Putem fi doar prietene cu barbatii?

[lai]

De ce ar cauta barbatii prietenia noastra? Pai, presupunand ca noua ne place stilul lor de prietenie tocmai pentru ca e diferit de cel al unei femei, de ce nu ar merge si reciproca, lor le place stilul nostru de prietenie pentru ca e diferit de cel al unui barbat? Daca unul dintre prietenii mei are o problema, eu ii pot oferi o perspectiva 'femeiasca' sa zicem asa, poate simte omul nevoia sa discute problema respectiva la un nivel pe care nu il poate aborda cu prietenii masculi, ca 'nu se cade' sau mai stiu eu din ce motive. Sau vrea sa inteleaga mai bine o femeie, in speta pe partenera lui, si eu pot sa il ajut sa inteleaga mai bine cum gandeste o femeie. Si invers (adica el ma ajuta sa inteleg mai bine cum gandeste un barbat). E adevarat ca nu prea discut cu prietenii mei barbati despre kilograme in plus sau in minus, despre nuanta parului sau o unghie rupta. Mai pomenesc eu din cand in cand, dar mai mult in gluma, ca stiu ca nu prea cupleaza. Dar discut cu ei despre filme, despre carti, despre politica, despre aspiratii, despre cariera/studii, despre masini, despre magazinele unde ne facem cumparaturile, despre locurile unde iesim seara, despre calatorii, despre limbi straine, despre caini, despre alti prieteni, despre relatiile cu parintii, despre oameni in general, despre atitudini de viata, despre muzica, despre religie, despre vreme, despre stresul examenelor, despre reguli, despre cafea, despre comunitatea X, despre adaptarea intr-un mediu nou, despre reclamele de la televizor, despre terorism, despre case, despre fotbal, despre despre despre.. Sau nu discutam neaparat, ci facem niste lucruri impreuna, de exemplu un sport (eventual discutam atunci despre sportul respectiv) sau o alta activitate. Imi aleg ca prieten un om bun, interesant, cu care am unele preocupari in comun - indiferent ca e femeie sau barbat, si daca intrebarea este avem preocupari in comun cu barbatii, raspunsul este da, am preocupari in comun cu unii barbati (si cu altii nu) la fel cum am preocupari in comun cu unele femei (si cu altele nu). In plus, nu vreau sa generalizez, dar se intampla de multe ori ca femeile sa fie competitive intre ele pana la un punct unde devine agasant lucrul asta, si din punctul asta de vedere prefer un barbat (poate ca si barbatii pot fi la fel de competitivi intre ei, dar intre mine si prietenii mei barbati mi se pare ca exista un grad mai scazut de competitivitate). In afara de ceea ce discutam, stiu ca daca am o problema (mai mare decat o unghie rupta sau o maioneza taiata) pot apela la prietenii mei barbati si vor incerca sa ma ajute - la fel cum pot apela la prietenele mele femei care vor incerca sa ma ajute. Si ei/ele, la mine. Uneori ajutorul este concret, si atunci e acelasi, chit ca vine de la o femeie, chit ca vine de la un barbat, alteori e sub forma unui sfat, a unei vorbe bune, a unui umar pe care sa plang, si atunci poate fi diferit venind de la o femeie sau de la un barbat, dar nu inseamna ca unul e mai pretios decat celalalt. Asta e perspectiva mea acum, e adevarat ca nu sunt casatorita, nu am copii, iar prietenii mei sunt in aceeasi situatie, asa ca nu exclud posibilitatea ca mai tarziu in viata preocuparile noastre sa se diferentieze mai mult si asta sa afecteze relatia de prietenie. Eu sper, totusi, ca nu va fi cazul, dar ramane de vazut. Lai

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Donia Si acum, s-o luam si cum zice Conchita: daca noi, femeile, apreciem prietenia unui barbat pentru ca este mai aerisita, de ce ar cauta barbatii prietenia noastra? Ca sa le plangem noi pe umar pentru ca ne-am ingrasat, pentru ca nu ne-a iesit nuanta corecta la par? Pentru ca ni s-au rupt strampii in autobuz? Pentru ca ni s-a taiat maioneza? Adevarul e ca numai o femeie poate intelege asa ceva, iar un barbat care poate asculta atatea necazuri ori ne este sot, ori e masochist. (ori vrea sa se culce cu noi si isi imagineaza ca asa intelegem noi preludiul)

---

in primul rand multumesc ca mi-ai dat o varianta despre ce presupune prietenia. ce enumeri tu aici eu numesc taclale si lista asta poate caracteriza chiar si o discutie la coafor, cu o amica etc, nu tine neaparat de prietenie. apoi, as mai vrea sa spun ca mi se pare dureroasa diferenta asta sexista care se face intre oameni, mai ales din partea femeilor care vor drepturi egale etc. barbatii nu sunt mai prejos decat noi, nici macar diferiti. suntem toti oameni. descurajez opinia ca ei ar fi condusi exclusiv de insincte sexuale, asta tine de legendele urbane si cred ca arata o anumita doza de narcisism erotic din partea femeilor. adica noi numai sani si picioare lungi avem? daca pornim din start cu ideea preconceputa ca numai infatisarea e de noi, atunci asta o sa vada si barbatii, nu? apoi, nu cred ca ne desconsideram atat de mult incat sa preferam o femeie care are in sange rabdarea sa asculte ore in sir despre nuantele de par in detrimentul unui barbat langa care, mai mult ca sigur, am capata o alta perspectiva asupra vietii in general-cel putin in Ro, unde barbatii au fost crescuti dupa alte criterii decat femeile. eu am invatat enorm de la prietenii mei si le voi fi vesnic recunoscatoare. vreau sa va mai spun si ca prietenii mei, barbatii, au fost in stare de gesturi umane, generoase, minunate de care prietenele mele nici in vis n-ar fi fost capabile. iata o diferenta si o spun din experienta. [flo] ce au cautat ei langa mine? imi place sa cred ca am niste calitati general umane, nu strict feminine si ca le-am fost si eu prietena de nadejde, la randul meu...Donia, si un amanunt amuzant a propos de taiatul maionezei: pe mine un prieten foarte bun m-a invatat sa gatesc :)) apoi, e putin paradoxal ca citim cu placere si pasiune cartile scrise de barbati, dar nu le acordam incredere ca persoane reale, de ce oare? scuzati-mi dilemele [flo]

[vilma]

quote:

---

e putin paradoxal ca citim cu placere si pasiune cartile scrise de barbati, dar nu le acordam incredere ca persoane reale, de ce oare?

---

Daca increderea despre care vorbesti se refera la o componenta a prieteniei, atunci eu, una, nu o pot acorda unui barbat (real) atata timp cat ma face sa ma simt vulnerabila (un simplu si amarat de compliment imi aprinde in creier un beculetz de alarma de grad 1, acesta fiind riscul cel mai mic). Cred ca barbatii au si ei un beculetz pe undeva (nu stiu exact unde e localizat) care se aprinde cand este sesizata miscarea la femeia care a lasat garda jos. Daca actioneaza sau nu in cealalta directie, asta depinde de mai multe. Conchy, scuze de aberatii....am dormit bine noaptea asta...[:D] Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

[alexa]

Pareri pro si contra[bis] http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=23349

[infofun]

Dragele mele, asa este sunt foarte multe relatii de prietenie intre femei si barbati, dar...acestea depind de foarte multe lucruri, acestea fiind relative de la caz la caz. Insa parerea mea si numai a mea este ca NU as accepta nici in ruptul capului o astfel de relatie intre sotul meu si o femeie si nici sotul meu n-ar accepta ca eu sa am un prieten barbat. Si sa va spun si de ce: In primul rand nu cred ca mi-ar conveni ca o femeie sa vina in vizita, sa stea cu el in sufragerie si eu sa le sevesc prajituri in timp ce ei discuta lucruri in comun. Cum se intampla cu prieteni barbati. Sau el sa se duca la ea ca sa joace un nou si super joc pe calculato, iar eu sa raman acasa sa fac mancare. Cum iarasi se intampla de multe ori, cu prietenii lui de gen masc. Acum sunt sigura ca nici el nu ar accepta ca eu sa ma duc la o intalnire cu doi prieteni barbati, ca sa ma plimb si sa ma relaxez, iar el sa se duca la meci sau sa ramana acasa la TV. Asa se intampla, dar cu pritene de gen fem. Si lista poate continua la nesfarsit. Pt. ca intotdeauna vor exista discutii, sau macar ganduri pline de suspiciuni, cand vine vorba de astfel de relatii. Repet parerea mea si sigur si a sotului meu. PS.Cand eram in liceu ma intelegeam mai bine cu baietii decat cu fetele, si chiar si in anul 1 si 2 de fac.DAR...va exista mereu un dar! Sa fiti iubite! Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

[FrunzaVerde23]

Din ceea ce am citit am impresia ca toti priviti lucrurile din perspectiva unui invidivid (barbat sau femeie) care s-ar "grefa" pe cuplul vostru. Nu aveti cupluri ca prieteni ai cuplului vostru ? Nu inseamna deci ca (fara sa va puneti sute de intrebari) Traiti Deja intr-o relatie de prieteni ? : 1 / voi, femeile, cu barbatul din cuplul de prieteni 2 /si reciproc, partenerul vostru cu femeia cuplului de prieteni. De cele mai multe ori (exista - e adevarat - si exceptii cind situatia poate derapa) aceste cupluri prietene nu sint atinse de nici o conotatie sexuala. If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[liris]

Ma consider o fiinta extrem de sexuala. Nu cred ca as putea sa am un prieten barbat. Nu exclud insa posibilitatea ca exista intr-adevar prietenie intre femeie si barbat , fara sex. E nevoie insa de characteristici pe care nu le am.

[Donia]

Fara sa fie un atac la cele spuse mai sus, eu nu ma consider o fiinta extrem de sexuala, si totusi, toti prietenii pe care i-am avut pe cand nu eram maritata mi-au dovedit ca nu prietenia mea o cautau. Eu credeam, naiva, ca putem fi prieteni, imi placea sa discut cu ei, le apreciam compania, iar in final veneau avansurile sexuale care pe vremea aia mi-au daramat increderea in oameni si in prietenie. Si vreau sa spun ca erau oameni faini, nu obsedati sexuali. Acum gandesc altfel, mi-am recapatat increderea in barbati, pentru ca am invatat ca sunt diferiti de femei, si convingerea asta nu mi-o poate lua nimeni. Asa ca nu-i mai judec, ci ii accept asa cum sunt. Acum cativa ani am cunoscut niste colegi de-ai sotului meu. Ma amuzau barbatii necasatoriti care, desi aveau aceeasi varsta ca mine, nu stiau cum sa se poarte in prezenta mea, pentru ca eu eram o sotie. Erau curtenitori, amabili, parca vorbeau cu o doamna respectabila (nu ca nu as fi [:D]), si in acelasi timp parca de abia asteptau sa scape de mine si sa fuga la joaca. Cu timpul au inteles ca si cu mine se poate glumi, ca sunt si eu om si s-au detensionat relatiile. Acum suntem amici buni, ne simtim bine impreuna, spunem bancuri, mergem la mare cu tot grupul, etc, dar din punctul meu de vedere nu este prietenie, ci camaraderie, amicitie. Poate ar fi bine, cum s-a mai spus, sa dam o definitie a prieteniei, inainte de a discuta infocat pe subiectul asta. Totusi, m-am mai gandit citindu-va mesajele, si recunosc ca in anumite cazuri poate exista prietenie intre barbati si femei, atunci cand respectivii sunt oameni responsabili. Dar pe mine viata m-a invatat sa fiu circumspecta. Acum am camarazi sau amici, dar nu doresc sa trec relatiile acestea la nivelul urmator, cel al prieteniei (asa cum o vad eu). Prieten mai bun ca sotul meu nu pot gasi, asa ca nici nu caut.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by vilma Conchy, scuze de aberatii....am dormit bine noaptea asta...[:D]

---

haide mai, ce scuze?! tare mi-as dori sa exista macar o discutie, una singura pe forumul asta in care lumea sa nu se atace personal. adica sa nu ne mai temem ca spunem ceva care e interpretat si ras-interpretat la modul personal. fiecare vine cu experienta proprie in discutii, normal sa nu fim de acord in multe privinte, cred sincer ca putem invata unii de la altii [flo] felicitari pentru noaptea dormita :))

quote:

---

Originally posted by liris Ma consider o fiinta extrem de sexuala. Nu cred ca as putea sa am un prieten barbat.

---

fii atenta ce se poate presupune mai departe, prin reducere la absurd: 1. femeile care au prieteni barbati sunt niste frigide :)) 2. o femeie-fiinta "extrem" de sexuala ar putea fi atrasa la fel de bine de femei, deci si prietenia cu ele ar putea fi periculoasa :)) [flo]

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Donia Prieten mai bun ca sotul meu nu pot gasi, asa ca nici nu caut.

---

Donia, ai dreptate, asa e. eu oricum vb la trecut, aici avem doar cupluri-amici de familie, prietenii ca acasa n-am legat, inca.