Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?

[elara]

Off, cum sa spun eu pe scurt o poveste atat de complexa, o frantura de viata, o problema care s-a nascut intr-o relatie veche de peste 5 ani si jumatate ? Se poate spune si pe scurt, dar cine ar inteleg ce e cu adevarat in sufletul meu ? Cine m-ar putea ajuta ? Ne iubim, ne intelegem minunat si nu am nimic sa-I reprosez pe lumea asta decat ca taragneaza la nesfarsit momentul in care sa ne casatorim. Am obtinut de la el promisiunea ca o vom face la anul, dar nu am vorbit cu parintii, nu ne-am logodit macar, in atatia ani....nu am stabilit macar luna in care vom face nunta.......nu ne-am mutat inca impreuna. Sa mai dau cateva detalii. Amadoi am terminat deja facultatea (eu in 2001 si el in 2002). eu lucrez de la sfarsitul anului 2001. El in 2002 a facut armata imediat ce a luat licenta si in decembrie a terminat si cu armata. Anul trecut l-a irosit aiurea cautand de lucru si nici pana in momentul de fata nu e multumit. E drept ca are salariu mic si inca nu lucreaza ce isi doreste el, dar viata merge inainte, nu ? Partea proasta e ca nu avem unde sta singuri. Si parintii mei si ai lui au apartamente de cate 2 camere (din acelea cu trecerea prin sufragerie) si desi ai mei ne-au propus nu o data sa se mute la noi, el nu vrea si nu e de acord nici la el sa stam. El e singur la parinti, iar eu mai am o sora dar ea se va muta in curand. Cu chirie ne-am permite (asa cu sacrificii) ca desi salariul lui e mic (cam 3-4 milioane ca a cam schimbat locurile de munca nu pot sa spun sigur) eu am salariu destul de mare, adica iau 6,5 milioane in mana lunar. Deci am putea asa la limita sa platim si chirie si celelate datorii dar ne-ar fi greu de tot cu mancarea si hainele, medicamente (Doamne fereste sa nu ne trebuiasca, dar eu am cam avut probleme de sanatate in ultimii ani). Deci ar fi si greu si sa adunam ceva ca sa ne luam o casa. Oamenii se casatoresc si bogati si saraci, nu? Daca era decis puteam sa ne casatorim si anul acesta in toamna....daca se hotara si planificam totul din primavara, nu? Ceva trebuie facut. As vrea macar logodna sa o facem, sa vorbim cu parintii impreuna (nu separat el cu ai lui fara sa fiu eu de fata/ cu ai mei am vorbit impreuna ca mama mai aduce vorba de fata cu el). Vreau sa vad ca se misca ceva, sa-mi dea speranta....dar lui logodna nu i se pare importanta. Am incercat sa-l conving, am tot asteptat. M-am saturat de asteptare. In martie i-am dat termen o luna. Imi spunea ca nu suporta termenele ca e fortat si vrea sa vina de la sine.....dar a avut atatia ani cand putea sa faca nestingherit gestul..fara sa fie fortata. Ma multumesc cu orice inel......GESTUL CONTEAZA......sa-l vad ca ma cere de sotie. Degeaba imi zice ca vrea, ca asta isi doreste si el........ca altfel nu statea atatia ani langa mine….Eu imi doresc totusi acest lucru. A trecut termenul de o luna si i-am mai acordat inca unul, fara sa-i mai spun, ca sa fie secret sa nu stie si el sa nu se mai simta fortat.....Eu tot sa simt ca am incercat .....Si tot nimic. Ce am mai gresit e ca desi mi-am propus sa nu-i amintesc nimic despre asta ca sa nu-l stresez uneori imi mai scapa cate o vorba in gluma, cate un apropo si el imi tot raspunde ca o sa vina si asta, ca sa am rabdare. Dar RABDAREA mea s-a sfarsit....... !!!!!!! S-a umplut paharul! Aseara iar m-a apucat plansul...... El nu era de fata dar am mai izbucnit acum o saptamana si de fata cu el.......asa fara sa vreau......Pur si simplu plang cu sughituri........... Acum o saptamana cred ca nu ma impacam cu el daca nu urma sa fie ziua lui peste trei zile. Acum ziua lui a trecut si nu mai gasesc motive sa prelungesc termenele astea........Simt ca e cazul sa pun piciorul in prag si sa ii cer sa nu ma mai caute. Macar o vreme....pana se decide cat de importanta sunt in viata lui. Daca merita sau nu sa imi indeplineasca dorinta. Dar cum ma voi simti eu daca va veni pe urma si ma va cere, asa fortat ? Eu nu voi avea NICIODATA amintirea care ar trebui sa fie una din cele mai frumoase din viata unei femei CEREREA IN CASATORIE. Nu va fi o amintire placuta..... Dar si asa ? Simt ca ma injosesc…stau sa-l astept pe el sa se hotarasca.......CATI ANI sa mai astept ? "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[slakje]

[pup] Elara, eu cred ca el te iubeste...ii e greu ca nu poate sa-ti ofere un cuib, eu zic sa nu mai plangi ca va fi bine intr-un final.Hai...tu nu stii ca pana la urma tot femeia trebuie sa fie puternica? Asa e... Mai acordai sanse, eu cred ca te iubeste.Pana la urma va aranjati voi cumva Elara... Catzi ani aveti?

[slakje]

acorda-i ...scuze

[infofun]

OFFFF draga de tine, parerea mea este ca trebuie sa pui piciorul in prag, cat ai sa mai astepti ca timpul trece si viata asta e atat de scurta...daca te iubeste asa mult va veni sa te ceara in casatorie iar daca nu inseamna ca nu el ti-e sortitul. Oricum ar fi sfatul meu este sa nu mai astepti, pana cand sa astepti? Ca doar nu avem tinerete fara batranete si viata fara de moarte, nu? Iti doresc din suflet sa ti se implineasca dorinta![flo] si sa nu mai [q]! Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata! http://community.webshots.com/user/GabrielaHope (folositi marime normala la vizualizare)

[Oaspete]

Elara, Inteleg prin ce treci. Parerea mea este ca iubitul tau nu s-a maturizat inca si nu este inca pregatit sa isi asume niste responsabilitati. Sa stai cu parintii poate fi minunat: nu te intereseaza de intretinere, curent, alte alea; chiar si atunci cand mai contribui si tu la cheltuielile casei, parintii sunt gata sa te pasuiasca daca luna asta nu ai sau vrei sa iti iei ceva pentru tine, mai ales cand copilul e singur la parinti. Mutandu-va impreuna el ar trebui sa isi reconsidere radical responsabilitatile: pai daca stai cu chirie si n-ai, pe proprietar nu il intereseaza!!! Oricum, sfatul meu este sa nu va casatoriti inainte de a sta impreuna: o relatie este TOTAL diferita in cele 2 cazuri (daca locuiti separat si daca locuiti impreuna). Eu am simtit asta pe pielea mea cand m-am mutat pentru prima data cu iubitul meu (acum sotul meu). Desi eram impreuna de 5 ani, in primele 2 luni de convietuire imi venea sa ii crap capul - pare hilar dar asa e. Nu eram obisnuita cu stilul lui de viata, eu stateam de o gramada de timp cu chirie (deci stiam sa ma gospodaresc), el venea de la parinti unde totul ii venea de-a gata (deci i-a luat ceva pana sa se prinda ca ar trebui sa ajute si el la treburile casei, ca banii se dramuiesc, nu se flituiesc pe orice in 2 zile, ca trebuie sa aiba un serviciu stabil, etc). In final ne-am adaptat amandoi, dar sunt atatea cazuri in care oamenii desi se cunosc de o viata isi dau seama ca nu sunt compatibili abia in momentul in care stau sub acelasi acoperis. Asa ca sfatul meu: nu te mai grabi neaparat cu casatoria, mai degraba incercati sa locuiti impreuna o perioada fara sa astepti ceva, doar sa vezi daca relatia ramane aceeasi. Mult succes! Adela (acum de 11 ani cu acelasi barbat [;)])

[slakje]

"Partea proasta e ca nu avem unde sta singuri. Si parintii mei si ai lui au apartamente de cate 2 camere (din acelea cu trecerea prin sufragerie) si desi ai mei ne-au propus nu o data sa se mute la noi, el nu vrea si nu e de acord nici la el sa stam. El e singur la parinti, iar eu mai am o sora dar ea se va muta in curand." Nici eu nu as vrea in locul lui sa ma mut la voi crede-ma si probabil stie el ce stie cand nu vrea sa te aduca la el in casa. Trebuie sa fitzi singuri in cuibul vostru sa intemeiati o familie nu cu parintzii in 2 camere. Nu-l judeca asa aspru din punctul asta de vedere.

[ancasoare]

Hei, nu te mai amari din atata lucru! Si eu am asteptat o gramada sa vina faimoasa cerere si pana la urma a venit! Dumnealui, mi-a spus, mai in gluma mai in serios, ca ii e frica de raspunsul pe care il va primi[bang] ... mie mi s-a parut aiurea sa te temi ca ai putea primi un raspuns negativ, de vreme ce eram impreuna de o gramada de timp, dar ei gandesc mai alambicat decat noi; el de ex, se gandea ca nu avem casa si ca ar fi prematur sa ma ceara fara sa imi asigure cibu, cum ziceau fetele mai sus... La fiecare aniversare a mea si a noastra, am asteptat un inel si asta inca din primul an, insa n-a avut curajul sa mi-l cumpere, iar eu m-am ferit sa-mi exprim aceasta dorinta... asteptam sa vina de la el. Iar despre cererea in casatorie si inelul pe care l-am primit am postat pe forum si am cea mai frumoasa amintire! Uneori barbatii au nevoie de un impuls si de o incurajare! Ancuss

[Nora]

Eu zic, in primul rand, sa te linistesti un pic[flo]! Si acum sa-ti spun ce cred eu. Noi, femeile, si mult mai mult in Romania decat in alte parti, avem o obsesie cu casatoritul asta. Cel putin in Belgia sunt o gramada de cupluri, foarte stabile, care decid sa nu fie casatoriti din "n" motive, cel mai adesea financiare. Dar sunt impreuna, fac copii, locuiesc impreuna, etc. Sigur, au o anume libertate financiara comparativ cu multi dintre romani... Dar sa revenim la tine. Spui ca te iubeste si ca va intelegeti minunat! E altceva mai important decat asta? Ai vrea sa fiti casatoriti si sa va certati? Cu siguranta, nu! Eu cred ca pe el il inhiba problemele financiare. Unde o sa stati, cum o sa fie el in stare sa intretina o famile, etc, etc. Pentru un barbat e foooarte important, sa nu uitam asta! Eu cred ca o sa vina o buna zi cand iti va cere mana, frumos si romantic. Dar ar fi mult mai bine daca nu te-ai mai gandi atata la asta. Lucrurile bune ni se intampla cand(uneori) nici nu le mai asteptam!!! Daca te consololeaza cu ceva, pe mine si pe sotul meu ne-a casatorit copilul nostru. Intr-o buna zi, out of blue sky, am descoperit ca sunt insarcinata! Si restul a curs intr-un ritm ametitor: dupa 3 ani eram casatoriti, ne mutaseram in Belgia si il nasteam pe cel de-al doilea copil. Andrei si Victor sunt minunile noastre, sensul vietii noastre impreuna! Ce vreau sa spun e ca, de multe ori, Dumnezeu aranjeaza lucrurile mult mai bine decat am putea noi sa o facem! Ai incredere si credinta si ai grija de dragostea voastra[flo]! Mai vorbim, da? Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

[Oaspete]

Am uitat sa iti spun, noi ne-am casatorit abia dupa 7 ani, dar niciodata nu m-am simtit presata de ideea ca trebuie sa o facem acum ori niciodata. Simteam ca ceea ce se intampla e OK. Toata lumea ne stia ca pe un cuplu stabil, multi poate nici nu realizasera ca nu suntem casatoriti "cu acte". Nu cumva tu te simti nesigura in relatia ta?? Pentru ca nesiguranta duce deseori la masuri "disperate". Evident ca un certificat de casatorie v-ar lega altfel decat acum....dar se pot exprima sentimentele voastre doar intr-o hartie sau reprezinta mai mult decat atat??? Gandeste-te bine!!! Adela

[infofun]

Adela da ai dreptate, si eu am stat un an inainte cu sotul, si asa este trebuie sa te adaptezi intai, mai ales daca nu mai sunteti ff tinerei cand caracterul se mai poate schimba putin. Eu si sotul suntem tineri(22-23) si ne-am adaptat imediat! Numai bine![flo] Si sa nu mai auzim de[q]! Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata! http://community.webshots.com/user/GabrielaHope (folositi marime normala la vizualizare)