joe Publicat Iunie 7, 2004 Raport Distribuie Publicat Iunie 7, 2004 Vezi articolul mai jos - postat citibil de blue13! Articolul a aparut in revista Dilema, numarul 557! Mi-am permis sa dau cu copy/paste pentru ca e destul de dificila cautarea in arhiva Dilemei. Acum ma adresez celor plecati si care iau in calcul reintoarcerea acasa - eu fac parte dintre ei - pentru ca nu pot nega nicicum ca distanta si timpul - involuntar - te fac sa idealizezi ce ai lasat acasa - si prin urmare - oricat ai crede ca te-ai pregatit pentru o intoarcere "lina - probleme tot apar! De cand am citit articolul asta - si e ceva vreme - ma obsedeaza! Cum nu am reusit sa-i dau de cap singura - am zis sa apelez la voi![:o)] V-ati gandit ce va va lipsi, o data intorsi acasa, din tara in care ati emigrat? Cu ce va va vi cel mai greu sa va re-obisnuiti? Care e strategia voastra ca sa va re-integrati? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Simona27 Postat Iunie 7, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 7, 2004 Buna.. Daca se poate repostarea articolului fara diacritice? E foarte greu de citit:) Poate ca copiat initiial in Notepad ar indeparta diacriticele sau mai stiu eu e alta metoda:) O sa ma intorc poate mai tarziu cu un raspuns mai pe alrg, dar si noi suntem din "turma de oi in case se camd da cu rosii ca vrem sa ne intoarcem" insa cred ca trebuie sa ai un plan, cat de cat, nu sa pleci hai hui. Si in primul arnd nu trebuie intors numai pe motiv de idealisme/sentimentalisme, trebuie avut un plan ce vei face acolo. Evident, eu sugerez afacere ca noi credem ca sunt multe oportunitati. Evidentul numarul 2[:D]: si putini bani. Cati..nu stiu, noi nu intentionam sa avem prea multi! Adica "as intentiona" mai multi dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere[:D] Evidentul nr 3: ca acolo e o societate in formare, in dezvoltare. Si eu personal cred ca trebuie sa mergi cu aceeasi atitudine ca si in strainatate, mai un zambet pe ici, mai respect peste tot pe unde se poate. Salutari.. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Cleomax Postat Iunie 7, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 7, 2004 incercat sa postez fara "zgomot" sau sa pun link, nu merge [:(] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
blue13 Postat Iunie 7, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 7, 2004 Exilul si dificultatea intoarcerii Aspecte psihologice Oricine a experimentat migratia pe o perioada de timp suficient de indelungata poate confirma unul dintre paradoxurile inerente acesteia: persoana care se intoarce in tara de bastina nu mai seamana cu cea care a plecat, nu mai este aceeasi, atit in ochii celorlalti, cit si in propria sa imagine despre sine. Reintoarcerea bintuie neincetat gindurile tuturor migrantilor din lume, dar odata ce ea se produce de o maniera efectiva, este acompaniata de un soc teribil. Departe de a fi vorba de o regasire a identitatii initiale, cea pe care subiectul o are inainte de a lua hotarirea exilului, repatrierea se transforma foarte brusc intr-un efort de recucerire a alteritatii, ce incepe chiar in momentul in care formalitatile vamale sint in curs de a fi indeplinite de catre un functionar plictisit si foarte putin amabil comparat cu cel cu care erai obisnuit in Occident. Este adevarat, sentimentul nu este acelasi cu cel experimentat anterior, intr-o tara straina si total necunoscuta, unde trebuie sa inveti sa cunosti, adesea contra-timp, "modul de functionare" si codurile comportamentale ale societatii de primire si ale celor din jurul tau; cu toate acestea, acest sentiment-traire-intuitie exista si capata o importanta tot atit de mare ca si inainte. Este vorba mai degraba de o senzatie difuza si foarte speciala care iti spune ca va trebui sa-ti reamintesti utilizarea spatiului autohton si a detaliilor sale intime pe care le credeai uitate, dar care erau doar adormite de efectele exilului. In cursul calatoriei sale, exilatul a experimentat prin natura conditiei sale indepartarea de "celalalt", de autohtonul patriei de adoptie temporara. Acum el este surprins sa constate indepartarea de fostul sau "aproape". Iar cind spunem "aproape" ne gindim nu numai la persoanele din familie, prieteni cu care legaturile s-au pastrat etc., ci si la omul de pe strada, cel pe care il simti atit de "aproape" de inima ta in primele zile "insorite" ale intoarcerii din exil. Altfel spus, te simti strain in propria ta tara, pentru ca insasi identitatea de baza a persoanei tale este pusa sub semnul intrebarii. Sentimentul se accentueza in timp si devine greu de inteles pentru cei din jur. In plus, fiind dificil sa-l faci cunoscut, sa-l "impartasesti" (termen utilizat cu toata dimensiunea lui religioasa), experienta exilului devine o povara interioara si un stigmat social. Cazul studentului roman "exilat" il cunosc cel mai bine, asa ca imi permit citeva precizari suplimentare. In cazul sau, aculturatia ce se produce in mediul temporar de adoptie, mediul academic, este nu numai permanenta, dar si cu mult mai agresiva decit pentru alte tipuri de migratie: economica, profesionala etc. Intelegem aici prin "aculturatie" procesul de transmitere a unor valori, roluri, modele de comportament, care in ansamblu sint diferite de tipul dominant de acasa. Permanenta, pentru ca mediul in care studentul isi petrece cea mai mare parte a timpului este universitatea si anexele ei educative (biblioteca, mediateca etc.), iar socializarea, contactul cu ceea ce este nou, diferit, este obligatorie si face parte din procesul de instruire. Agresiva, datorita virstei subiectului (tinerii sint mult mai usor de modelat), dar si lipsei unei celule familiale sau de alta natura, unde se poate vorbi romaneste seara dupa terminarea activitatilor cotidiene. Studentul este astfel supus in majoritatea timpului unei presiuni intense, iar efectele sale sint de multe ori spectaculoase. Numai ca de multe ori ceea ce este considerat ca un pas inainte facut pe calea "integrarii" in Occident, produs al procesului de aculturatie mentionat mai sus, se dovedeste a fi un obstacol la intoarcerea acasa. Un singur exemplu, la indemina, un fapt observat de toti cei care se intorc in Romania, fie si in vacante: zimbetul. In Occident se zimbeste. Se zimbeste mult, chiar in exces, se zimbeste ipocrit, se zimbeste atunci cind trebuie si atunci cind nu trebuie. Chiar si pe sacosele de plastic distribuite gratuit ale unui mare lant de supermarketuri ce domina piata elvetiana este scris: "Un suris provoaca placere". In primele zile dupa sosirea sa, exilatul traieste intr-o adevarat tiranie a zimbetului, caci el nu stapineste tehnica zimbetului la comanda. Nu constientizeaza faptul ca nu atit surisul, cit lipsa lui provoaca o stare de disconfort noului sau interlocutor. Odata intors in tara, zimbeste... dar zimbeste degeaba, pentru ca nu i se raspunde la suris. Pentru simplul motiv ca in Romania nu avem exercitiul zimbetului in contactul interuman. Ajungem astfel la unul dintre cele mai delicate aspecte ale reintoarcerii in tara de bastina, mentionat de toti cei care au fost preocupati de problematica exilului: paradoxul ospitalitate/identitate. Dincolo de problemele economice si sociale ale schimbarii de mediu, cea mai dificila problema este aceea de a te simti cu adevarat acasa, de a fi trup si suflet acolo. Ospitalitatea este paradigma insasi a identitatii, a regasirii locului initial. Nu ma refer la "ospitalitatea" teatrala, de "Cehov de proasta calitate" (de très mauvais Tchékov), cum spunea Cioran, ce face parte din imaginea de sine a romanului mediu (popor bun, muncitor, rabdator, care isi da si "camasa" de pe el pentru oaspetele din casa), nici la cea strident colorata, afisata pe pliantele tirgurilor internationale de turism. Care sint totusi motivele care imping un exilat integrat sau "semi-integrat" (sintagma aplicabila studentilor cu sanse reale de a ramine in Occident) sa se intoarca acasa? Departe de a face tipologia celui care prefera sa se "intoarca" sau sa "ramina", putem identifica principalele motive care stau la baza acestei decizii si a incertitudinii ce i se asociaza: * Dorinta de intoarcere este fondata pe nostalgia pamintului natal, de recuperare a radacinilor si identitatii originale. * Stabilitatea: un privilegiu; migratia: o necesitate sau o nebunie. Un credo caracteristic societatilor traditionale, inca tenace in Romania. * Returul este o decizie radicala, subiectul stiind in avans ca renunta la "cuceririle" din tara de adoptie, la radacinile pe care ai inceput sa le ai acolo: prieteni, hobby-uri imposibil de practicat in Romania (chiar si banalul jogging..) etc. * Discriminarea la care este supus subiectul in cursul sejurului sau academic in Occident (inteleasa ca dificultate a accesului la slujbe bine remunerate sau pur si simplu onorabile, altele decit cele rezervate in mod traditional "migrantilor") poate crea rapid o atitudine resentimentara fata de "valorile" vestice... Returul in tara de origine este o maniera radicala, dar sigura, de a evita aceasta capcana. * Exilatului ii este frica de intoarcere pentru ca stie ca realitatea din tara este in continua schimbare. Aflat la distanta, are tendinta de a mistifica, de a uita dificultatile, de a "infrumuseta" totul. Returul poate fi cu adevarat traumatizant pentru subiect, care experimenteaza direct o realitate ce este altceva, filmul nostalgic derulat in memorie. * Punct final: odata intors in Romania, el se simte inca o data strain, dar in propria lui tara. Se simte un altul. Are o identitate multipla, caci el nu se mai identifica doar ca roman, si nici ca est-european, o eticheta inca si mai generala aplicata tutoror celor veniti din spatiul ce incepe la Viena... Nostalgia pe care o resimte acum este cea a fostului exil, a unui paradis abandonat cu buna stiinta. Nici unul dintre "factorii" enumerati mai sus nu actioneaza de o maniera individuala in luarea deciziei de intoarcere acasa. Ei sint in continua interactiune; in mod sigur, unul dintre ei este precumpanitor asupra celorlalti, dar niciodata nu este unic. Atunci cind nu este impusa din considerente legale (expirarea vizei sau . a permisului de sedere), decizia de intoarcere acasa este intotdeauna extrem de dificila. Repetam: parasirea "paradisului" (ghilimelele se impun!) occidental si intoarcerea in ascetismul saracacios al Romaniei contemporane presupune intotdeauna o mare doza de curaj si de hotarire, dar si de paradoxala decizie de infruntare a ambiguitatii recurente acesteia. Aspecte socio-economice Bogata literatura consacrata migratiei in lumea contemporana lasa sa se inteleaga faptul ca dezbaterea consacrata in jurul celor care s-au intors acasa se poate consacra in jurul a doua mari axe: 1) Rolul economic al acestora; 2) Contributia lor la dinamica sociala a tarii de origine, precum si rolul socio-politic. 1) Nu am competenta, nici datele statistice necesare pentru a ma pronunta asupra acestui prim aspect, al rolului economic al celor care s-au intors in tara de bastina. Cu toate acestea, sint mai degraba de parere ca este inca prematur de a vorbi de o influenta economica decisiva in Romania contemporana a exilatilor "intorsi" la vatra. Si aceasta din mai multe motive; in primul rind, exilatii "economici" ai momentului nu se incadreaza in tipologia descrisa mai sus, din cauza precaritatii conditiei lor si a socializarii precare; in al doilea rind, sumele care intra in tara datorita acestor muncitori expatriati sezonieri sint importante comparativ cu bugetul tarii, dar inca departe in a juca un rol esential in "decolajul" economic al acesteia. Totusi, ele sustin economia si explica de ce tara inca nu s-a "prabusit" economic... dar asta este deja o alta poveste. Sintem inca departe de cazul Italiei sau Spaniei anilor '60, chiar daca presa romaneasca a momentului are tendinta de a supradimensiona aportul financiar al acestora in ansamblu. Asadar, categoriile sociale la care vom face referinta sint constituite in majoritate din migratia academica (studenti, doctoranzi, profesori), precum si cea a personalului diverselor ONG-uri, functionari internationali sau angajati ai diverse intreprinderi multinationale. 2) Contributia la dinamica sociala a tarii de origine a exilului si a reversului sau, intoarcerea din exil, poate fi impartita la rindul sau in doua mari categorii: exilul-prejudiciu si exilul-beneficiu pentru tara. Primul caz, exilul-prejudiciu, este caracteristic regimurilor totalitare. Nu trebuie uitat ca regimul comunist prezenta emigrarea ca un act grav, asimilat tradarii de tara, un atentat la capitalul economic si de inteligenta al tarii. Familia celui care alegea exilul era ostracizata si pedepsita prin varii mijloace; promovarea sociala a rudelor apropiate interzisa. Cei "ramasi" trebuiau sa sufere, sa ispaseasca pacatele celor "plecati". Aceasta atitudine a lasat urme in societatea romaneasca de astazi, fie ca este vorba de tonul alarmist al celor care depling pierderea "inteligentelor" tarii, fie cind se reclama rambursarea sumelor cheltuite cu educatia celor care aleg cariere academice sau de alta natura in Occident. Exilul-benefic poate fi o adevarata seva regeneratoare pentru tara de bastina, gratie experientei dobindite de cei care se intorc. Nu este vorba aici doar de acquis-ul intelectual, ca sa folosim un termen la moda, ci si de vitalismul celor care au fost obligati uneori sa supravietuiasca unor conditii extreme in Occident. Personal, am constatat ca la finalul perioadei de studii, toti studentii romani erau mai increzatori si mai siguri pe sansele lor generale de reusita, in cazul in care ar fi dorit sa se intoarca in tara. Asadar, o formidabila energie si vointa de a trece peste dificultatile vietii, greu de explicitat in citeva linii, care poate avea efecte extrem de benefice asupra intregii societati. Numai ca experienta altor state a aratat ca aceasta "stimulare" se produce numai daca exista structuri politice corespunzatoare, care sa favorizeze un cadru legal favorabil insertiei sociale a acestora si mobilizarii in vederea unor scopuri concrete. Romania constituie din pacate un contra-exemplu, un model de gestiune dezastruoasa a acestor noi "elite". Absolut toate initiativele guvernamentale care au vrut sa incurajeze re-integrarea celor intorsi de la studii din Occident (de departe, categoria cea mai numeroasa a celor care cunosc metamorfoza produsa de exil) au avut un scop pur declarativ, de propaganda politica. In afara unor notabile initiative academice, sustinute de fonduri externe, nou venitii au fost perceputi de catre administratia romaneasca drept contestatari ai unor privilegii cistigate prin "suferinta" de a fi suportat duritatea vietii din Romania, perturbatori ai unei ordini sociale pe care "autohtonii" o percep drept functionala, chiar daca imperfecta. Dupa informatiile de care dispun la ora actuala, nu exista inca nici un proiect sau program guvernamental care sa realizeze macar o baza de date cu cei care au facut studii in strainatate si a domeniului lor de specializare. Vina (daca putem totusi culpabiliza pe cineva...) nu apartine in intregime societatii de primire, ci si celor care se intorc. Dupa cum am aratat, acestia au drept caracteristica comuna dorinta de a reveni si de a asuma constient dificultatile multiple ale intoarcerii din exil. Numai ca lipsa de unitate de grup social distinct se vede in incapacitatea acestora de a influenta in mod decisiv societatea romaneasca, de a intrebuinta in scopuri benefice "vitalismul" pe care il mentionam. Cu toate acestea, o anumita influenta a celor avind deja o experienta occidentala a inceput sa fie vizibila, la nivelul unei interactiuni "osmotice" cu societatea-mama. Inca destul de discreta, ce-i drept, ea se va intensifica cu siguranta in perioada de timp urmatoare; dezvoltarea unei adevarate filiere subterane de informatie practica asupra conditiilor de migratie, dar si de reinsertie sociala la intoarcere constituie unul dintre aspectele cele mai evidente ale acestei mutatii care se produce sub ochii nostri. Exista chiar si tentative discrete de a compensa domenii deficitare de pe piata serviciilor din Romania, din pacate prea putin incurajate de programe guvernamentale si sufocate de mediul toxic al coruptiei ambiante. Aceasta experienta occidentala mentionata mai sus este din ce in ce mai valorizanta in candidatura prezentata marilor companii multinationale prezente in Romania. Din pacate, lucrurile nu se petrec la fel si in administratie, punctul nevragic al societatii romanesti, "omul bolnav" al acesteia, cea care refuza instinctiv orice tentativa de "insanatosire" venita din exterior, unde acestia ar avea un aport decisiv in modificarea trasaturilor taristo-balcanice care ii regleaza modul de functionare. Ne gasim doar la inceputul unui lung proces, ce se va accentua o data cu (posibila) aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Experienta altor tari, mari furnizoare de emigranti in trecut (Spania, Italia, Irlanda, Israel, in oarecare masura), a aratat ca acestia pot fi o formidabila sursa de progres daca odata intorsi acasa gasesc acea ospitalitate de care au fost frustrati o lunga perioada de timp si de care au atita nevoie. Ospitalitate nu numai in raporturile umane, ci si in cele socio-economice, in dezvoltarea unui cadru favorizant in care acestia sa-si puna in valoare energia si talentul de care dau dovada. Nu trebuie uitat in cele din urma un adevar fundamental: Romania moderna, cea in care traim astazi, a fost gindita si mai apoi construita de niste "migranti" instruiti in Occident, care odata intorsi in tara s-au transformat in vectori de modernizare extraordinar de eficienti. Societatea romaneasca are inca nevoie de "experiente" de acest tip. Depinde insa numai de ea daca va sti sau nu sa le favorizeze integrarea sau le va lasa doar libertatea unei alegeri individuale. Raspunsul este inca dificil de furnizat. Geneva, 14.10.03 Mirel BANICA Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
joe Postat Iunie 7, 2004 Autor Raport Distribuie Postat Iunie 7, 2004 blue13 - [bis] [flo][flo][flo] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Idora Postat Iunie 7, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 7, 2004 Da, e mult adevar in articolul de mai sus!! Si acum sa raspund la intrebari: V-ati gandit ce va va lipsi, o data intorsi acasa, din tara in care ati emigrat? Cred ca-mi va lipsi curatenia de pe strazi, corectitudinea oamenilor, fructele de mare proaspete(crevetii, racii etc.),soselele bune.In rest nu cred ca mi-ar lipsi altceva sau poate nu-mi aduc aminte acum.O sa revin daca-mi amintesc. Cu ce va va vi cel mai greu sa va re-obisnuiti? Mi-ar fi mai greu sa ma reobisnuiesc din nou cu birocratia din tara, cozile la curent, gaz, tiganii si cersetorii, cainii de pe strazi, coruptia, gropile si mizeria de pe strazi (cea de la periferie) -dar sunt sigura ca o sa trec usor peste astea, ca e vorba doar de reobisnuinta. Care e strategia voastra ca sa va re-integrati? Eu sunt sigura ca o sa ma reintegrez repede, nu am pierdut legatura cu tara in tot timpul asta de cand sunt aici, am fost de multe ori acasa, nu va fi un impact prea mare. Nu stiu daca e vreo strategie, o sa-mi continui viata de acolo de unde am lasat-o si am niste planuri de viitor care ma fac sa vad viitorul in roz acolo!! Eu sunt optimista!! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Simona27 Postat Iunie 8, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 8, 2004 Buna dimineata la toata lumea! Ca sa luam mai intai articolul la scarmanit.. "1) Rolul economic al acestora; 2) Contributia lor la dinamica sociala a tarii de origine, precum si rolul socio-politic." Poate asta e ce mana anumiti oameni sa se intoarca...si partea economica. Rolul jucat per ansamblu pt. societatea romaneasca va creste in timp, acum probabil numai incepe timid "moda". Insa acolo sunt anumite opotunitati care pot fi foarte bine vazute de cei din afara tocmai pentru ca vin din afara. Intr-adevar, la intoarcere anumite lucruri lipsesc (desi mai putine cu sa zicem, comparativ, '97 sau mai de multisor) si unii chiar profita de acele lipsuri ca sa le faca ei insisi si de asta apare acel succes..pt. ca ai si tenacitatea si atitudinea de invingator pe care o capeti in afara. "Straini in propria tara" Aici as indrazni sa cred ca trebuie luata in considerare si globalizarea, care e totusi un fenomen relativ nou. Nu mai e situatia ca acum cativa ani cand nu erau ziare pe Internet, nu exista multitudinea de informatii pe care numai Internetul ti-o da, nu existau atatea televiziuni romanesti prin satelit (noi de exemplu avem 4 canale romanesti in permanenta - aici fac o scurta paranteza - nu erau situatii de genul ca vorbeste romanul din Canada cu ala din Olanda si discuta ce au mai vazut pe Antena 1), nu se calatorea atat de mult (aici o alta scurta paranteza, observ ca aici in Canada ai doua categorii de romani - multi care au fost ultima oara acasa acum 7 sau 17 ani - pe bune si multi care merg acasa cel putin o data pe an), ieftinirea apelurilor internationale, etc. Deci nu cred ca putem sa spunem ca cei din afara, cel putin unii sunt chiar atat de straini. Radeam cu sotul ca suntem la curent si cu reclamele[:D] La noi cel putin a intrat in limbajul curent: "S-a ticnit lupul"[:D] Si iarasi, mai e o categorie de romani care o data ajunsi acasa reusesc sa faca ce nu ar fi putut in veci vecilor in afara, unde cam totul e asezat si marcat - ce sa faci in fiecare ora[:D] Da, nu e succes in 100%, nu exista perfectiune in nimic. Exemplu (dati-mi in cap, dar trebuie sa ne ghidam si dupa succese, nu?) O familie, prieteni de ai nostri au stat 9 ani in Europa, el facea munci grele si ea infirmiera si au acum un succes extraordinar acasa, isi fac casa..si chiar ea imi spunea cand ar fi avut ea casa lor cu banii jos in afara? Gata, ca nu vreau sa inflamez prea tare, si incercam sa discut realist si nu ultra-optimist[8D] si sper ca "nu s-a ticnit Simona, ci numai lupul"[:D] O zi buna... Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Danro Postat Iunie 8, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 8, 2004 Ptr.Simona, Cum ai reusit sa ai 4 canale romanesti acasa? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Simona27 Postat Iunie 8, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 8, 2004 Pt Dan...si nu numai:) Se prind pe satelitul TelStar5, exista o companie(din SUA) care ofera un pachet. Pt detalii tehnice contactati la privat:) Unii stiu de ce[:D] Simona Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Rayuela Postat Iunie 8, 2004 Raport Distribuie Postat Iunie 8, 2004 Joe,multumim pentru articol.Si eu ma numar printre cei care vor sa se intoarca acasa..[RO] Elena[hippi] si pisicutza Amelie[copil] http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.