Cind afli ca esti insarcinata

[alina_gabriela9]

Mi-am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv, insa in loc sa sar in sus de bucurie, m-am trezit ca am sentimente contradictorii: aoleu ce ma asteapta, sint pregatita pentru un copil, si ceva fericire pierduta printre sentimentele astea. Trebuie sa va spun ca ne dorim un copil si eu si sotul meu, insa dupa ce am vazut rezultatul am intrat in panica. A mai patit cineva asa ceva sau sint eu anormala? In orice caz, dezorientata sint... Va multumesc, Alina

[Moss]

stai linistita, eu am plans de mama focului, dar nu stiu de ce !!! Am 27 ani, un sot frumos si iubitor, o casa, 2 masini, etc . Ce mai imi puteam dori ?? Este si varsta ideala.. Programasem acest copil pentru anul urmator, intrucat luna aceasta am facut nunta ! Am fost o mireasa frumoasa si gravida in 3 luni si jumatate ( evident, nu se vedea nimic ) Mai tarziu, cand m-am linistit si am realizat ca voi fi mamica, am simtit niste lucruri minunate, niste sentimente netraite pana acum. Ma intreb ce voi simti cand imi voi tine gagalicea in brate. Acum a inceput sa-mi creasca si burtica si ma simt atat de frumoasa si fericita... Sotul meu este disperat si nebun de fericire ! Astazi am fost la medic, totul este bine si....mergem mai departe ! alunga-ti teama si ai incredere in tine. Daca esti in stare sa creezi un lucru atat de minunat, vei fi in stare sa te descurci asa cum se cuvine. Fruntea sus si fii o mamica frumoasa si iubitoare pentru puiul tau ! Te asteptam cu ganduri mai bune..

[ciuf]

Ehehe, teama de necunoscut. Ce se va intampla, va fi bine, va fi rau... Nu esti singura. Asa am simtit si eu. In loc sa ma bucur ca-mi iesise testul pozitiv, deja parca incepusem sa gandesc negru, sa fiu pesimista. Mai pierdusem o sarcina cu cativa ani in urma si deja ma gandeam ca ceva rau se va intampla. A durat cateva zile, pana m-am "trezit". Deveneam mamica. E cel mai minunat, cel mai frumos lucru sa fii mamica. Cred ca a fost una dintre perioadele cele mai frumoase si anume sa fiu insarcinata si sa simt ca in mine creste o fiinta. Totul va fi bine iar voi va veti aminti cu mare placere de timpurile astea Dragele, felicitari pentru burticutele voastre. Aveti grija de ele. Numai bine va ureaza o fosta burticuta, Ciuf

[BalMascat]

Cred ca e normal ce simti. Si eu simt asta zilnic. Am momente de mare calm si implinire si momente de mare ezitare. Iar daca incep sa despic firul in patru, ma apuca nelinistea. Nu putem stii ce va fi si cum va fi, dar cert e ca asa cum s-au descurcat toate mamicile de pana acum, asa o vom face si noi. Viata merge inainte, insa pe alt fagash. Nu cred sa fie cineva sa nu se sperie si totodata sa se bucure de acest pas major [cheers]

[bidiloi]

Nu te invinui ptr. starile sau trairile tale! Este f normal, devenim mai responsabili deodata, realizam cu adevarat ca vom avea un copil , si cred fiecare dintre noi trece sau a trecut prin asa ceva! Si eu m-am izbit de aceste ginduri/intrebari ,cu toate ca eu mi-am propus sa fac un copil si deci nu m-a luat pe neasteptate aceasta veste! Si nu pot decit sa-ti urez o sarcina usoara si un copil sanatos! Sanatate si numai bine![^] simona

[roxanaz]

Draga Alina, ceea ce ne spui tu suna foarte cunoscut pentru toate cele care au fost sau sunt insarcinate. acum ai o perioada de "spaima de necunoscut", care apoi va fi invins de bucurie si un sentiment de implinire, de reusita. cu cit lunile trec si puiul incepe sa creasca or sa vina din nou spaimele astea, cind simti ca misca, cind iti dai seama ca nu mai e mult"....si uite asa pina cind te trezest fata in fata cu el.....si mamicile spun ca de atunci esti atit de coplesita incit totul ti se pare o prostie in afarade puiul tau scump. asa ca acum nu intra in panica, bucura-te de succesul vostru, vorbeste lucrurile astea cu sotul tau si...o sarcina usoara!!! cu drag, Roxi (29 saptamini)

[alina_gabriela9]

Va multumesc tare mult! E mult mai bine cind vezi ca si altii se afla sau au mai fost in situatia asta. Probabil ca ceea ce se spune, ca niciodata nu esti pregatit, este destul de adevarat. Am intrat in panica pentru ca (va rog sa nu rideti de mine) m-am gindit ca pina la virsta asta nu am realizat tot ceea ce vroiam, ca zodia Capricorn in care se va naste (pe la inceputul lui Ianuarie) nu stiu cit de compatibila este cu zodia mea (Gemeni) si tot felul de prostii din astea. Exact cum spui tu, BalMascat, cind incepi sa despici firul in patru... Stau si ma gindesc ca apartamentul nostru are doar doua camere, si desi avem in plan sa ne facem o casa mai maricica, nu va fi gata decit peste vreo 3 ani, deci bebe nu va avea camera lui asa cum au copiii prietenilor nostri decit peste ceva timp. Am o pozitie buna intr-o companie importanta si ma gindesc in ce masura imi va fi periclitat job-ul cind vor afla ca sint insarcinata. Cum voi reusi sa le impac pe amindoua, fara compromisuri... Cam astea sint motivele mele de neliniste si uneori panica. Stiu ca pot parea caraghioase, insa asta simt.

[roxanaz]

draga noastra Alina... nimic din ceeace spui nu e caraghios....toate am gindit sau gidim acelasi lucru: cum o sa ne descurcam cu banii, cu apartamentele actuale, cu slujbele..cum o sa le putem imparti pe toate astfel incit nimeni sa nu fie dezamagit....si astea sunt doar problemele de inceput! cel mai important este sa nu stai singurica si sa "coci" lucrurile astea: vorbeste-le cu sotul tau, cu familia, cu prietenii, cu noi...si uite asa apar rezolvarile, pentru ca altfel - risti sa exagerezi multe dintre ele, sa faci "din tintar armasar"...(iti spun din proprie experienta, crede-ma!!!! eu una am fost o scorpie cu care nu se putea vorbi in primele 4 luni si jumatate de sarcina...pina mi-au trecut bizdicii si am inteles ca daca stau singura si rumeg in trec toate idioteniile prin cap....si uite asa mi-am mai "revenit"...[:D]) pupici, Roxi