SINGURATATE IN DOI

[Jeff]

Milia ai mare dreptate! I-am explicat Camirei cam ce poate face din punct de vedere legal. Camira, tu poti pur si simplu sa iei fata de acolo cu bagaje cu tot fara sa poti fi pusa sub vreo acuzatie. Rapire ar fi doar daca fetita este incredintata tatalui sau altcuiva. Cat timp este sub tutela ta, si tu nu esti decazuta din drepturile parintesti ai toate drepturile ref la copil. Eu, sincer, dupa ce am citit tot ce s-a scris pe aici, si mai ales dupa ce am citit ce ai postat tu, te sfatuiesc sa te transformi intr-o bestie. Da, pur si simplu, schimba-te, fa-te a dracului rau de tot, du-te la tampita aia de femeie si spune-i ca gata, copilul este mare, nu trebuie schimbat de pampersi si ca de maine merge la voi acasa. Daca nu spune-i ca te muti si tu acolo indiferent de ce zice ea sa o vad daca-i convine. Lasa fata sa protesteze, o sa-i treaca si ei daca vede ca nu are incotro, dar trebuie sa fii foarte autoritara pentru ca ceilalti sa respecte deciziile tale. E de neconceput sa te indeparteze de copil. Legal vorbind nu ai ce sa faci, ma refer sa o acuzi de ceva, nu prea ai ce plangere sa faci sa stopezi situatia asta. DAR PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, FA CEVA, MUTA-TE, DIVORTEAZA, IA COPII O DATA DE ACOLO. SUNT MARI, POT SINGURI SA STEA DUPA ORELE DE SCOALA ACASA, SI NOI AM TRAIT CU CHEIA DE GAT, ISI POT INCALZI SINGURI MANCAREA, SE VOR OBISNUI UNUL CU ALTUL, OMUL SE OBISNUIESTE CU ORICE. Te sarut si sper sa te schimbi o data ca nu-ti ridica nimeni o statuie pentru cat de supusa esti. Esti calcata in picioare, nu merita, ia copii si vezi-ti de viata. Melania & Anna-Luciana

[country girl]

Draga Camelia, Incerc sa inteleg situatia in care te afli si sa ma gandesc ce as face eu daca as fi intr-o situatie similara. Nu am sa te sfatuiesc sa iei masuri drastice de genul “PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, FA CEVA, MUTA-TE, DIVORTEAZA, IA COPII O DATA DE ACOLO.” Dimpotriva as vrea sa pornesti de la ceea ce ai in acest moment si pe acest fond sa construiesti ceea ce vrei sa schimbi in primul rand, RELATIILE DE FAMILIE. Faptele: Ai un sot si doi copii. Si o soacra. Un sot cu care dupa 13 ani de casnicie si o serie de lipsuri materiale nu mai ai comunicare. Un baietel si o fetita cu care din diverse motive, doua servicii, oboseala, relatia cu soacra, nu mai reusesti sa comunici. O soacra cu care probabil nu ai avut niciodata o relatie excelenta, doar e soacra dar care te-a ajutat de la nasterea baietelului crescandu-ti fetita. Nu comentez eu aici cum a crescut si care sunt urmarile acestui ajutor, pe care nu pot sa-l consider decat bine intentionat atata vreme cat e bunica fetei si chiar tu esti aceea care spune ca fetei nu ii lipseste nimic. Sotul tau, dupa 3 ani fara serviciu, s-a angajat in sfarsit. Tu ai doua servicii de 7 ani si esti la capatul puterilor. Ca sa contribui la intretinerea familiei in acesti ani ti-ai sacrificat puterea, sanatatea si relatiile de familie. Poate ti se va parea nedrept ceea ce scriu dar, in acesti 7 ani, sotul si soacra ta apreciaza ca au contribuit si ei la intretinerea familiei voastre – prin faptul ca soacra a crescut fetita, a dat de mancare sotului tau si baietelului, a stat si cu baietelul cand a fost nevoie iar sotul tau apreciaza ca daca nu ar fi fost el – mai précis matusa lui, in apt. careia locuiti – nu ati fi avut o casa. Chiar daca mentalitatea in Romania este ca parintii sunt datori sa se sacrifice pentru copii si sa renunte ei la tot, nu e cazul sa desconsideri ajutorul dat de soacra ta, care, repet se prezuma ca ar fi avut buna intentie de a-si ajuta baiatul (indiferent daca este sau nu de acord cu sotia aleasa de acesta). Ce as face eu in locul tau in acest moment: De vreme ce sotul tau are acum serviciu si aduce bani in casa, e momentul sa renunti tu la unul din cele doua servicii. Gandeste-te bine care dintre ele iti aduce mai multe satisfactii materiale si profesionale si pastreaza-l pe acela. Foloseste timpul astfel dobandit pentru tine si pentru familia ta: odihneste-te, refa-ti fortele, ingrijeste-te pe tine, aranjeaza apt. in care locuiti in prezent cat mai agreabil pentru copii si pentru sotul tau, timpul liber petrece-l cu amandoi copii. Nu trebuie sa te descurajezi chiar daca la inceput fetita va fi mai reticenta sau chiar impotriva. Puntile de comunicare neglijate se construiesc cu rabdare. Chiar daca aparent nu-I lipseste nimic fetitei, increderea ei in tine nu este intacta in acest moment; oricat de bine I-ar fi la bunica ei, s-a simtit tradata si parasita de mama ei nefiind ea aceea care locuieste cu parintii in ciuda greutatilor. Recastiga-I increderea si recladeste relatiile de familie armonioase cu copiii si cu sotul tau. Chiar daca nu vor fi bine primite de la inceput, gesturi amabile fata de soacra ta nu au ce sa strice. Poti sa faci si tu o prajitura si sa mergi impreuna cu baiatul la soacra ta sa le duceti prajitura sorei si bunicii lui. Pe termen lung insa va trebui ca, impreuna cu sotul tau, sa luati in calcul veniturile familiei si sa gasiti soluia de a locui toti patru impreuna ca o familie unita. Eu nu pot decat sa-ti doresc curaj, rabdare, incredere in tine si un dram de noroc sa reusesti![flo] Ina

[casandra]

Country girl, foarte intelepte sfaturile tale.[flo]

[CAMIRA]

quote:

---

---

De vreme ce sotul tau are acum serviciu si aduce bani in casa, e momentul sa renunti tu la unul din cele doua servicii. Gandeste-te bine care dintre ele iti aduce mai multe satisfactii materiale si profesionale si pastreaza-l pe acela. Foloseste timpul astfel dobandit pentru tine si pentru familia ta: odihneste-te, refa-ti fortele, ingrijeste-te pe tine, aranjeaza apt. in care locuiti in prezent cat mai agreabil pentru copii si pentru sotul tau, timpul liber petrece-l cu amandoi copii. Nu trebuie sa te descurajezi chiar daca la inceput fetita va fi mai reticenta sau chiar impotriva. Puntile de comunicare neglijate se construiesc cu rabdare. Chiar daca aparent nu-I lipseste nimic fetitei, increderea ei in tine nu este intacta in acest moment; oricat de bine I-ar fi la bunica ei, s-a simtit tradata si parasita de mama ei nefiind ea aceea care locuieste cu parintii in ciuda greutatilor. Recastiga-I increderea si recladeste relatiile de familie armonioase cu copiii si cu sotul tau. Chiar daca nu vor fi bine primite de la inceput, gesturi amabile fata de soacra ta nu au ce sa strice. Poti sa faci si tu o prajitura si sa mergi impreuna cu baiatul la soacra ta sa le duceti prajitura sorei si bunicii lui. Pe termen lung insa va trebui ca, impreuna cu sotul tau, sa luati in calcul veniturile familiei si sa gasiti soluia de a locui toti patru impreuna ca o familie unita. Eu nu pot decat sa-ti doresc curaj, rabdare, incredere in tine si un dram de noroc sa reusesti!

quote:

---

---

Draga Ina , o sa incerc sa-ti raspund oarecum la tot ce ai formulat . As fi vrut sa-ti spun[cool]si sa [disco]numai ca realitatea este cu totul alta : 1. nu am doua servici ci numai unul 2. din cauza problemelor de acasa nu mai pot fi la fel de eficienta la servici lucru care poate avea repercursiuni destul de grave . 3. am o familie care se tot plange ca-i barfesc si-i vorbesc de rau peste tot dar problema este ca soacra mea imi creeaza o imagine de cosmar atat in fata copiilor cat si in fata celor care o cunosc si ma cunosc si pe mine . 4. copii mei aud numai " lucruri frumoase" legate de mamica lor asa ca fetita mea are o imagine deja formata . 5. sotul meu a inceput serviciul dar asta nu inseamna ca aduce bani in casa , doar reprosuri ca unde-s banii mei , sa mai dau si eu colo colo , uitand ca toate costa si din cauza asta nu las banii in dulap . 6. sunt satula , sunt scarbita , sunt si foarte obosita , nu mai am nici-o motivatie pentru care sa ma mai lupt cu morile de vant 7. tot ce spui este foarte frumos ca sfat dar practic daca ai fi in aceeasi situatie probabil ti-ar fi foarte greu sa-l urmezi . Sunt ani in care fetita mea nu a auzit decat lucruri urate despre mamica ei iar acum este destul de greu sa-i demolez toate aceste idei . Poate cu ajutorul bunului Dumnezeu cand o sa mai creasca o sa-si dea seama ca mama ei nu este un monstru si ca ar fi in stare sa-si dea si viata pentru ea . Am obosit atat de rau incat nu mai vreau decat sa am parte de putina dragoste , de un umar pe care sa pot plange , de o mana intinsa cand am nevoie si mai presus de toate de copii mei . Camira

[Salmida]

Dragä Camira, am citit mesajele tale cu multä tristete, dar si cu revoltä. Nu am reusit sä imi dau seama dacä soacra ta are sot sau nu. Dacä nu, atunci 2 persoane stau intr-un apt. de 3 camere si voi, 4 persoane intr-un apt. de 2 camere? Dacä soacra ta locuieste numai cu fetita pare un mare räsfätz! Nu stiu in ce conditii ati incheiat contractul cu mätusa ta, dar in ce priveste spatiul de locuit, pare mai convenabil sä vä mutati cu totii (mai putin mätusa) la soacra ta. Si chiar dacä soacra ta are sot, ”aglomerarea” e echivalentä cu cea de acum, mai bunä chiar, pt cä puteti locui max 2 pers.intr-o camerä, ceea ce aici nu puteti face, mätusa avand camera ei. Din ce ai scris tu am dedus cä mätusa, desi bätranä, se poate descurca singurä sau doar cu un mic ajutor. Tu, lucrand asa mult nu pare sä iti rämanä zilnic mult timp la dispozitie si pt. ingrijirea ei. Avantajul unei astfel de “mutäri” este acela cä distanta dintre tine si fetitä se va miscora vizibil, la fel si cea dintre cei doi copii. Sä nu te superi, e o solutie venitä de la cineva din afara situatiei, stiu cä implicä si alte aspecte (materiale, nervi tari pt. a suporta soacra, räbdare mare, etc.) insä avantajul cel mare este cä poti mult mai usor incepe comunicarea cu fata ta. Ea trebuie sä vadä ca muncesti 12 ore pe zi, cä vii frantä de obosealä; este destul de märicicä si poate intelege dacä are are sansa sä vadä cä ce i-a spus bunica nu se potriveste cu realitatea, cä are o mämicä care o iubeste, care a fost si va fi mereu cu sufletul aläturi si pt. copii ei, in mod egal. Si in ceea ce priveste sotul täu trebuie luatä o decizie, decizie care poate face ca ceea ce am scris mai sus sä rämanä valabil sau nu. Acordä-ti o perioadä de liniste si cantäreste situatia, analizeaz-o pe toate pärtile. Poate poti sä iti iei concediu, scoala se terminä in curand si poti pleca undeva cu copii … Poate chiar si cu sotul … Zic si eu … Nu as vrea ca randurile mele sä te necäjeascä mai mult decat esti deja. :( Selecteazä din randurile scrise de fete aici, adapteazä sau descoperä propria ta solutie la problemä. Eu cand mä gandesc la cei 13 ani, 7 ani si chiar numai 3 ani petrecuti de tine in aceste conditii mi-amintesc vorba noasträ din popor ”Nu-i da omului cat poate duce!” Mai cred cä deja te-ai gandit sä schimbi ceva in momentul in care ne-ai scris, sau ai simtit doar, färä a stii incä exact calea. Eu iti doresc sä fii puternicä si sä gäsesti un drum mai bun pt. tine si familia ta. Te pup! Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.(Blaise Pascal)

[sperantza nu moare]

Draga camira, e foarte trista povestea ta si e clar ca noi nu avem cum stii situatia exacta in care esti, dar la fel de clar e ca suntem obiective. Daca tu nu vei face o schimbare cat de mica in viata ta, timpul va adanci si mai tare aceste probleme ale tale si mai ales suferinta ta. faptul ca fetita ta are tot confortul la bunica nu este un motiv prea solid pentru ca un copil sa nu-si mai recunoasca parintii. gandeste-te la cei din generatia ta (noastra), la tine cum ai crescut, daca ai avut toate conditiile de "puf", si in ce masura lipsa unui confort a afectat ceea ce ai ajuns tu astazi. parintii mei au stat pentru o perioada cu socrii mamei, respectiv bunicii mei intr-o camera (bunicul paralizat, imobilizat la pat), iar noi 4 in alta camera. insa timpul mai intoarce roata, si unele probleme se rezolva, si chiar daca nu se rezolva cum am vrea noi, important e ca suntem sanatosi. problema spatiului in romania e grava, ca in cazul tau, dar a altora e si mai si. nu trebuie sa ne impiedicam de asta, in plus incearca sa gandesti in perspectiva: fetita ta o rasfatata, care probabil va ajunge sa nu dea 2 bani pe tine - si sigur tu nu asta vrei. oricum esti o sacrificata, sacrifica-te cu folos. nu stiu ce sa-ti spun, dar eu as lua taurul de coarne si as schimba ceva, care apoi sa determine un sir de schimbari. cred eu serviciul intai de toate, ceva care sa-ti aloce timp si bani, ca sa te poti intretine decent, de ce nu sa iti permiti o chirie, cum mai spunea cineva daca nu exista matusa sau soacra ce se intampla? stiu ca si asta e o problema delicata in romania gasirea unui serviciu. dar mi-as lua o garsoniera in care pot sta linistita cu cei doi copii ai mei, iar pe sot l-as lasa de tot in pace pentru ca nu are nici un merit, de ce sa-i fiu sluga si saltea?. ar mai fi o solutie de durata dar cine stie: poti solicita de la primarie locuinta sociala, in plus daca te hotarasti sa pleci cu copii tai stiu ca exista niste, sa le spun, adaposturi pentru mame cu copii, temporar, pana gasesti alta solutie. nu e prea roz, insa ti-ai recastiga respectul de sine si al copiilor, nu ai mai lasa pe nimeni sa te minimalizeze, sa te dispretuiasca, sa te injoseasca. poate e o idee, n-am retinut exact in ce situatie se afla mama ta, dar i-as duce pe copii in vacanta de vara la bunica din partea mea, sa schimbe putin mediul, sa cunoasca si alt tip de afectiune, pentru ca desi micuti copii sesizeaza si pot face comparatii. fratii intre ei cateogoric trebuie sa se cunoasca, nu in sensul recunoastere, ci o stransa legatura sufleteasca. nu te mai supune atata dorintei fetei tale, mai tarziu tot ea o sa te acuze, acum nu are discernamant deplin, nu stie ce inseamna viata. Impune-te! sunt convinsa ca ai foarte multe adunate si nu stii unde sa apuci mai intai, dar cere-ti drepturile de mama. in ziua de azi trebuie sa luptam si sa ne aparam orisice drept. multa putere iti doresc sa preiei fraiele cat mai curand imi cer scuze daca am repetat ce s-a mai spus, dar te vad coplesita, resemnata si mi-as dori si iti doresc sa nu te lasi. Sperantza nu moare

[bibi]

Am tot dat tarcoale subiectului foarte delicat, am stat pe margine si am urmarit, poate mai putin sfaturile ce ti se dadeau si mai mult reactiile tale. S-a analizat situatia pe toate partile, au venit o sumedenie de sfaturi, practice sau nu, asta ramane de vazut, dar nimeni (si aici va invidiez) nu a stiut ce sa spuna despre sufletul fetitzei tale. S-au vehiculat calificative ca rasfatata, nerecunoscatoare, rautacioasa cu fratele ei( si asta, draga Camira, este remerca ta, din pacate) si altele. Toata lumea te-a sfatuit sa faci eforturi sa-ti recastigi copilul. Si pe buna dreptate ca asta ar trebui sa faci. Ceea ce am sa-ti spun eu probabil ca-ti va lua si mai tare vantul din panze( vant care,in ceea ce o priveste pe fiica ta, dupa umila mea parere, e abia o briza)dar asta e, cu riscul de a parea insensibila si poate grotesc de dura, trebuie sa o spun. Pe fetitza ta, slabe sperante sa o mai recastigi. E un suflet mutilat. Aparent toate lucrurile sunt bune in ceea ce o priveste, e rasfatat de bunica, are tot confortul si toata atentia ei, dar...e un balast. Sa dea Dumnezeu sa gasesti o explicatie plauzibila si ea sa inteleaga de ce nu a avut loc in aceeasi familie ca si fratele ei. De ce cele doua ore amarate ramase dupa o istovitoare zi de munca erau suficiente pentru fratele ei si pentru ea nu. Eu n-am inteles niciodata de ce parintii mei au ales sa ma creasca bunica mea pana la 6 ani. Cand a trebuit sa ma mut cu ei pamantul s-a crapat in doua si am simtit ca mor. Mi-au trebuit multi ani ca sa ma obisnuiesc cu ei. Practic aveam 12-13 ani cand bunica mai venea pe la noi si statea cateva saptamani. Eram cel mai fericit om de pe pamant, iar dupa ce pleca plangeam pe ascuns cate o luna pana cand se apropia iar data la care trebuia sa vina si atunci prindeam din nou aripi. Au trecut de atunci 24 de ani si bunica o sa raman in continuare cea mai importanta fiinta din viata mea de copil si adolescent, iar pe mama, Dumnezeu sa ma ierte, n-am sa o pot ierta NICIODATA! Poate ca fetitza ta este mai puternica asa ca lasa oboseala si deznadejdea si repara-ti greseala. Cineva spunea aici pe forum ca ceea ce suntem CU ADEVART obligati sa oferim unui copil ( DRAGOSTE, ATENTIE, EDUCATIE), in calitatea noastra de parinte, nu costa nimic. E GRATIS! Iarta-ma ca te-am suparat dar asa vad eu lucrurile. Poate stramb sau poate drept, dar aici, undeva, intr-un colt de Bucuresti, o fetitza de 12 ani fara sa vrea, a transformat-o pe bunica in mama, iar bunica e batrana, poate maine poimaine se duce, iar ea micuta o sa se simta ca si cand ar fi pierdut un parinte....

[country girl]

Draga Camelia Ai apelat la acest forum in cautare de sprijin, prieteni si intelegere pentru situatia grea in care te afli. Cu toate acestea te contrazici singura in mesajele succesive postate, refuzi orice incercare de apropiere sau sfat si persisti intr-o stare de descurajare. Fara suparare, inteleg ca poate ti-e greu si ca poate nu dam noi cele mai bune sfaturi, dar numai tu stii cum sta de fapt situatia cu adevarat. Si mai cred ca stii foarte bine si ce ar trebui sa faci dar esti ori prea descurajata ori doresti doar sa-ti alimentezi situatia neagra descrisa. Cu fiecare mesaj revii la aspectele negative dar nu ne povestesti nici o incercare de a ta, chiar si nereusita, de a schimba situatia. Cu mai mult de sprijin si incurajare, nu vad cum te-am putea noi ajuta. Poti conta in continuare pe sustinerea noastra si asteptam si povestea primului pas spre reusita in familia ta. cu simpatie, Ina

[chatonel]

Camira, situatia e asa de deprimanta incit eu as spune sa il lasi pe sot si sa pleci unde vei vedea cu ochii. Ce-ai sa faci cind ai sa imbatrinesti si poate el va lua initiativa divortului? Vei regreta ca ai pierdut timpul!!!! Toulouse, la ville rose [roker]

[CAMIRA]

quote:

---

Pe fetitza ta, slabe sperante sa o mai recastigi. E un suflet mutilat. Aparent toate lucrurile sunt bune in ceea ce o priveste, e rasfatat de bunica, are tot confortul si toata atentia ei, dar...e un balast. Sa dea Dumnezeu sa gasesti o explicatie plauzibila si ea sa inteleaga de ce nu a avut loc in aceeasi familie ca si fratele ei. De ce cele doua ore amarate ramase dupa o istovitoare zi de munca erau suficiente pentru fratele ei si pentru ea nu.

---

Din pacate pentru mine cam asta este realitatea .Multi imi spun ce bine ca ai avut ajutor , ce bine crescuta este fetitza si cate si mai cate dar pana la urma intra-devar totul este balast . Copilului meu nu-i voi putea da niciodata o explicatie plauzibila pentru renuntarea la ea ( in primul rand la gandul ca-i va fi mai bine )pentru ani pierduti , pentru tot ce nu i-am putut oferi . Oricum sincer nu am nici-o scuza , poate doar lasitatea si inconstienta , motive care nu ma scuza in nici-un fel .Copilul meu nu ma va ierta si nu ma va iubi niciodata , iar aceasta este crucea pe care va trebui sa o duc pana la sfarsit . Faptul ca-i voi spune ca asa a fost mai bine pentru ea .