Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?


Recommended Posts

Buna Elara, Uneori suntem asa de grabiti... Sunt casatorita de 7 ani, timp in care caracterul meu "navalnic" de leoaica s-a mai domolit. Bunica mea obisnuia sa spuna ca intelepciunea vine din rabdare. In primii ani eram asa de grabita sa fac totul, si pot sa spun ca eram asa de nemultumita de viata, de sotul meu care nu era chiar asa cum vroiam eu, sau cum credeam eu ca imi doresc sa fie un sot.Nu stiu exact ce s-a intamplat cu mine in timp de am putut realiza ca fericirea este langa mine si ca nu trebuie s-o caut in alta parte.Din momentul in care am inteles ca imi iubesc sotul asa cum nu as fi in stare sa iubesc un alt barbat, viata mea s-a transformat total.Cred ca nu ne-am mai certat de cel putin 2 ani. Nu spun ca nu ma mai enervez deloc dar nu mai iau "foc".Acum sunt multumita tot timpul pentru ca este langa mine si pentru ca ma iubeste.Restul nu mai conteaza... Cred ca atunci cand vei realiza cat de important este el in viata ta, te vei linisti. Iar daca nu vei realiza asta, inseamna ca nu este "el". Inainte de toate, iubeste! Ema
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 108
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Acesta este al 2 lea mesaj identic pe care il postez. Rog pe moderatori sa-mi spuna ce se intampla: ori postez mesaje care nu apar, desi sunt informata ca au fost trimise, ori apar dar eu nu le pot vedea...in fine. Elara, nu am scris pana acum pentru ca subiectul e dificil, in schimb am tot citit, dar pentru ca m-ai rugat sa-mi spun parerea, incerc... Iubita mea, este foarte greu sa te sfatuiesc intr-o problema atat de delicata, la care raspunsul nu poate veni decat de la tine ! Stii de ce-ti spun asta ? - pentru ca sunt sigura, mai exista multe elemente necunoscute mie, multe lucruri pe care le stiti doar voi doi, si ai vostri. Eu, am trecut printr-o situatie similara acum 8 ani: am avut din clasa a 10 aun prieten pana in anul 3 de facultate. Era cam la fel ca al tau. Nehotarat, moale (iarta-ma ca-ti spun asta dar asa cred ca este si al tau...), nu voia sa auda de casnicie, nu se lupta sa obtina un serviciu (eram in facultate, dar in timp ce eu ma duceam si la cursuri si munceam ca sa nu stau la mana parintilor, de jena asa.., el freca mentosanul toata ziulica - nu tu facultate de viitor, nu tu slujba, ceva sa vad ca misca.. ). Eram innebunita la gandul ca vreau un bb - el spunea: da, ce frumos, ce dragut, dar nu acum...eu voiam sa ne casatorim - el spunea ca nu e sigur ca va face lucrul acesta vreodata ! De stat, stateam impreuna, in garsoniera mea, in lucrurile mele...etc. Si ce crezi ca s-a intamplat ? Am plecat cu colegii de facultate la ski (domnul meu bineinteles ca nu servea - el de fapt nu facea nimic -nu sport, nu iesiri, nu excursii -NIMIC !!!), si am cunoscut un grup de francezi care lucrau in Romania. M-am "lipit" de unul dintre ei si am inceput sa ne vedem in secret. Urat, vei spune poate, dar asta am simtit ca trebuie sa fac ! Imi iroseam viata langa o persoana lipsita de curaj si personalitate. Nu am ramas cu francezul pentru ca nu eram atrasa serios de el (lui i-am frant inima, dar de stadiul de legatura platonica nu am trecut niciodata), cred ca mai mult ma incita nevoia de nou, de altceva.... Dar am petrecut atunci 2 luni fantastice pe care nu o sa le uit toata viata si pe care nu le regret: ieseam in fiecare seara in alta parte, mereu cu un grup imens de francezi, intrasem in niste cercuri selecte (PRO-tevisti, VIP-uri, nu dau nume..., mergeam saptamanal la cluburi de fite, la piscina, la ski, ce mai credeam ca am ajuns in alta lume...oricum era ceva total diferit de ce traisem pana atunci(daca se poate afirma ca traisem, mai mult ma irosisem). Francezul a stricat totul pentru ca a dorit cu disperare sa ma aiba: ca iubita, ca sotie - eu nu il doream, nu era nici frumos, nici urat, ma speria doar prin felul lui de a fi - extrem de decis si de hotarat, adica total opusul prietenului meu. M-a somat intai sa merg cu el in vacanta in Grecia - l-am refuzat oliticos, iar apoi mi-a spus ca atunci cand se intoarce ma ia la Paris sa ma prezinte familiei. Atunci am zis pas si mi-am vazut de ale mele. M-a cautat mult timp dupa... A urmat o perioada in care cativa barbati foarte interesanti incercau sa ma cucereasca. La scurt timp dupa, l-am intalnit pe EL - sotul meu si tatal fetitei mele. La 2 zile dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna, la 7 luni de la mutat, ne-am casatorit. Vezi tu Elara, ce ciudata este viata asta ? Eu cred foarte mult in destin, si mai ales in felul in care ajuti tu destinul. Am alaturi de mine un barbat frumos, extrem de destept, cu o meserie interesanta, cu situatie materiala buna, care iubeste sportul, calatoriile, un barbat asa cum mi-am dorit, puternic, cu multa personalitate (poate prea multa...). Ii multumesc si acum lui Dumnezeu ca mi-a calauzit pasii si ca nu mi-a luat mintile sa aleg in viata ceva nepotrivit: daca faceam un pas gresit l-as fi regretat pentru totdeauna, ma refer la situatia in care m-as fi casatorit cu prietenul din liceu. Ti-a mai scris cineva ca poate el nu te vrea pe tine, poate vrea alceva....nu se stie, poate asa este. Fostul meu prieten, s-a casatorit in final (de vreun an) cu fosta lui colega de liceu, o fata totalmente stearsa, care se tinea scai dupa el, si pentru care el nutrea doar un sentiment de mila ! Life is crazy....eu una nu as fi putut sta o viata langa un om fara personalitate, fara initiativa, fara un ideal. Acum sunt multumita, am o familie, casa, masina, m-am rasfatat destul, m-am plimbat destul, copilul creste, viata curge mai departe, cu bune, si cu rele (te-as minti sa-ti spun ca totu-i dulce armonie), dar macar stiu ca la un moment dat am facut ce trebuia, ce mi-a dictat in egala masura si sufletul si ratiunea.... Te sarut, daca vrei mai vorbim, poti sa ma suni pe mobil, Melania & Anna-Luciana
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Draga Elara imi pare asa de rau cind citesc asemenea intrebari si framintari intre oameni care se iubesc! Eu cred ca tu il iubesti mult pe acest om, iti doresti sa traiesti alaturi de el pentru toata viata, dar se pare ca ratiunea nu ii permite. Traim in aceste vremuri de saracie si lipsuri, de infrinari,de sperante si asteptari de la mai-marii zilei , de la ceilalti sa ne inteleaga si ajute, de indiferenta si de egoism feroce in care unii ajung sa acumuleze averi uriase, iar altii isi doresc un trai decent, modest, dar LINISTIT. Biblia care m-a ajutat enorm sa cunosc natura umana si sa Il cunosc pe DUMNEZEU, Singurul la care mai sper sa gasesc ceea ce caut si am nevoie spune: "O nadejde aminata imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata. "(Proverbe) Spui ca acest om drag ar cistiga mai putin ca tine, pt el o problema ar fi banii si faptul ca nu isi permite sa i-a un credit pt casa sa va mutati impreuna. Dar timpul petrecut ca adolescentii pe furate pe tine te consuma nervos, poate ca nimic nu e mai grav ca femeie sa ajungi sa cersesti ceva ce ti se cuvine-INTIMITATE ! VOI 2 SA FITI IMPREUNA! Nu as vrea sa intru in amanunte legate de mine-am mai postat cite ceva anul trecut, cu scuzele de rigoare daca ma repet: -M-am indragostit de cineva, am vazut in el barbatul vietii mele, m-am increzut in el, nu era primul la care tineam, insa era special pt mine. L-am cautat, el se bucura , vedeam in ochii lui ca ma place-insa am dat gres din cauza lipsei de experienta, fiind o fata pudica, rusinoasa care se gindea mereu: ba ca am o situatie familiala mai deosebita, ne confruntam cu tata in somaj; credeam ca nu ii va pica bine sa stie asta...eu cu fratele studenti, nefiind pe picioarele noastre... Iar tipul la un moment dat a fost de negasit! Il cunoscusem intr-o perioada aparent de acalmie pt mine, intr-un mediu cu oameni preocupati de spiritualitate-religie, insa nu chiar asa de buni cum pareau. O cunostinta care ma ascultase de multe ori ce am pe suflet, mai mare decit mine m-a sfatuit sa il caut si sa ii spun-ca il plac si ...ori-ori: ori raminem impreuna, ori renunt la el. L-am cautat, surprinzator l-am gasit dispus sa ma asculte, mi-a marturisit in felul lui aparte ca m-a placut si ca MA IUBESTE. Mai tirziu mi-am dat seama cu maaaare regret ce OM fin,delicat, superior multora este! Stiind ca imi place sa studiez religie-teologie m-a invitat la un seminar , dar cred ca am facut o greseala sa ii spun fratelui meu care a dorit sa mearga si el, desi pina atunci nu dorise sa mearga unde mergeam eu. A fost destinul? Omul m-a vazut, dar nu a indraznit sa vina la noi-cred nu stia cine e, o fi zicind ca e un alt prieten...am plecat de la seminar, dar pe hol am trecut pe linga el, m-am intors din drum totusi sa il prezint pe fratele meu... In sinea mea am inceput sa ma indoiesc de ceea ce el imi spunea in acea seara-mi se parea iritat, nervos, chiar jignitor ! Dar era numai o impresie-omul era doar emotionat! Era lipsit de experienta, imi spusese cindva, dar nu fusesem atenta la asta...Obisnuit cu acei oameni , intr-un mediu cumva rece, rigid, lipsit de dragoste, cu reguli stricte nu se exterioriza usor si imi spusese si asta!! Iar eu asteptam dovezi de dragoste care nu mai veneau... Mi-au trebuit niste ani buni de suferinta ca sa realizez ce greseala am facut! Nu judeca omul care te iubeste !!! Acorda-i timp, acorda-i libertate! Daca poti, nu il suna si cauta numai sa plingi, sa te vaieti-oricit de bun e,tot se satura!!! De mare importanta este anturajul- ce prieteni are el, ce influenta au asupra lor, ce parere le faci tu...afla exact si vei stii de ce ezita sa te ceara in casatorie ! Lasa-l sa respire, sigur va gasi SOLUTIA!!!! Iti doresc tot binele din lume! Lili [flo] "Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am fost la un pas de casatorie cu "iubitul meu"din Romania.Ce e adevarat l-am iubit foarte mult,am facut atatea sacrificii pentru el,si el pentru mine dar dupa orelatie de 5ani totulsa terminat.Ma insela intruna iar eu plangeam ca o proasta.Intr-un final iubirea mea pentru el a murit,iar el ma iubea mai mult dar prea tarziu s-a trezit.Timp de 2ani ii spuneam ca o sa il las dar el radea si spunea ca nu pot pt.ca il iubesc prea mult.Dar a venit si ziua despartiri.Am plecat in Japonia a treia oara.O prietena m-a rugat sa vorbesc la telefon cu o cunostinta,avea si o poza.Bineinteles ca m-am indragostit.El m-a rugat sa arunc nr. de telefon dar n-am facut-o,am venit aici ne-am intalnit Dragoste la prima vedere si uite asa in 2saptamani m-am casatorit cu acte,apoi nunta bebelusul si fericirea pe care nu credeam ca o voi atinge vreodata...Pe "el"l-am sunat cu o zi inainte de a ma casatori,bineinteles[bruta][:(!][iartama][haibat][:0][:0]TE omor si tot setul dar nu a contat nimic.Acum sunt fericita cu sotul si [baietel]meu.El mananca alte fete de bani si cica ma blesteama pentru ce i-am facut.Pentru mine este o amintire murdara cu toate ca l-am iubit pana la dispret si dezgust.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Salut Elara! Si eu am avut o poveste asemanatoare, un partener de viata cu care am locuit 3 ani impreuna, si care nu se mai hotara sa faca pasul. Intr-o zi, n-am mai rezistat , mai ales ca el visa si la altele desi noi traiam ca sot si sotie de 3 ani, si i-am zis ori ne casatorim , ori plec pe drumul meu si toate bune si frumoase.Ne-am despartit pentru 1 luna si ceva , eu m-am mutat singura intr-o garsoniera, imi gasisem pe cineva cu care sa .....ma simt femeie ...ca sa zic asa, si incercam sa-mi revin. N-a rezistat fara mine. Dupa 2 saptamani ma suna in disperare si eu am fost cea care am intarziat lucrurile. Acum este sotul meu, locuim cu chirie intr-o garsoniera si ne descurcam bine din punct de vedere material ,dar tot nu s-a maturizat. Sfatul meu pentru tine e sa ai rabdare...Stiu ca e greu...am aflat-o pe pielea mea.Acum imi doresc un bebe dar nu ma pot incumeta sa-l fac deoarece, iubirea mea mi-a propus in urma cu 2 luni divortul[bang] asa ca...Nimic nu e garantat in viata....nu stiu daca e bine sa te casatoresti doar ca sa poti divorta daca el nu se simte pregatit pentru casatorie. La noi lucrurile au ramas in coada de peste......a doua zi mi-a zis sa nu le spun parintilor despre prostiile spuse de el. E bine intr-adevar sa locuiti o vreme impreuna ,sa va puteti acomoda unul cu altul ....daca vezi ca nu merge...nu mai [q] pa-pa si-un praz verde... Sper sa nu fie cazul ,insa!Ai grija de tine. Pupici[recevere]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sunt la pamanat cu moralul. Nu mi-a mai dat nici un semn de viata de marti seara si azi e duminica, e ziua lui libera in care ar trebuie sa se gandeasca mai mult la noi doi, sa ia o hotarare, sa faca ceva...... Siiiii.............. nimic. Nici nu stiu daca mai are vreun sens daca vine sa-l accept (cu sau fara inel). Deja ma doare prea mult tacerea asta a lui, [V] Ambitia asta a lui (ca altfel nu stiu cum sa o numesc) careia nu-i pasa de durerea mea, de suferinta mea, de umilinta mea de rugamintile mele repetate............ [V][V][V] NU-I PASA CA SUFAR............. Nu mai am putere decat sa plang.[q][q][q][q][q][q] Nu mai sper la nimic...... Stau si ma intrteb: ce viata ar fi aia cu el care ma lasa acum sa sufar?????......[q][q][q][q][q] El.....omul despre care credeam cu tarie ca ca ma iubeste........ [V]Ma lasa sa sufar cand stie prea bine ca ultima data cand am vorbit la telefon am inchis plangand in hohote. [V][V][V][q][q][q][q][q] Eu inteleg ca poate si el sufera.......ca nu e de piatra.....poate isi pune si el aceleasi intrebari.........poate ca si el asteapta sa fac eu primul pas.....dar eu am lasat de prea multe ori de la mine.....[V][V][V] Ar fi fost atat de usor sa ma fac fericita.....cu un simplu gest. Nici nu trebuia sa ajungem aici. [V] Ce raspuns sa-i dau eu daca vine fortat sa imi ceara sa ne logodim? [V] Poate ca nici nu e atat de sigur ca eu sunt aleasa?????? Atunci cat de amarnic m-am putut insela? [V][q][q][q] Pentru ce atata risipa de devotament, tandrete, atentie, dragalasenie, sprijin de orice fel si moral si material, timp - mai ales - ......pentru ce toate acestea din partea lui...daca nu sunt eu aceea?????? [q][q][q] Si de ce m-ar fi mintit ca langa mine vrea sa imbatranesca? Ca SI EL vrea casatorie? [q][q][q][q][q] De ce???????? [q][q][q] Nu e momentul! Asta era raspunsul lui. Nu e momentul? Dar ce moment iti trebuie ca sa dai un amarat de inel si sa pui capat intrebarilor, asteptarilor, suferintei??? CUUUUUUUUUUUUUUUUUM poti sa pui ambitia mai presus de suferinta, de lacrimi, mai presus de ce isi doreste iubita ta?[V][V][V][q][q][q] Da, Claudya, despre asta era vorba. Sa nu il mai caut pana nu ma cauta el ca sa vad daca MACAR ACUM am reusit sa-l fac sa inteleaga.[V] Se pare ca nu am reusit.[V] Si nu, nu ma supar ca ma intrebi de varsta. El are 27 de ani iar eu 26 si implinesc 27 in noiembrie. Numai bine va doresc tuturor si va rog sa ma scuzati daca va sacai cu problema mea. Stiu ca altii au probleme mult mai grave dar ma doare atat de rau.........incat sunteti singura mea alinare. Acasa ma feresc cat pot sa ma vada parintii plangand ca sa nu ii supar si eu ca au destule griji. Chiar in acest wk pleaca sa faca pomana de 6 saptamani pentru tatal unuia din ei.[V][q][V][V][V] Nici nu stiu daca as mai putea sa ma impac cu el si sa ii iert acesta indiferenta si acesta incapatanare...... acesta ambtie diabolica.[q][q][q]. Cum sa traiesc fara el? Dar cu el cum va fi? Cum voi putea vreodata sa-l inteleg si sa-l iert total, fara sa imi ramana intrebari dureroase in suflet???[V][V][V] Oare mai aveam vreun viitor fericit impreuna? Va mai fi vreodata ce a fost?[V] Cum a putut risipi tot ce aveam? Toat incredrea mea in el si taota fericirea noastra nestirbita? Nestirbita pana s-a nascut in mintea mea acest gand, acesta dorinta zic eu fireasca. Daca nu as fi fost atat de fericita poate ar fi fost mai usor?[q][q][q] Mi-e dor de el, sa ma aline, sa ma linisteasca, sa-mi spuna ca va fi bine. De cate ori eram trista el ma alina. Iar acum cand simt ca sunt mai trista ca oricand [q] l-am pierdut tocmai pe el[q][q][q]...cel care ma alina. E ciudat, nu? Sa-l vreau pe el sa ma aline de ceva, de o suferinta ce mi-o produce tot el.[V][V][q][q][q][q] Offffff, Doamne, cum as suporta eu alte mult mai grave: minciuna, infidelitatea, instrainarea......daca acum ma doare atat de rau? [V][V][V][q][q][q] De unde dai altora putere, da-mi si mie te rog![q][q][q] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ma doare sufletul caci imi amintesc postarile tale in care spuneai asa frumos despre EL, sufletul tau pereche... Poate adevaratul EL te asteapta undeva, nu mai plange caci toate se intorc, daca tu ai de oferit atata iubire sunt sigura ca o vei primi inapoi inzecit, de la un EL care te merita. Alina.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...