SINGURATATE IN DOI

[CAMIRA]

Nu stiu daca am ales bine forumul sau topicul , nu sunt convinsa ca locul meu este aici , dar in momentul in care va scriu deja mi-au dat lacrimile si-mi este foarte greu sa continui ..... Si totusi , stau deseori si ma intreb ce este mai crunt in viata , singuratatea de unul singur sau singuratatea in doi . Am gasit aici o gramada de femei care vorbesc foarte frumos despre sotii lor si mi-as dori sa ma aflu printre ele .... si totusi nu sunt . Sunt casatorita de 13 ani , am doi copii si sunt crunt de singura . Muncesc , dar totusi golul de acasa este atat de mare incat plinul de la servici nu-l poate umple . In cei 13 ani am trait in multe feluri singuratatea in doi , atunci cand el pleca la pescuit si eu ramaneam singura , atunci cand el vine seara imi baga baietelul pe usa ( fetita este la soacra mea de la varsta de 3ani si jumatate de cand am nascut baietelul ) si iarasi pleaca , cand vin acasa si nu-l gasesc fiind plecat la soacra-mea , cand vin acasa si-l gasesc dar nu stim decat sa ne jignim si sa ne certam . In urma cu 13 ani am renuntat la familie si la locurile natale pentru a-l urma intr-un oras care s-a dovedit ostil ( ca oameni ) inca de cand am venit . Sambata si duminica mai imi iau baietelul si mai plecam ( locuri de plimbare sunt destule ) , dar totusi mi-as dori sa existe langa mine si un barbat ( fetita de cate ori o intreb ii cere voie soacrei mele sau si mai rau ma refuza direct ) . Sunt multe lucruri de spus dar am ajuns sa urlu de atata singuratate . Va sarut si-mi doresc din suflet sa-mi fac prieteni macar si numai pe aceasta cale . CAMELIA

[dana_ene]

Ai discutat cu el ? El ce vrea ? Lui ii convine situatia ? Nu este normal sa te indeparteze de fetita ta. Daniela si puiul Oana Maria http://community.webshots.com/user/oana_maria100 http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[Yael]

Buna... Of, viata asta... Ce nu inteleg... Fetita e cu soacra si baiatul cu tine (cu voi!?). De ce? Si fetita nu vrea la tine uneori? Ai vorbit cu ea? Petreci timpul cu ea? Ce s-a intamplat cu voi doi? De ce v-ati indepartat? Scuze pt. prea multe intrebari, insa ca se te pot ajuta, tb. sa inteleg... Aici nu esti singura, multe fete citesc, deci aici sigur te 'ascultam'. Mai greu e cu scrisul... Te pupic!

[Eryka]

Camira bine ai venit printre noi ,sunt sigura ca aici vei gasi multe sfaturi si iti vei face si multe prietene .

Despre situatia ta ,ce sa-ti spun ,incearca sa vorbesti cu el si sa-i explici ce te doare ,poate ca si el simte aceasta raceala insa nu face el primul pas .Mult noroc si iti doresc sa iesi cat mai repede din aceasta singuratate in doi. Eryka & sufletzica din burtica (38 sapt.)

[oana_noemi]

cred ca are alte proritati in viata si considera ca viata voastra in doi nu e importanta, poate s-a plictisit, stai de vorba cu el si vezi ce vrea si el de la viata. spune-i ce vrei si tu. atat timp cat nu va realiza singur lucrurile astea n-ai nici o sansa. si noi era sa o patim, dar am realizat la timp si am luat masuri, usor-usor lucrurile incep sa mearga mai bine, eu mai las de la mine, el de la el si incercam sa avem o relatie cat mai buna. daca in urma discutiei constati ca nu mai aveti nici o sansa, mai bine va despartiti si isi vede fiecare de viata lui. eu cred ca viata e prea scurta ca sa o traim prost si nefericiti. succes! Oana si bb Erik http://community.webshots.com/user/oana_noemi http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[NicoletaF]

bine ai venit printre noi. Sper ca ai sa gasesti intelegere si alinare pe acest forum. problemele insa sunt la tine, cred ca iti e f greu, incearca sa comunici mai mult cu el pentru a clarifica situatia. a fost asa de la inceput? Spune-ne mai multe, poate te putem ajuta. vezi ce l-a facut sa fie asa, ce anume in comportamentul tau l-a determinat sa se schimbe sau ce anume a intervenit in cuplu vostru si el nu a putut face fata. Asteptam detalii. Nicoleta &[copil] Andrei Catalin http://community.webshots.com/user/andreicatalin www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[gandacelu]

CAMIRA... sa stii ca "singuratatea in unul sau in doi" e o problema pe care cred ca ne-o punem toti (toate) la un moment dat cand apar insa si copiii, cred ca raspunsul nu mai trebuie sa fie sovaielnic: nu mai conteaza cum, in unul sau in doi... copilul e pe primul plan sunt dintre aceia care cred ca... cine stie, poate nu exista fericire pe lumea asta, nu ca sa n-o mai cautam, nu sa ne resemnam, dar nici sa disperam... vorbesc de fericire continua, nu de rarele momente bune cu care suntem cu totii binecuvantati daca pornesti de la premisa asta (pe care eu o consider optimista!) nu te vei mai gandi la tine ci la copil... nu te vei mai gandi unde sa alergi, sa-ti cauti "jumatatea", sau cum sa plangi dupa sperantele spulberate... te vei gandi numai INAINTE, la ce trebuie sa faci pentru copiii tai, singurii a caror iubire nu poate fi falsa, singurii pe care te poti baza (probabil ca pana la o varsta, dar depinde si cat de bine ii educi) de urlat ne vine la toti sa urlam uneori, si uneori e bine s-o facem... dar sa nu ne vada nimeni! un sfat de la nicolae steinhardt, citat aproximativ, care pe mine ma imbarbateaza cand sunt "down": "cel mai rau e atunci cand ajungi sa-ti plangi de mila!" (in sensul ca, oricat de greu ti-o fi, nu sta si te jeli -prea tare- esti in viata? continua sa traiesti! nimanui nu-i e usor, iar cine zice ca n-are probleme... ori minte, ori... nu-si da seama... ori nu stiu, ca eu una n-am intalnit) intelege ca traim intr-o lume in care nimic nu e usor, iar greutatile astea, cat ar fi de mari, o fac, intr-un fel, mai "palpitanta", ii dau gust tuturor ne-ar placea poate un gust mai dulce, dar nimeni nu are parte de el, asa ca de ce sa ne plangem? intr-un fel, in fata lui Dumnezeu suntem egali si nimanui nu-i da Dumnezeu mai mult decat poate duce nu stiu cum suna toate cuvintele mele aici, nu au fost predici ieftine, au fost din suflet, dintr-un suflet care a trecut si el prin multe... poate pare usor sa "vorbim", sa dam "sfaturi"... atunci nu ramane decat sa-ti spun sincer ca sunt alaturi de tine si ca am citit cu mare tristete cele scrise de tine iertare daca am suparat cu ceva http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405

[CAMIRA]

[pup] Dragele mele, Va multumesc din suflet ca sunteti impreuna cu mine si incercati sa imi intelegeti situatia si sa ma ajutati . O sa incerc sa va dau mai multe date . Fetita mea sta impreuna cu soacra mea intr-un apartament cu 3 camere ( am considerat ca este mult mei bine pentru ea asa , la vremea respectiva) in timp ce eu cu baietelul si cu el stam intr-un apartament cu doua camere impreuna cu o matusa a lui de 87 ani . Fetita a fost educata de soacra mea in spiritul ei ( are un mod special de a-si manifesta dragostea , adica le distruge personalitatea si ii face dependenti de ea) Imi este foarte greu sa ma apropii de ea , muncesc 12 ore pe zi iar cand ajung seara acasa de abia astept sa ma spal si sa mananc . ( nu gasesc nici ceea mai mica cale de comunicare cu ea ( sunt constienta ca in toata aceasta relatie eu sunt ceea care ar trebui sa gasesc aceasta cale dar nu stiu cum sa o fac). Relatia cu el !!!!! Nu mai functioneaza de destul de mult timp . Motivul ? Intotdeauna a existat o animozitate prin faptul ca " Mama mi-a dat , mama mi-a facut , tie ce ti-a dat ?" . Apoi mai este o problema . El nu mai lucreaza de cca trei ani si eu am incercat pe cat posibil sa fac fata situatiei . Apoi mai este si relatia lui cu mama lui , o relatie de ... dependenta , de nu stiu cum sa o definesc , dar o relatie care i-a distrus relatia cu mine . Tot timpul mi se reproseaza " Ce faci cu bani ? Unde sunt banii tai ? Ce mancare cumperi ca atat eu cat si copilul mancam la mama . Nu ai nici-un pic de respect pentru ea ." si altele asemenea Nu pot discuta cu el . Apartamentul in care stam a fost al matusii care i l-a cedat lui in acte , motiv pentru care imi reproseaza tot timpul ca am tot ce mi-as putea dori ( adica apartamentul ) fara sa-l intereseze ce mi-as dori cu adevarat . Ieri mi-a zis ca daca nu-mi convine sa-mi iau catrafusele si sa plec , iar cand i-am spus ca " Ok mai intai trec pe la tribunal si divortez " mi-a strigat ca sunt o nenorocita . Si toate aceste certuri au loc de fata cu baietelul . Probabil ar mai fi destule de spus dar .... Oricum va sarut inca odata si va multumesc . Cu drag Camelia

[Adela99]

Cel mai bine ar fi daca soacra-ta s-ar muta cu matusa in apartamentul de doua camere, iar voi toata familia, inclusiv fetita, in cel de trei camere. Stiu ca probabil solutia asta e irealizabila, din pacate. Zic si eu ...

[Andrada34]

...Camelia.. Citesc, te citesc, incerc sa te ascult si le ascult pe fete, care toate te sfatuiesc asa de bine si iti sunt asa de aproape sufleteste.. Draga mea, daca discutiile au ajuns pana in stadiul in care el nu se mai fereste de copii si respectul lui pentru tine nu mai exista, eu nu inteleg: de ce mai stai cu el? din felul in care iti vorbeste, este clar ca sansele pentru un dialog civilizat nu exista din start.. Poate ca este un barbat inteligent, insa poate ca a avut prea mult bine si dintr-o data s-a plictisit..sau poate ca a incercat sa para, o perioada lunga, altul decat cel care este, de fapt.. Gandeste-te la copii, ei nu au nici o vina, asa cum nici tu nu ai.Stii, este ca in filmele acelea dure, in care daca cineva se chinui cat poate sa te faca sa crezi ca nu esti bun de nimic, pai chiar incepi sa o crezi, la un moment dat.. Este trist, extrem de trist, insa fruntea sus! nu mai traim in vremuri apuse! NU-l ameninta ca divortezi, fa-o! Nu-i da raportul, daca se pare ca asta il atzatza si mai tare, nu fii slaba! Copiii sunt mici, e bine, nu-s nu atat de mari incat sa nu se poata vindeca.Ei n-au nevoie de tracasarea asta zilnica, iar fata, fetiza ar trebui sa faci in asa fel incat sa o tii langa tine, in ritmul in care spui tu ca se desfasoara evenimentele, doamne-fereste, ai putea pierde dragostea ei, sau apropierea ei..Nu m-ar mira sa aflu ca, asa mica cum este, i se spun tot felul de balauri de vorbe despre mamica ei.. Totusi, de ce in casa ta e matusa si nu fata ta? doar nu impartim copii intre tata si soacra, ar trebui sa pui piciorul in prag in privinta asta, cu toate riscurile ce vin de aici si, daca poti, cu martori.Tu ai o familie..Tu vrei, cum se spune, reintregirea familiei. Sunt multe crese sau gradinitze cu program prelungit, fetitza poate sta si acolo, e asa de usor sa modelezi o gagalice... Ai mare grija sa nu pierzi dragostea fetitzei.. Tu muncesti mult, esti obosita, poate si nervoasa, incearca sa stai de vorba cu tine intr-un weekend si hotaraste-te. la o adica, nu te-ai putea intoarce cu copiii in orasul tau? spui ca orasul in care esti acum, ca oameni, iti este ostil..De ce n-ai face un pas urias si ai schimba totul, dintr-o data? Tu esti singura care hotarasti, dar eu nu-l vad pe sotul tau schimbandu-se intr-un barbat model, mai ales daca obisnuieste sa danseze dupa cum ii canta mamica lui.. Camelia, fii puternica, puterea o gasesti numai in tine si in Dumnezeu! Dar hotaraste-te , fiindca niciodata nu este prea tarziu pentru un nou inceput! Nimeni nu trebuie sa accepte o astfel de viata, pentru ce? Cu totii avem dreptul la fericire.cu adevarat. Topate cele bune, multa liniste, multa sanatate si decizii intelepte! Fruntea sus, draga mea Cu drag, Andrada34