O singura biserica? (5)

[Elena]

Conchita, gand la gand cu bucurie ![:)] si eu am reflectat in ultimul timp mai mult la conceptul de smerenie si asta pornind tot de la acest subiect, cand am vazut cum inteleg unele persoane sa fie smerite... Si eu cred ca smerenia nu inseamna renuntarea la demnitate si nici sa-ti pleci capul mereu cu umilinta in fatza oamenilor, iar asta poti sa vezi cel mai bine la Apostolul Pavel in Faptele Apostolilor, cu cata DEMNITATE le-a vorbit el potrivnicilor lui !!! Si de fapt cred ca putem vorbi de fapt de "doua" smerenii,adica o smerenie in cele pamantesti si apoi cea fatza de Dumnezeu, ele fiind deosebite intrucat deosebit este si duhul de trup,chiar daca cu acelasi cuvant le numim pe amindoua. "Smerenia" fatza de Dumnezeu e sinoma ca si cuvant cu "ascultarea" sau "urmarea" sau "credintza" ; adica EL Este Invatatorul si daca te bagi eleva in clasa Lui,unde nimeni nu e adus sau tinut cu de-a sila, ascultarea invataturii Invatatorului,urmarea invataturii Lui este smerenia,supunerea,indeplinirea si increderea; prin aceasta smerenie,in sensul de aplecare inaintea Lui, noi luptam de fapt impotriva firii noastre pamantesti,care dupa pofte si senzatii vrea sa faca legea in trup si ea vrea sa fie sefa; iar smerenia tocmai pe aceasta fire o priveste,asupra ei trebuie exercitata,iar nu asupra persoanei sau personalitatzii ; dupa mine, smerirea firii pamantesti sau smerirea inaintea Domnului inseamna deci supunerea lucrurilor rele dinauntru sau a vulnerabilitatzii proprii la pacate, ca sa nu mai ajungi, cum scrie Apostolul Pavel in epistola catre Romani, ca se trezeste omul ca face ce nu vrea sa faca,dar nu se poate retzine/abtine sa faca ce uraste sa faca ! Cum ziceam, am intalnit p-aici conceptia ca "eu sunt prea pacatoasa si prea nevrednica sa pot gandi/judeca singura in chestiunea asta", dar, dupa parerea mea, smerenia nu este ca o suspendare a gandiri/judecatzii proprii,ci daca e cazul, ca o suspendare a gandirii/judecatzii proprii CELEI STRICATE,cu mentinerea in functziune a partzii sanatoase a acesteia,ca in smerenie sau credinta omul PARTICIPA IMPREUNA CU DUMNEZEU,iar nu isi declina toate capacitatzile si ajunge o marioneta dirijata cu sforicele de un "Papusar". Cat despre smerenia pamanteasca eu zic ca se cuvine sa fim smeritzi inaintea autoritatzilor,in sensul de a respecta legile si regulile,dar nu in sensul de a ne supune obligatoriu autoritatzilor care tocmai ele incalca cel mai grav legile si regulile...aici poti sa vezi din nou cum a vorbit Apostolul Pavel potrivnicilor lui si cum si-a aparat drepturile lui de cetatean roman !! Probabil ca ce am scris aici nu este ortodox, dar eu am scris cu drag si din inima si fiecare e liber sa aleaga doar ce i se pare ca vine din Adevar si este de bun-simt.[:)] ....si vezi, mey, cum faci cu "unirea" aia cu socrella [:D] !!

[ionella3003]

darael, simplul fapt ca-ti pui aceste intebari, demonstreaza ca ai credinta... fie ea si cat un bob de mustar, poate muta muntii din loc! Ionela si Alex (DN 21.09.2004) [URL="http://community.webshots.com/user/ionella3003"]ALEX cantaretul[/URL]

[irina.c.]

Sfantul Tihon din Zadonsk arata care sunt semnele adevaratei smerenii,care se gaseste si in inima,nu numai in aparenta: -omul smerit isi recunoaste nimicnicia,ticalosia si saracia -nu dispretuieste si nu osandeste pe nimeni,nici cu vorba,nici cu gandul,decat doar pe sine insusi -nu cauta cinstiri si slava,si atunci cand i se dau se recunoaste nevrednic de ele;iar cand are un rang inalt,nu se socoteste mai bun ca cei supusi lui ,si nu cauta foloase si cinstire de la ei -rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea -se supune si asculta cu bunavointa de toti,indiferent de pozitia lor sociala -nu diferentiaza oamenii dupa rang,avere,etc.,ci se poarta cu toti la fel -se socoteste pe sine mai pacatos decat toti -are o necontenita foame si sete dupa harul lui Dumnezeu,caci smerenia nu se gandeste la ce are,ci gandeste si cauta ceea ce nu are Nu stiu altii,dar eu una sunt departe de toate astea,nu am smerenie nici macar in aparenta,ce sa mai zic de inima...Vorba Ioannei,poate totusi o sa fac si eu cunostinta cu niste smerenie,candva [:D] Irina si bb Iinca(26apr04) "Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by Elena
Conchita, gand la gand cu bucurie ![:)] si eu am reflectat in ultimul timp mai mult la conceptul de smerenie si asta pornind tot de la acest subiect, cand am vazut cum inteleg unele persoane sa fie smerite... Si eu cred ca smerenia nu inseamna renuntarea la demnitate si nici sa-ti pleci capul mereu cu umilinta in fatza oamenilor, iar asta poti sa vezi cel mai bine la Apostolul Pavel in Faptele Apostolilor, cu cata DEMNITATE le-a vorbit el potrivnicilor lui !!! Cum ziceam, am intalnit p-aici conceptia ca "eu sunt prea pacatoasa si prea nevrednica sa pot gandi/judeca singura in chestiunea asta", dar, dupa parerea mea, smerenia nu este ca o suspendare a gandiri/judecatzii proprii,ci daca e cazul, ca o suspendare a gandirii/judecatzii proprii CELEI STRICATE,cu mentinerea in functziune a partzii sanatoase a acesteia,ca in smerenie sau credinta omul PARTICIPA IMPREUNA CU DUMNEZEU,iar nu isi declina toate capacitatzile si ajunge o marioneta dirijata cu sforicele de un "Papusar".

---

Draga Elena ,cand un crestin(ortodox) considera ca este nevrednic de a judeca o chestiune legata de dogma ,nu inseamna ca isi suspenda judecata proprie, ci acepta ca exista persoane mai in masura decat el sa se exprime corect in anumite chestiuni.Nu exista gandire stricata,ci exista gandire intunecata de pacat,de patimi,si care nu discerne bine pe taramul duhovnicesc.De aceea un om care este constient de nivelul sau duhovnicesc scazut accepta hotararile sau formularile dogmatice pe care cei inaintati duhovniceste le-au luat.Asta nu il face o marioneta ,ci arata ca persoana cu pricina se cunoaste cat de cat pe sine ca sa nu se exprime mai mult decat poate la nivelul sau duhovnicesc. Irina si bb Iinca(26apr04) "Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

[conchita]

cred ca inteleg ce-a vrut Elena sa spuna prin "gandire stricata" - pe care trebuie s-o smerim, si s-o dezvoltam pe cea buna. Irina, poate gresesc, dar asa inteleg eu, ca Elena a pus accentul pe natura duala a omului: in inima e sadita cunoasterea buna data de la Dumnezeu, in trup e cunoasterea stricata venita de la cel rau, caci trupul e slab, no. si deci noi trebuie sa ne suspendam poftele, cu alte cuvinte, care intuneca mintea si dau nastere la stricaciunile gandirii. ca si in lista citata de tine, cam tot asta se intelege. eu ma recunosc in cateva din situatiile enumerate de Sf. Tihon (cu demnitate si smerenie ma recunosc, ca un crestin care incearca sa devina mai bun si se bucura sincer cand mai inlatura din metehne), dar nu in asta, care mi se pare super grea, mai ales pentru ca nu ii cuprind sensul total: -rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea cum sa zambesti cand altul te loveste? teoretic, stiu ca e vorba de situatiile cand esti prigonit pentru ca il urmezi pe Dumnezeu. dar e valabil sfatul asta de smerenie si in viata de zi cu zi? are cineva instructiuni de folosire? caci pe mine defaimarea si necinstea ma scot din minti si ma transforma intr-un fel de caricatura a sfantului gheorghe in lupta cu dihania. zic caricatura, pentru ca devin pur si simplu rea, chiar daca la vremea defaimarii chiar s-ar fi putut sa fi fost un om bun. :) daca e vorba numai de situatiile in care urmam cuvantul Domnului si suntem prigoniti (cam cum se intampla acum global cu anti-crestinismul devenit violent deja), nu inteleg cum sa stam cu mainile in san, rabdatori, ba sa mai si fim veseli?? intuiesc o parte din raspuns: sa lasam totul pe seama lui Dumnezeu, ca oricum noi suntem prea mici pentru un razboi asa mare. totusi, voi ce stiti, ce credeti? legat de celelalte porunci si sfaturi de smerenie, voi cum procedati: urmati porunca pentru ca vine de la Dumnezeu, sau incercati mai intai sa ii patrundeti sensul cu totul, sa o asimilati profund, sa o intelegeti pana devine parte naturala din comportament? in smerenie intra si chestia asta cu unirea? adica sa ne smerim fata de capii bisericilor noastre si sa ii lasam pe ei sa decida ce si cum, supundandu-ne deciziilor?

[xenocid]

quote:

---

cam cum se intampla acum global cu anti-crestinismul devenit violent deja

---

mai multe informatii se poate? acceptam inclusiv .com si .org Alin *Ex astris, Scientia*

[irina.c.]

Draga Conchita,hai ca redau toata fraza Sfantului Tihon,ca sa se inteleaga mai bine : "a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea,caci smerenie fara rabdare nu poate fi,ci unde este rabdare adevarata acolo este si smerenie;fiindca cine nu sufera defaimarea iubeste cinstirea si lauda,lucru prin care se da in vileag trufia" Cred ca sfatul se refera la toate situatiile.Din ce inteleg eu,acesta este idealul la care trebuie sa ajungem si n-o sa incercam direct sa ne bucuram in defaimari(pare imposibil),ci sa incepem cu ceva mic,de exemplu,sa nu raspundem inapoi,sau macar sa incercam sa nu raspundem manios.Sau altceva de genul asta.Am gasit lucruri foarte interesante despre asta la www.filocalia.ro Irina si bb Iinca(26apr04) "Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

[irina.c.]

Conchita,sa stii ca la teorie sunt tare ,practica ma omoara.[:D] Irina si bb Iinca(26apr04) "Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

[conchita]

quote:

---

Originally posted by irina.c.
Draga Conchita,hai ca redau toata fraza Sfantului Tihon,ca sa se inteleaga mai bine : "a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea,caci smerenie fara rabdare nu poate fi,ci unde este rabdare adevarata acolo este si smerenie;fiindca cine nu sufera defaimarea iubeste cinstirea si lauda,lucru prin care se da in vileag trufia" Cred ca sfatul se refera la toate situatiile.Din ce inteleg eu,acesta este idealul la care trebuie sa ajungem si n-o sa incercam direct sa ne bucuram in defaimari(pare imposibil),ci sa incepem cu ceva mic,de exemplu,sa nu raspundem inapoi,sau macar sa incercam sa nu raspundem manios.Sau altceva de genul asta.Am gasit lucruri foarte interesante despre asta la www.filocalia.ro Irina si bb Iinca(26apr04) "Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

---

interpretarea asta ma confuzeaza si mai tare. de ce trebuie sa fie doar defaimare sau lauda? cu raspunsul inapoi stau bine, deocamdata, ii ignor zambind cu intelegere pe xenocid si darael. [:o)]

[casandra]

-------------- a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea -------------- Defaimarea si necinstea, indiferent de forma in care se manifesta, se reduc pana la urma la a-ti nega una sau mai multe valori pozitive. De ex: nu ai dreptate, nu esti bun, nu stii,.... Ce inseamna sa rabzi lucrurile astea, pana la urma: sa accepti ca este loc de imbunatatire, ca se poate sa te inseli, ca sunt lucruri pe care nu le stii, nu le vezi sau din care vezi doar un anumit aspect, dar iti scapa vederea de ansamblu, prin care ai putea ajunge la intelegere deplina. Sa accepti ca sunt lucruri care te depasesc, ca nu esti ca Dumnezeu. Sau chiar daca stii cu siguranta ca ai dreptate, rabdand si neraspunzand pe acelasi ton, il ajuti si pe cel care te defaimeaza sa se smereasca, sa se rusineze, sa caute o alta abordare, sa ajunga la Dumnezeu.