Ne schimbam sau socul celor ramasi acasa

[Andrada]

Exista un subiect pe forum in care cearta dintre participante poate avea o explicatie si in felul in care noi, cei ce emigram, ajungem sa imprumutam din obiceiurile, moravurile, morala si traditia locului de adoptie. Pe scurt observam ca "japonezoaicele" tindeau sa priveasca cu oarecare degajare problema nudismului (la fel tratata de japonezii nativi), in timp ce nord-americancele sustineau opusul parca imprumutind din conventionalismul si traditionalismul continentului de adoptie(desigur asta e numai o parere). Dar asta m-a facut sa ma intreb din nou (opusul intrebarii lui gindacel cu socul reintoarcerii acasa[:D]): Cei care v-ati intors acasa dupa luni sau ani in emigratie, cum ati fost primiti? Vi s-a spus ca v-ati schimbat? Cei care ati primit frati, surori, prieteni din strainataturi, cum vi s-au parut? I-ati simtit altfel? Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[FrunzaVerde23]

Mie mi s-a spus ca m-am schimbat dupa primele 15 luni petrecute in afara (zimbetul, pe care ei nu il aveau ; imbracamintea sau mai degraba stilul de imbracaminte ; un fel de nonsalantza ; mincarea... si astea sint doar primele lucruri care imi vin acum in minte) If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[Rayuela]

Foarte bun subiectul Andrada![flo] Si eu m-am schimbat,mai ales in primii ani.Am devenit mai tacut,mai retinuta,imi controlez mai mult miscarile in public,vorbesc mai incet,fara sa gesticulez,cum faceam in Romania.Cred ca orice popor isi lasa amprenta,in momentul in care trebuie sa intri in mijlocul lor,sa faci fata unor rutine la servici,etc. Pe prietenii mei i-a mirat faptul ca nu mai aveam simtul umorului si repeziciunea replicii usturatoare,cu care erau familiari.Chiar mi s-a intimplat ca o prietena sa-mi dea un cot la o poanta si sa ma intrebe:Tu de ce nu rizi?poanta era buna si in mod normal ar fi ris in hohote,sa se auda in tot cartierul[mariaj]. Dar nu sint numai bile negre.Am observat ca sint mult mai atenta si mai serioasa ,mai organizata,si asta sigur mi se trage de la suedezi[:D]. Ma bucur ca limba romana o vorbesc perfect,fara accente si fitze de doi lei..pentru ca asta ar irita teribil lumea de acasa![:D] In ceea ce priveste mentalitatea:fireste ca m-am schimbat.Am invatat sa fiu toleranta cu alte natii de oameni,sa fiu mult mai deschisa in subiecte ca sexul,relatiile barbat -femeie,amm invatat sa-mi revendic drepturile de "barbata"[:D]..si multe altele. O sa urmaresc cu interes acest subiect! Pupici Elena[hippi] si pisicutza Amelie[copil] http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos

[Adela99]

Mi s-a spus ca m-am schimbat (ceea ce am remarcat si eu) dar cred ca anumite schimbari ar fi venit oricum si oriunde (deh, varsta) iar altele se datoreaza bineinteles conjuncturii. Dupa patru ani de Suedia, cand mi-am reintalnit prietenii mi-au spus ca eram mult mai calma, mai relaxata (fusesem intotdeauna catalogata ca “usor isterica”). Faptul ca eram mai calma si mai relaxata (gesticulam in continuare, dar cu miscari mai lente de parca mi-era frica sa nu-i sperii- expresia lor) eu nu l-am pus total pe faptul ca locuiam in Suedia ci mai mult pentru ca devenisem mama. Toate prietenele mi-au admirat atitudinea relaxata si toleranta ca mamica, ceea ce m-a frapat si m-a facut sa le intreb cum ma vedeau ele ca mamica. Inainte de a deveni mama, eram destul de severa cu copiii altora (stiam exact ce trebuie si nu trebuie sa faca), iar acum cand il aveam pe al meu uitasem de toate “principille” cu care le impuiasem capul inainte. Printre altele li s-a parut ca devenisem mai sobra, ca nu mai faceam “haz de necaz” ci ma intristam cand imi povesteau de cate o problema de care ei puteau sa rada si eu vedeam doar partea neagra. Mie mi se parea chiar si nepoliticos de acum, sa fac haz de problemele lor, chiar daca nu majore. Nu mai stiam/spuneam bancuri (mi s-a reprosat,cu toate ca intelegeau de ce) dar radeam cu aceeasi pofta la ale lor. Cat am ras in Romania intr-o luna, n-am ras in Suedia in cei patru ani pusi laolalta. Le-a placut noul meu stil de imbracaminte, mai modest – unele dintre ele chiar mi-au spus ca ar prefera sa-si ”permita” sa fie mai lejere in imbracaminte, dar locul de munca, anturajul nu le permite. Se amuzau ca de cate ori spuneam vreo gluma sau ii tachinam, adaugam ”doar glumesc”, preluat de la suedezi care de cele mai multe ori mentioneaza ca glumesc, din dorinta de a evita neintelegeri sau interpretari care pot duce la ele. Ceea ce eu am remarcat in primele zile, e ca ei si-au schimbat atitudinea fata de mine (ceea ce m-a si intristat) din nesiguranta, nu stiau cum m-am schimbat daca m-am schimbat … de pilda prietena mea cea mai buna n-a luat din pachetul meu de tigari pus pe masa (semn ca e pentru toti) pana n-am intrebat-o eu de ce n-o face. Raspunsul a fost ca nu stia daca poate … ceea ce m-a socat de-a dreptul. N-am sa inteleg niciodata de ce a presupus ca eu m-am schimbat “in halul asta” Mi-au spus ca sunt mai transanta (eram si inainte) dar in Suedia am invatat sa spun “nu”, in mod politicos, dar mai bine un nu, decat o promisiune pe care nu pot s-o tin. Daca m-as intalni acum cu ei (n-am facut-o de multi ani), probabil m-ar percepe si mai schimbata, nu stiu ...m-am intrebat de multe ori cum as fi fost ca persoana la varsta mea de acum daca n-as fi plecat niciodata din Romania...n-am sa stiu niciodata... degeaba ... experientele, viata isi pun amprenta ... si cu totii suntem intr-o continua transformare.

[Simona27]

Subscriu in totalitate la cele mai sus enuntate:) Si, da ne schimbam. Si da, si eu dupa fiecare propozitie spun "am glumit" sau "poate nu e o idee buna"[bang] cand poate nu ar trebui sa fac tot timpul asa, sa am mai multa personalitate si simt de proprietate in legatura cu ideile mele. Facem tot timpul totul in goana, ce face un om normal intr-o zi sau doua, noua trebuie sa ne iasa in 2 ore. Insa mai observ un lucru, chiar si aici pe forum..multi dintre cei plecati se schimba dar nici nu mai au toleranta de restul sistemelor, incluzand Romania. Aici fac si referire la un subiect de pe "Femina" cu topless-ul. Cum e in tara lor asa trebe' sa fie peste tot. Si mi-a mai placut o observatie a cuiva ca noi daca plecam de-acasa, multi adoptam atitudinea: eu am plecat, gata tara a incetat sa se mai miste, totul e gresit acolo[:D]Subscriu ca nu e o atitudine dintre cele mai sanatoase! Ca o chestie haioasa..pana acum vreo cativa ani la orice chestie care o vedeam spuneam un categoric "Da, e normal" sau "Nu, nu e". Insa, acum am ajuns sa spun: "trebe' sa mai verific cum e si prin alte tari" si atunci traiasca Google[:D] Ne-am schimbat si in bine (o mentalitate de invingator, o atitudine schimbata, stim ca nimic nu vine pe de-a moaca si multe altele) dar si in rau (lipsa vietii sociale numa' bine nu iti face, personalitatea e mai mica si mai bine ascunsa, eu inca sper ca nu e pe cale de disparitie[:D]) Si lista ar putea continua... Va pup!

[aida_o]

mie mi s-a spus ca-s mai zimbareatza, ca am o mutra de om multumit, ca am devenit calma, chiar prea calma (in tara, eram foarte combatanta, mai ales in magazine, cu vinzatoarele; acum, daca mai merg in Ro in magazine/restaurante si se intimpla ceva aiurea, ramin cu gura cascata, mi-am pierdut puterea de a mai reactiona, eventual zimbesc mirata, si atit), ca am devenit cam neglijento-relaxata dpdv vestimentar (acum sunt mai spre stilul vestimentar sportiv-casual, inainte eram fixata mai frecvent pe elegant-glamorous). si ca-s prea toleranta [hippi] ____________________________________________ oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani... http://community.webshots.com/user/atomskin-date

[cipcipcip]

Felicitari pentru subiect, Andrada! Ai mare dreptate cu schimbarea celor plecati in functie de tara unde au emigrat. E normal sa imprumutam, vrand-nevrand din obiceiurile si mentalitatea locului. Eu am locuit in mai multe tari de cind am plecat si am incercat sa iau ce mi s-a parut mai bun pe unde am fost. In general, cred ca am devenit mai serioasa si mai organizata, poate putin mai rigida in comportament. Ma astept ca oamenii sa se tina de cuvint, mi se pare jenant cind se lauda (obicei latin in general), am devenit mai moderna, mai feminista poate, si nu mai imi pasa asa mult de birfa oamenilor sau a vecinilor. Oricum, cred ca emigrarea in orice tara iti da o deschidere pe care nu o poti avea traind toata viata intr-o singura tara. Indiferent cit calaltoresti, nu e acelasi lucru ca a-ti petrece viata intr-o tara si o mentalitate straina.

[Julie]

quote:

---

Initial creeata de Andrada Cei care v-ati intors acasa dupa luni sau ani in emigratie, cum ati fost primiti? Vi s-a spus ca v-ati schimbat?

---

Nu, mie mi s-a spus ca sunt la fel :)))) Am fost primita cu bucurie, am vorbit si am ras ca intotdeauna, totul a fost firesc si emotionant totodata :)))). In interiorul meu, totusi, simt ca ceva s-a schimbat - sunt mai calma, am mai multa incredere in mine, sunt multumita. Poate ca asta se datoreaza in parte si trecerii anilor, dar cu siguranta se datoreaza si exeprientei capatate traind in strainatate, intr-o societate echilibrata si sanatoasa. J.

[Julie]

quote:

---

Initial creeata de Andrada Pe scurt observam ca "japonezoaicele" tindeau sa priveasca cu oarecare degajare problema nudismului (la fel tratata de japonezii nativi), in timp ce nord-americancele sustineau opusul parca imprumutind din conventionalismul si traditionalismul continentului de adoptie(desigur asta e numai o parere).

---

Cateva precizari se impun, totusi. Japonezii (nativi) privesc nuditatea cu degajare atunci cand e vorba de bai publice sau onsen-uri (bai termale), unde in majoritatea cazurilor bazinele pentru femei si barbati sunt separate. De asemenea o privesc cu degajare atunci cand se imbaiaza in "familie" (tatii cu fiicele, de pilda, fapt care a fost totusi considerat revoltator de catre "japonezoaicele" de pe forum). DAR. In Japonia nu am auzit sa existe plaje pentru nudisti (or fi, dar eu nu stiu si nici amicii mei japonezi nu au auzit de asa ceva), pe plaja oamenii sunt de multe ori imbracati :))))), sau daca poarta costume de baie, atunci femeile nu poarta numai sutien sau costume one-piece, dar si fustite sau saronguri, iar barbatii shorturi pana aproape de genunchi:))). E drept ca exista si brazilieni (o gramada, pe plajele noastre din Tsuruga), dar nici la aceia n-am vazut moda topless, chiloti tanga sau slipuri gen chilot, la barbati :)))) Intrebarea este de ce? Si ma aventurez cu un raspuns: pentru ca nuditatea este fireasca si lipsita de conotatii sexuale (nu senzuale) la baie, dar trupurile pe plaja au un mesaj implicit sexual, mai ales pentru un popor pentru care marea e aducatoare de mancare in primul rand, nu loc de joaca. Si pentru ca japonezii sunt destul de discreti, de felul lor, nu le place sa fie agasati si, prin urmare, nu agaseaza. In orice caz, Japonia este toleranta, chiar daca nu acel fel de toleranta la care ne duce imediat gandul cand rostim cuvantul :), dar si foarte conservatoare in acelasi timp. Eh, ar fi multe de insirat aici, dar ma opresc. Scuze pentru devierea de la subiect[flo] J.

[AC]

Bun subiectul... da, mie mi s-a spus ca m-am schimbat. Ca nu mai sunt asa eleganta, ca nu ma fardez, ca sunt mult mai rezervata in gesturi, dar si mult mai directa. Pe scurt am devenit mult mai mult eu, fara sa-mi pese de ce va gandi X sau Y, daca voi face ce ma taie capul. In plus in Olanda unde am stat atata vreme lumea obisnuieste sa-si spuna direct parerea si fatza de superiori, deci sistemul politetzurilor fatza de prostiile spuse de cei din jur a luat sfarsit. Nu ma simt datoare sa aprob de politezte, spun scurt ca eu nu cred ca-i asa si schimb subiectul, daca stiu ca n-am cu cine discuta. Devenind eu ceea ce-mi doream, am devenit mult mai intelegatoare fatza de cei minoritari, diferitzi, privitzi de obicei in .ro precum ciudatzi, daca nu de evitat. Si si asta e destul de caracteristic olandezilor. Influentza olandeza: indiferent de vreme si de cum ma privesc cei din jur, merg pe bicicleta si la munte in .ro si acum in State. Nu protestez cand e vreme urata sau umeda.... Mi-am pastrat adevaratzii prieteni din .ro si cu ei rad ca si cum timpul n-ar fi trecut niciodata. Nu cred ca lor le-a displacut modul in care m-am schimbat. Anne-Sarah [mamica]si mamica sa Andreea