SINGURATATE IN DOI

[k.lili]

Din cate am inteles eu Camira nu are (in cazul separarii) unde sa se adaposteasca(soacra si sotul au locuinte pe numele lor-stiti cat conteaza asta in cazul unui divort si cat dureaza un partaj ?) Singurul sau atu este serviciul care poate deveni incert in cazul divortului-stiti si voi cum e in colectivitati. De ce se zbata ea in indoieli de atata amar de vreme? De cate ori si-a luat avantul in tot acest interval de timp? Cata putere de lupta mai are fara o motivatie afectiva,pt ca mi se pare ca familia din care provine nu i-a sustinut moralul,altfel nu ar fi facut greseli primordiale decat dintr-o dragoste oarba sau cine stie ce alta disperare... Sfaturile sunt doar teorie,totusi merita sa risti-subscriu celorlalte pareri si in plus :CAUTA-TI FERICIREA CA SA AI PUTERE,pt ca nimeni nici copiii macar nu-ti vor pretui sacrificiile daca nu esti fericita

[lorelei_19]

Camelia, Dumnezeu sa te ajute sa-ti recastigi printesa, sa fitzi fericiti cu totii si sa fiti sanatosi. Impreuna veti rezolva toate problemele, gandeste-te ca vei gasi putin mai tarziu in ea, fetita ta, o prietena de nadejde. Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[NicoletaF]

Draga Camira, Am vazut ca fetele au analizat problemele tale si te-au indrumat ce sa faci. Acum totul depinde de tine sa-ti gasesti resursele de care ai nevoie pt a le rezolva. Fa-ti o lista cu prioritati pe care trebuie sa o respecti Eu vad ca prioritatea nr. 1 restabilirea relatiei cu fiica ta, recastigarea dragostei ei. Mergi si discuta cu ea, asa cum ziceau si fetele intre 4 ochi si explica-i cum stau lucrurile, explica-i motivele pt. care ai dus-o la bunici de la acea varsta. E mare si poate sa te inteleaga. O sa-ti reproseze ca fratele ei are un alt regim. O sa-ti reproseze si multele altele fiind influentata si de mediul in care sta. Dar NU renunta, in sufletul de mama se gasesc f multe resurse. Fa un scenariu si intreab-o ce anume ar fi facut ea in locul tau? Da-i dreptate si cere-ti iertare. Spune-i ce te-a determinat pe tine sa adopti o astfel de atitudine fata de anumite situatii. Nu o sa-ti iasa din prima dar nu te lasa, nu tb sa o pierzi. 2 - stabilirea unei relatii intre frate si sora Care este relatia fiicei tale cu sotul tau? 3. relatie mama - fiica -fiu Unele prb mai mici se vor rezolva de la sine pe parcurs. Apoi mai ramane prb cu sotul tau, dar mai vorbim , tine-ne la curent. multa bafta Nicoleta & [copil] Andrei Catalin http://community.webshots.com/user/andreicatalin www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[SIMONABB]

Camira, fetita ta a fost vreodata si la parintii tai ? Cum se intelege cu ei? Poate daca pe tine e suparata in sinea ei, poate cu bunica din partea ta s-ar intelege. Eu cred ca soacra o influenteata pe fetita sa fie impotriva ta. Am si eu o "vrajitoare" la usa si stiu de ce poate fi in stare, iar copilul e la o virsta la care e foarte influentabil. Incearca sa fii obiectiva, s-ar putea ca fetita ta sa nu-ti sara de git foarte usor, s-ar putea s-o recistigi abia pe la vreo 16-17 ani cind o sa aiba intr-adevar nevoie de o prietena intelegatoare (va trebui sa fii) si nu de o batrina cicalitoare "unde te duci?, cu cine ? cind te intorci? de ce ai intirziat? nu pleci nicaieri imbracata asa ... etc". In orice caz, eu sa fiu in locul tau, as divorta fara sa mai stau pe ginduri. Tu zici ca stai impreuna cu sotul pt fetita ta, dar in timpul asta te gindesti la baietelul tau ce simte cind vede cum va certati ? Mai ales ca e un copil sensibil. Simona & BB Eugen http://community.webshots.com/user/simonabb

[Milia]

Scumpa mea, neaparat trebuie sa vorbesti cu fata ta de la om la om! Parintii mei nu s-au inteles niciodata. Cel putin, de cand imi aduc eu aminte. Am vazut tot felul de scene. Nu au divortat. Numai ca, in timp ce tata imi expunea tot timpul punctul lui de vedere, mama nu-mi spunea nimic si suferea in tacere. Era, in schimb, suparata, ca eu "tin cu tata", ceea ce era oarecum adevarat, dar eu nu judecam lucrurile decat cu argumentele lui, singurele care-mi erau cunoscute. Incepuse mama sa se indeparteze din ce in ce mai mult de mine, ba mai mult, mi s-a parut intotdeauna ca nu ma iubea (practic, n-am avut "mama" - nu am avut cui sa-i spun micile mele probleme la adolescenta, si atatea altele). Ma privea intotdeauna cu dusmanie, ceea ce ma apropia si mai mult de tatal meu. Care ma iubea la randul lui, nimic de zis. Dupa ce am nascut, printr-o minune, mama a acceptat sa stea ziua cu fiul meu (11 ani, acum), in timp ce eu si sotul eram la servici. Altfel, poate ajugeam ca tine - trebuia sa-l duc la soacra, in alt oras - am si eu o soacra acaparatoare, ca tine - dar poate nu, fiindca eu am refuzat mereu sa-mi las copilul la ea macar si o noapte, caci stiam de ce e in stare! Asaaaaa, sa revenim... Si, cum vin eu zilnic de la serviciu, stateam de vorba, eu si mama, ca femeile, de-ale noastre... Si asa am aflat lucruri pe care nu mi le spusese la vremea cand s-au intamplat, de teama ca nu le-as fi putut intelege, sau din timiditate, sau din cine stie ce motive. Si asa mi-am dat seama ca am judecat-o gresit! Ca tata nu ma mintise, dacat prin omisiune, dar omisese lucruri esentiale! Si ca ea avea mai multa dreptate decat el! Sunt convinsa acum ca as fi putut intelege toate acestea inca atunci, dar ea nu mi-a spus nimic! Poate, de fapt, sigur, relatia noastra ar fi evoluat cu totul altfel! Abia acum am si eu o relatie normala cu mama mea! De aceea spun: sigur i s-au bagat in cap multe lucruri rele si neadevarate despre tine! Da-i sansa si spune-i si varianta ta asupra povestii, chiar daca nu o accepta imediat (poate are nevoie de timp ca s-o digere!). Ai grija, acum sunt mult mai multe pericole decat pe vremea aceea! Fata ta poate ajunge intr-un anturaj nepotrivit! E foarte usor de scapat din mana la aceasta varsta! E, dealtfel, un motiv foarte bun s-o aduci acasa la voi chiar acum! Ii spui sotului tau ca nu mai e copil si e timpul s-o aveti tot timpul "sub ochi" (peste o luna, cand incepe vacanta, dar e bine sa pregatesti terenul)! Fii ferma si fa un scandal monstru! Sotul si soacra NU AU NICI UN DREPT SA TE TINA DEPARTE DE COPILUL TAU! Fii pregatita sufleteste, caci s-ar putea ca si fata sa se impotriveasca! E bine sa ai o discutie cu ea inainte si sa-i spui CLAR ce ai de gand, fara discutie! Cand va fi cu tine, acasa, in fiecare zi, vei avea poate mai mult timp sa stai de vorba cu ea si sa ti-o apropii! Daca se intoarce la soacra, nu ezita s-o aduci inapoi imediat! Spune-ne ceva si despre parintii tai! Succes si tine-ne la curent!

[CAMIRA]

[pup]In sfarsit dupa 13 ani in care nu am avut parte de prieteni decat cei de la servici , acum am o multime carora le multumesc din suflet pentru sfaturi . M-ati intrebat de familia mea . Este momentul sa va spun si despre ei . La varsta de 11 ani am ramas fara tata ( acesta a decedat ) prin urmare mama mea a ramas vaduva la varsta de 36 ani , cu doi copii in intretinere . Vreau sa va spun ca s-a achitat perfect de greaua sarcina de a se lupta singura cu problema cresterii si educarii a doi copii .In urma cu 7 ani la bunici s-a petrecut o tragedie ( bunica mea a murit in urma exploziei unei butelii ) iar mama mea a trebuit sa se mute la tara ( deci nu a avut prilejul sa se bucure de nepoti . Aici , la mine , vine destul de rar si de fiecare data i se pune problema banilor , de catre soacra mea . Fetita mea nu are nici-un fel de relatie cu ea deoarece pe langa faptul ca o vede destul de rar ,nu a vrut sa mearga niciodata in Bucuresti , prin urmare in afara de fratele meu si de mama mea care o vad destul de rar in rest nimeni din familie nu a mai vazut-o de cand s-a nascut . Fratele meu este casatorit si are doi copii , dintre care unul este foarte bolnav ( are mucoviscidoza , o boala genetica la care nu prea exista leac ) si sta in apartamentul mamei mele . Din punct de vedere financiar este mai bine decat mine dar sincer nu-l invidiez pentru celelalte probleme pe care le are . Probabil acum intelegeti mai bine de ce nu am vrut sa-mi amestec familia .Oricum , orice s-ar intampla mama mea este alaturi de mine si ma sprijina cum poate .[pup]Camelia

[Jeff]

CAMIRA, fetele te-au sfatuit foarte bine: vorbeste deschis cu fetita ta, este la o varsta foarte delicata, are mare nevoie de o femeie, de tine, de mama ei. Acum mai ai o sansa so ti-o apropii, discuta cu ea ca si cu un adult, spune-i cat de mult suferi, spune-i ca orice s-ar intampla TU esti mamica ei, spune-i ca o iubesti mult de tot si ca ai face orice pentru ea, ca ti-ai da viata, ca va apartineti una celeilalte. O sa fie greu, foarte greu probabil, copilul este deja mare, dar nu e imposibil. Scoate-o la plimbare cat de des poti, seara chiar cand vii de la job. Stiu ca e obositor dar tu trebuie sa faci orice efort pentru voi doua. Incearca incet, incet, sa o asculti si pe ea, intreab-o despre problemele ei, daca are prietena, prieten, copii iubesc si la 12 ani, poarta-te cat mai firesc si strange din dinti daca-ti spune rautati. iart-o, copila a fost indoctrinata de soacra-ta sa nu te iubeasca si sa creada tot felul de lucruri despre tine, ia-o usor, se va rezolva cu timpul. Cumpara-i lucruri moderne de imbracat, sigur soacra-ta nu-i cumpara asa ceva. Fii linistita ea nu-ti poate lua copilul la divort, DAr, ai mare grija ce faci pana atunci,copilul dupa 10 ani este intrebat de judecator ce optiune are fata de repartizarea lui unui parinte sau altuia. Asa ca lupta, acum, lupta sa o castigi de partea ta pana la divort. SI MAI ALES GASESTE O LOCUINTA, CU CHIRIE, ORICE PENTRU CA AUTORITATEA TUTELARA TREBUIE SA VINA SA VADA CA POTI OFERI COPIILOR CONDITII DECENTE DE VIATA SI EDUCATIE. MAI VORBIM, INTREABA-MA ORICE VREI. Cu drag, Melania & Anna-Luciana P.S. Nr. meu de tel: 0721.55.86.47

[NicoletaF]

Buna Camira, Ce faci? Ai inceput sa discuti cu fiica ta. Ce rezultate ai? Da-ne de veste. Te asteptam cu noutati. Nicoleta

[CAMIRA]

[pup]Va pupic pe toate , Incerc sa stabilesc o relatie cu fetita mea dar merge tare greu , culmea este ca zilele acestea stand si gandindu-ma in urma am realizat ca de fapt si eu am invinovatit-o pe mama mea de faptul ca-l iubea mai mult pe fratele meu decat pe mine deoarece acesta a stat cu ei pana la moartea tatalui meu . In rest tot singura si tot plans ,incerc sa-mi umplu zilele de week-end cu munca . Nu stiu daca v-am spus dar si baietelul meu cum vine de la scoala este luat si dus la soacra-mea chiar daca sta singur .Vineri seara a ramas la mama lui ( sotul meu) si a mai ajuns acasa sambata pe la ora 20.30 , iar duminica a plecat la ora 6.00 si s-a intors acasa la 23.00 , asa ca acesta este modul in care-mi petrec zilele . In rest [:X][:X][:X]cu drag Camelia

[lai]

Draga Camira, Cum adica este luat si dus la soacra? Cine il ia si il duce? Sotul tau? Vine soacra si il ia de la tine din casa? Se duce copilul singur pentru ca asa prefera el sa mearga sa stea in casa bunicii? Primul meu impuls este sa intreb cum poti sa accepti ca soacra sa iti dirijeze viata si sa iti 'ia' copiii? Imi dau seama insa ca e usor de spus asta dinafara si mult mai greu de rezolvat situatia din interior.. Insa cred ca primul lucru pe care trebuie sa il constientizezi este ca ai puterea sa schimbi mersul lucrurilor, este dreptul tau si sta in puterea ta sa o faci, nu trebuie sa iei atitudinea de victima si sa accepti cu resemnare ca soacra sa iti modeleze viata si, cel mai important, relatia cu copiii tai. Sigur ca pana la urma cel mai important e sa le fie bine copiilor si nu zic sa tai complet legaturile dintre ei si bunica lor, insa nu mi se pare normal ca ea sa isi asume rolul de mama, mai ales ca tu esti acolo si esti disponibila afectiv, deschisa catre copiii tai. E bunica si are rolul ei ca bunica, dar ea si-a depasit de mult atributiile de bunica [bang] Ma doare sufletul citind ce spui ca incerci sa iti ocupi timpul in weekenduri cu munca, cand ai putea de fapt si ar trebui sa ti-l ocupi petrecand timp cu copiii tai.. Stiu ca trebuie sa fie enorm de greu sa iti impui dintr-odata autoritatea, ca probabil si soacra si sotul sunt obisnuiti ca tu sa taci si sa rabzi, si tu la fel esti obisnuita, dar cu tot se va prelungi situatia, cu atat iti va fi mai greu.. De ce nu faci tu program de la inceputul saptamanii pentru toata saptamana cu copiii, ii spui baietelului uite luni te intorci de la scoala, iti faci temele pana vine mama de la servici, cand vine mama de la servici ne uitam impreuna pe ce ai facut, si apoi iesim la o plimbare in jurul blocului/citim impreuna o poveste/jucam carti impreuna etc., marti la fel, miercuri... iar in weekend mergem cu barca in parc, noi trei (tu, baiatul si fetita - asta in cazul in care cu sotul nu e chip sa te intelegi) sau mergem la cofetarie, la oriunde ati putea sa va destindeti si le-ar face copiilor placere, cat stam acasa facem o prajitura si voi, copii, ma ajutati, sau facem impreuna curatenie/lectii etc. Si o data pe saptamana, in ziua prestabilita X, mergem in vizita la bunica. Oricum inteleg ca acasa nu ar fi singur, ca mai e o matusa mai in varsta care sta cu voi, nu? Sau, daca bunica tine neaparat sa-si ofere serviciile de a supraveghea copiii cat esti tu la servici, sa vina la voi acasa sa ii supravegheze (sau poti sa ii spui clar ca copiii sunt suficient de mari si vrei sa ii inveti sa se descurce singuri, sa fie independenti; iar daca nu intelege si nu intelege, ii spui scurt pe doi ca asa e firesc si sanatos, copiii sa stea acasa, la parinti, nu in casa bunicilor, ca ii multumesti pentru ajutorul acordat si bunele intentii, dar ca esti convinsa ca si ea tot binele copiilor il vrea, iar binele copiilor e sa stea impreuna cu parintii lor, indiferent ca au mai putin spatiu, iar daca tot ii iubeste atat de mult pe copii incat nu poate sa sufere sa ii vada 'chinuindu-se' intr-un apartament asa mic ca al vostru, pai tu n-ai refuza-o daca ar insista sa faceti schimb de apartamente.. sau sa isi ia podoaba de fiu sa stea ei impreuna la ea in apartament, ca tot isi face veacul pe acolo, iar tu cu copiii in apartamentul vostru, na, ca m-am enervat [box]). Nu stiu, poate sunt eu prea idealista si ar fi prea greu de pus in functiune planul asta, dar.... Zic eu ca si copiii trebuie sa simta ca iti dai interesul, ca faci eforturi sa petreci timp cu ei, ca vrei intr-adevar sa le fii alaturi, daca s-au obisnuit atat de mult cu situatia de acum probabil vor fi reticenti la inceput, dar daca esti consecventa, daca insisti si iti impui si autoritatea de parinte (sigur, nu la modul, vii cu mine si faci cum zic eu ca daca nu, nu stiu ce se intampla, dar la un mod diplomat, calm, blajin, degajat, insa fiind sigura pe tine) si le dai dovezi constante ca sufletul tau este deschis catre ei si ii iubesti mai mult decat orice pe lume (nu dovezi materiale, ci atentie, efortul de a petrece timp cu ei, deschiderea spre problemele lor), cred ca este foarte important pentru ei sa aiba certitudinea dragostei tale, si pana la urma se vor apropia de tine. Oricum cred ca sunt, din pacate, afectati de tensiunile din familie pe care cu siguranta le percep, si poate si confuzi daca simt ca trebuie sa isi imparta loialitatea si nu stiu in ce directie s-o apuce, sau, in mod firesc, nu vor sa trebuiasca sa faca o alegere, deci nu stiu, nu-i pune sa faca o alegere, dar demonstreaza-le permanent ca esti alaturi de ei, ca ii iubesti neconditionat, sunt convinsa ca asa este, doar ca poate ei, in sufletelele lor, nu sunt convinsi de asta, nu lasa soacra sau sotul sa te intimideze, sa te priveze de dragostea copiilor tai si de curajul de a le arata copiilor dragostea ta.. Sper ca n-am fost prea incoerenta, iti doresc curaj mult, Camira, dragoste si intelepciune! Sunt alaturi de tine si sper din tot sufletul sa razbesti, sa ajungi la sufletul copiilor tai, ei au nevoie de asta si o merita, si tu la fel!.. Lai