marise, cu alte persoane noi venite, si ajunsi la ghiseu mai e ceva de completat, un cuvintel, o adresa, o bifare...Dar secretara nu are timp, asa ca te invita amabil sa revii dupa ce ai completat. Si iar coada, etc etc. Dl "consul onorific" nu misca din spranceana, mai serveste si el din cand in cand cate o persoana, cei care indraznesc sa se avante intimmidati de denumirea de "dl consul". Dupa ce ne-am saturat de facut cozile, s-a facut si ora de inchidere. Atunci prietena mea impinsa de mine a soptit d-lui consul (asa ca sa vedem reactia) ca vine de la Pro TV, iar el amabil a invitat-o sa il astepte o jumatate de ora ca sa vorbeasca cu ea! Dar noi am plecat, m-a apucat damblaua mai ales cand am vazut un tip dubios, cat un munte, cocosat de cat aur atarna pe incheieturile mariei sale. Omul se grabea, in spatele lui era o gasca de "compagnons" de acelasi stil. Si atunci dl de la ghiseu a uitat de orar, a devenit amabil si atent, mai ales cand "muntele" a scos un teanc de bancnote sa arate ca e generos si ca va platii taxe din plin,, doar sa mearga mai repejor cu actele. Si ca va umple cutiuta in care se facea donatie pt un televizor amarat.Oooo, s-a facut deodata soare in Consulat! Televizorul a fost in sfarsit cumparat, desi nu stiu cui foloseste! Am avut ocazia sa il admir in toata splendoarea lui cand a trebuit ceva mai tarziu sa imi refac pasaportul! Eu una stiam ca buletinul de identitate e un act care nu trebuie scos din tara, asa ca am fost surprinsa sa imi fie cerut. Cum nu m-am lasat dusa cu presuletul, si cum secretara nu era acolo, am avut de-a face cu "consulul"! Vadit nemultumit de intrebarile mele! Si cand am completat adresa pe plicul prin care trebuia sa imi fie trimis pasaportul la destinatie, am avut nevoie sa stiu cat e valoarea timbrului pt o astfel de recomandata. Atunci dl a explodat zicandu-mi "doamna, ma enervati cu atatea intrebari! ". Mi-a pierit toata amabilitatea in care innotam in sila de o buna bucata de vreme, dar nu puteam sa misc in front! Iar era sfarsitul programului cu publicului si tare ma temeam sa nu mi se inchida usita de lemn a ghiseului in nas. Sotul s-a dus repede sa ia timbre "dupa ureche", iar cand ajunge consulul ii spune calm ca puteam sa platesc o taxa direct la consulat. Noroc ca intre timp ajunsese secretara, care mi-a facut chitanta, iar eu mi-am scos sotul furioos si rosu ca racul, care racnea cat il tinea gura! Apoi pasportul s-a pierdut desigur, undeva prin Romania , am fost certata la telefon de cate ori insist sa mi se spuna cat mai am de asteptat, apoi s-au calmat spiritele un pic cand m-am "infoiat" ca un curcan! Tocmai trebuia sa merg la inmormantarea prietenei mele din copilarie! E clar ca pasaportul nu a ajuns decat dupa 6 luni, dupa alte telefoane, interventii si "a plecat pasaportul" , "nu a plecat pasaportul". Asta este! Nepolitetea lor este strigatoare la cer! Dar va asigur ca nu cu toata lumea sunt asa! Numai ca privilegiatii nu sunt intotdeauna cei de treaba, nu am inteles inca pana acum pe ce criterii isi vand zambetele fucntionaresti . A fost unul din motivele prostesti care m-au decis sa cer cetatenia franceza dupa 4 ani . M-am saturat sa fiu miloaga pe la ghiseele prefecturii, si pe la ghiseele consulatului roman! De fiecare data esti tratat ca "nima'n lume". Sper ca atunci cand voi avea cartea de identitate franceza sa termin cu fatzaiala aceasta administrativa.Cat traieste omul, spera! Michaela

[nadine2004]

Mie imi place branza Sainte Agur, e preferata mea! Si de la mancare si acte eu v-as ruga sa-mi spuneti daca ati incercat sa va epilati in Franta; ( ma refer la un cabinet de cosmetica)daca da, as vrea sa stiu si eu preturi si calitate; nu stiu de ce, dar cred ca pe aici nu se practica epilarea inghinala, mai ales cea totala; Ce ziceti?[?]

[Samsara7]

Fetelor, revin sa va spun cat sunt de multumita! In stagiul acesta am cunoscut oameni minunati... Oameni care sufera, care sunt deprimati, care au nevoie de o vorba buna! Oameni ca toti oamenii care au ajuns printr-un concurs de circumstante pe un pat de convalescenta. Sunt si din cei care se gasesc dupa operatii diverse, sunt si din cei ce se agata inca de o speranta (in urma unui cancer); dar in general sunt oameni in varsta care ma fac sa ma gandesc ca intr-o buna zi si noi vom fi asa. Un pic cicalitori, angoasati, schimbatori, nemultumiti aproape tot timpul, uneori chiar agresivi. La inceput mi-a fost frica: cum voi putea eu, eleva si nestiutoare, sa fac fata anumitor situatii? Vin acasa sfasiata de oboseala, nu toate zilele sunt suportabile insa tarasc dupa mineaproape mereu o dâra parfumata care se numeste "multumire de sine". Azi nu imi mai dadeau voie sa plec, m-ar fi tinut langa ei la nesfarsit si, cu toate ca stiu ca am si eu un program, o viata a mea dincolo de zidurile spitalului, cu egoismul omului suferind imi spuneau : "mai stati un pic cu noi!". Uneori am nevoie de diplomatie ca sa ma strecor prin plasa fina a rutinei personalului. Sunt reguli nescrise, dar pe care eu le incalc uneori pe furis! Am fost rasplatita pt cafeaua calda pe care i-am dus-o unei batrane din portia mea, pentru carafa cu apa rece adusa de la capatul culoarului unei alteia, pentru ca am curatat borcanele lipicioase de dulceata unui bolnav maniac in a colectiona orice desert (din care nu mananca decat rar). Dupa ora pranzului, cand e ceva mai multa liniste si tratamentele au fost aproape epuizate, imi fac vizita obisnuita in camere. La inceput eram intimidata de accentul meu, de faptul ca spun gresit unele cuvinte, ca nu stiu cum sa reactionez "verbal". Dar pacientii s-au obisnuit cu mine, au nevoie de caldura nu de gramatica ; discutam, imi pun intrebari despre noi romanii, fac ochii mari de uimire cand aud si despre lucruri pe care reportajele uita sa le spuna. Mai uita de boala, de suferinta, de faptul ca ziua se taraste ca un melc pe o frunza de brusture, ca noptile sunt lungi, interminabile....Cand in sfarsit plec dintr-o camera, sunt imbiata cu ciocolatzele, prajiturele, ori cu fructe, fiecare persoana tine cu strasnicie sa gust ceva din tezaurul "dulcegaresc" cu care familia doteaza sarguincios sertarasele si dulpioarele . Daca as ceda sunt convinsa ca intr-un an as deveni o pachiderma. Este imposibil sa va descriu importanta pe care gesturile daruite o au! Intrec cu mult darurile pe care ceilalti ni le pot face. Si e de ajuns sa vad cum o persoana trista prinde culori in obraji si optimism, ca un morocanos incepe sa surada, ca cel care are obiceiul de a bombanii pe toata lumea intinde p mana prieteneste.... Incercati sa daruiti si veti fi, intr-un tarziu recompensati. Acum nu ma mai simt o ratusca urata, luata mereu peste picior pentru ca vin dintr-o tara cu probleme, aratata cu degetul pt ca mass media stoarce ca dintr-o lamaie delicvente, prostitutie, hotie, fapte reprobabile. Acum simt ca sunt cativa oameni, o mana de oameni care vor deveni din ce in ce mai numerosi poate in timp, care vor intelege mai bine Romania, si pe români. Fara sa vrem, v-at idat deja seama, amprenta pe care o lasam intr-o tara straina se transmite automat unui neam intreg. Dupa o vreme am gasit nenumeroase persoane care ori cunosteau un roman (dar s-au ferit sa o spuna de la inceput, eram in faza de observatie), ori au legaturi diverse cu Romania. O doamna are un fiu avocat care traieste in tara, o alta are o fiica in armata care e plecata in misiune in Carpati, descopar si un domn pe care il credeam a fi fost sofer pe TIR (vorbindu-mi el despre misiuni in Romania din timpul revolutiei) si se dovedeste a fi fost medic , ranit in 1989 la Timisoara. Tot el mi-a adus un album cu fotografii facut in perioada aceea in care am vazut tot felul de orori despre care stim cu totii acum ca s-au petrecut. Noi putem fi ambasadorii cei mai valorosi, nu cei din spatle ghiseelor, nu cei care invart hartii stampilate cu sigla consulara. Noi suntem cei care putem schimba viziunea gresita a unora! Si nu trebuie pentru asta decat sa fim noi insine! Poate pare patetic, dar cred ca e nevoie sa dam peste nas celor ce cartesc! Padure fara uscaturi nu exista, e un adevar care permite sa se recunoasca si raul dar sa se ridice la lumina si ce e bun si frumos! Iar daca de cele mai multe ori, cel putin noi cei ce traim pe taramul Frantei, suntem inclinati sa credem ca avem de-a face cu oameni indiferenti, rautaciosi, reci...am sa va spun ca in spatele oglinzii se ascunde de fiecare data ceva ce merita exploatat, scos la lumina. Am cunoscut oameni uriciosi (mai ales de cand ma invart in mediul medical in care exista o mentalitate speciala, de barfa, de invidie, de ciritca). Si am aplicat o stratagema pe care profesorii nostri ne-au invatat la scoala, vorbind despre pacienti agresivi (stiati ca exista unii care arunca cu cutiutele de dulceata, care isi fac nevoile in mijlocul camerei dupa ce tocmai au fost schimbati si spalati, care tipa ca din gura de sarpe cand ii atingi?). Ni s-a spus sa cautam de unde vine nemultumirea, sa nu ne pierdem rabdarea, sa mergem pe firul nevazut care conduce la suflet. Am avut ocazia sa aplic recomandarile primite si sa fiu surprinsa de rezultate. Si apoi am aplicat aceeasi regula cu oamenii in aparenta sanatosi dar care aruncau cu vorbe taioase in loc de cutiute de dulceata, care pun piedici in permanenta, si care cred ca se impun facand zgomot pt nimic. In general in spatele oamenilor dificili se gaseste o rana deschisa, ori o cicatrice, o drama familiala. Am cunoscut o astfel de persoana care mi-a aratat fatis animozitate, din prima clipa in care si-a pus ochii pe mine. O femeie corpolenta, odinioara frumoasa, plina de viata, dar care parea rea. Am avut surpriza sa vad ca in relatiile cu pacientii era intotdeauna intelegatoare, plina de compasiune. Acum cateva zile am fost invitata (surpriza) de catre echipa medicala la o aniversare. M-am dus din politete. Am tresarit cand am vazut-o si pe persona despre care vorbesc, convingandu-ma ce eroare am facut sa vin -de doua ori straina: o data ca eleva, si a doua oara in sensul strict al cuvantului- intr-o asemenea adunare. De la bun inceput am simtit o stanjeneala: nu mai eram in cadrul profesional, fiecare isi pusese o haina festiva care il reprezenta in parte, iar o anumita persona tzantzosa de obicei, incerca acum sa se ascunda in spatele unor aparente. Asa am descoperit ca Claude nu s-a nascut rea, nu este nicidecum rea, dar ca a fost lovita de viata si ca se apara muscand in stanga si in dreapta! In speranta ca nimeni nu ii va mai sfasia inima. A doua zi am regasit o alta Claude la lucru: aceea pe care o vazusem ca se apleaca cu blandete la capataiul bolnavilor. Stau pe ganduri daca sa va trimit aceste randuri ori ba! Dar ma decid sa o fac totusi, in fond discutam aici despre tot ce ne trece prin minte! Sper sa nu o luati drept un mesaj idiot! Michaela