ana-oana Postat Septembrie 3, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 3, 2004 Karmen, infiintarea unei pagini a psihologului cred ca este una dintre cele mai bune idei de pe forum (chiar si sticky asta e super bun, pt ca stiu ca multe dintre actiunile nostre prezente au repercusiuni in viitor...) am fost super incantata sa gasesc "Manifestarile copilului 1-3 ani" pt ca bebusha Ana are aproape 2 ani si cred ca ne apropiem de perioada NU-urilor. Nu stiu daca am procedat bine, (sper ca vei confirma sau infirma) dar daca este corect ceea ce am facut eu pana acum ar fi bine sa foloseasca toate mamicile. Pe scurt: 1. de la 3 zile, de cand am ajuns cu Ana acasa, pana in zilele noastre, am inceput sa-i explic tot: ce facem, ce este aia, ce e ailalta, cu ce o imbrac, ce mananca, ce e afara, ce e baia, ala e piciorul, aia e mana etc etc etc, vorbeam ce n-am vorbit in viata mea, cu cuvinte clare (niciodata n-am stalcit cuvintele). 2. inainte de a incepe sa mearga, pe la 9 luni, i-am aratat chestiunile periculoase de la noi din casa: prize, fire, aragaz: nu are voie acolo, ne putem rani, nici mami nu pune mana, numai tata stie. 3. o parte din zi (seara, la baie) era dedicata sotului meu - numai ei doi, ii facea baie, o imbraca si apoi veneam eu cu laptele. 4. daca facea o prostie o "pedepseam" - o puneam in tarc si ii spuneam si de ce : esti in tarc pt ca ai rupt cartile. ii spuneam ca degeaba plange pt ca nimeni nu vine la ea si ii mai repetam motivul pt care e in tarc (la fazele astea nu rezistam prea mult, vreo 15 minute max o lasam acolo) 5. pana acum (1 an si 10 luni) la TV s-a uitat sporadic (cred ca 30 minute adunate in tot intervalul asta pe animal planet), in schimb are o gramada de carti si cuburi, pensule, acuarele, bloc de desen. 6. cand zice "gata" la masa, daca vad ca nu pot s-o mai pacalesc cu carti, vine avionu etc o las in pace, chiar daca mie mi se pare ca n-a mancat destul (dupa mine as indopa-o non stop, mi se pare slabanoaga, dar pana acum am rezistat impulsului de o forta sa manance) chiar daca , dupa parerea mea, m-am purtat cat de cat corect pana acum cu ea, avem si noi fitzele noastre: zice Nu destul de des (de cateva ori pe zi) calca pe ganganii (chiar daca i-am spus ca sunt mici si le doare), l-a calcat pe picior pe catelusul nostru (2 luni) pe care-l avem de 3 zile pt ca n-a vrut sa ia o jucarie din mana ei, ia jucarii (in parc ) de la alti copii si nu le da drumul decat cu greu (odata a trebuit sa-i desclestez mana de pe o lopatica), nu prea da jucarii (in parc) decat dupa indelungi parlamentari, tipa ca din gura de sarpe daca o intrerupi dintr-o activitate care-i place (sare pe saltea si expira timpul, plecam din parc, se joaca si trebuie sa mergem la baie), dar treaba buna cu tipatu' e ca o tine doar cateva minute (2-3 max) eu in timpul asta explicandu-i pana ma dor maxilarele. Am gresit pe undeva? e normal? Multumim pt rabdare (ca m-a cam luat valu' [surf], cred ca as mai fi scris fro 100 de pagini) Oana si Ana (25 oct. 2002) [flo] PS stiu ca exista o metoda de evaluat starile emotionale copiilor dupa culorile pe care le folosesc cand deseneaza (in afara de lucrurile pe care le deseneaza). Rugaminte: daca stii vreun site sau vreo carte de unde pot lua mai multe info. m-ar interesa si info despre alegerea culorilor in cam copilului, daca ai timp si de asta. Inca o data iti multumesc pt rabdare. Oana Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Laura B Postat Septembrie 3, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 3, 2004 Carmen, te rog frumos sa ma sfatuiesti si pe mine cum e mai bine sa procedez cu Diana. De trei zile a inceput sa meraga la day care. Ieri si azi mi-a plans de fiecare data cand a fost sa o las acolo, mai precis de cum a recunoscut locul unde o duc. Am incercat sa-i explic ca va fi bine, distractie, ca merge sa se joace cu alti copii (nu stiu cat intelege ea a 1 an si jumatate, dar imi zic ca poate cand imi aude tonul vocii intelege ca nu e ceva rau). Degeaba... Doamna cu care sta mi-a spus ca in timpul zilei Diana e in regula si nu plange dupa noi. Dupa amiaza am gasit-o in de fiecare data vesela, jucandu-se cu ceilalti copii; de cum ma vede insa, imi sare in brate si nu mai se da jos [:D] Am inteles ca perioada de adaptare poate dura si cateva saptamani. Asta este, va trece! Intrebarea mea se refera la cum sa procedez dimineata cand o las la day care: e in regula ca "dispar" rapid cand nu e ea atenta sau e distrasa de doamna cu care sta? Sau ar fi mai bine sa stau si eu cu ea acolo mai mult (numai in perioada de tranzitie, pana se va obisnui cu locul si oamenii noi)? Multumesc mult de tot! Laura [url="http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/ph/laura00ro/album?.dir=/3065"]Poze noi[/url] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 4, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 4, 2004 Filofteia, Ai citit articolul Despre copilul timid de la pagina [url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638&whichpage=5[/url]? Sunt niste sugestii care te pot ajuta in relatia cu copilul tau. Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 4, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 4, 2004 BellaDonna, Fetita ta are un temperament coleric, este foarte activa si are nevoie de multe activitati care sa-i consume energia. Totusi nu cred ca este un copil hiperactiv, in acel caz nu s-ar concentra la anumite activitati, ar fi agitata fata de toate persoanele nu numai fata de tine. Se pare ca i-ai acordat o atentie sporita si poate ai rasfatat-o putin si de aceea e mai zpapaiata cu tine. Fii consecveta in aplicarea recompenselor si sanctiunilor si te vei intelege pana la urma cu ea. Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 4, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 4, 2004 Irina_Ina2000, Cred ca e vorba despre teama de separare, chiar daca a stat o perioada fara tine. El se asteapta la niste schimbari (poate gradinita) si de aceea se simte nesigur. Se agata de tine, in amintirea vremurilor cand erati doar voi. Poate nu e inca pregatit sa faca o schimbare sau e doar o perioada cand trebuie sa se obisnuiasca cu ideea. Astfel de stari nu sunt alarmante, vor trece, dar petrece ceva timp in plus cu el, arata-i cu fiecare ocazie ca il iubesti. Asta il va face mai puternic si-i va da siguranta in viitor. Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 4, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 4, 2004 Ana-Oana, Ai procedat bine, pana acum. Sper sa citeasca si alte mamici. Voi reveni cu un link, despre culori. Nu-l gasesc acum. Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 4, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 4, 2004 LauraB, Cum am mai spus si cu alte ocazii, la 1 an jumatate copilul este foarte atasat de mama. Ceea ce se intampla cu fetita ta sunt manifestari ale anxietatii de separare. Adaptarea la cresa/gradinita poate dura intre 4 si 8 saptamani, poate mai mult. Cat ce priveste procedura de despartire, eu zic sa nu dispari fara sa te vada. O anunti cu 5 minute inainte de a pleca, dupa 5 minute, pleci. Ii spui "La revedere", o saruti, etc. Acelasi ritual de fiecare data. Chiar daca va plange la inceput, ea va intelege si se va astepta sa pleci odata ce ai adus-o acolo. Disparand din fata copilului nu e tocmai corect, si i-i da copilului impresia ca il inseli, chiar daca in acest mod eviti de cateva ori plansetele. Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tuchi Postat Septembrie 6, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 6, 2004 Grozav subiect! Felicitari Karmen pentru rabdare si perseverenta! Am incercat sa citesc tot dar nu am reusit sa gasesc raspuns la o nedumerire proaspata. Am un baietel de 1.5 ani care de curind (1 luna) face crize relativ rare ce-i drept la anumite frustrari (gen nu-l mai iau in brate cit ar vrea). Aseara, a facut cea mai cumplita criza de plins fara nici un motiv aparent. Incerca sa-si mute o jucarie mai mare si cred ca nu a reusit sa faca ce vroia el ... si gata a fost...l-a pleznit plinsul, sfisietor, cu urlete. Normal ca am incercat sa il impac, sa il ajut, sa il intreb ce vrea, cum, ...nimic ...urla si numai cind ziceam ceva sau ma uitam la el. Sa nu mai vorbesc de atins. Cintatul l-a linistit un pic dar cam atit.Ei si uite asa a tinut-o o ora cu unele intermitente dupa care a adormit. Trebuie sa spun ca nu prea vorbeste dar intelege ce ii spunem si da din cap da sau nu la ce il intrebam. Asadar, presupun ca nu a stiut sa faca fata unei frustrari dar daca el nu ma lasa deloc sa-i explic (orice incercare s-a lovit de o noua izbucnire in plins) ce pot face in afara de a-l lasa sa se linisteasca.[bang] Care ar fi un comportament adecvat si ca la carte? Dar explicatia? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
VIO20 Postat Septembrie 6, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 6, 2004 Buna! Am si eu o problema! Fetita a implinit 2 ani si am inceput serviciul, ca urmare pe ea o ducem la bunica si atunci incepe jalea. 9 ore cit sta acolo plinge intruna, de multe ori nu maninca nimic si nici nu doarme, nici nu vrea la parc. Are deja o saptamina, e ragusita, ii curge nasul si cu moralul e la pamint. La bunica are tot ce ii trebuie, inclusiv jucarii, catel, carti si dragoste. Cum poate proceda bunica? Am mai avut o tentativa de lasat la bunica pe la 1 an, vreo 3 ore si a plins o luna cit am dus-o. Pina la 2 ani a stat non-stop numai cu mine, fiind in concediu. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
karmen Postat Septembrie 6, 2004 Raport Distribuie Postat Septembrie 6, 2004 Tuchi, multumesc pentru incurajari. La 1 an jumatate copilul este inca mic pentru "a muta lumea din loc" asa cum isi doreste. Si explicatiile noastre pot fi de multe ori in zadar. Capacitatea lui de intelegere fiind limitata, nu intelege sau nu accepta ideea ca ce vrea el nu se poate. Si atunci lupta cu toate "armele" cunoscute de el pentru a se impotrivi. Cea mai buna solutie este sa-l lasi sa se linisteasca, cum ai spus si tu, daca altceva nu merge (distrasul atentiei cu ceva nou, explicatii, etc). E singurul mod in care va invata ca sunt anumite lucruri care nu sunt posibile sau nu sunt permise. Daca renuntam in fata "lacrimilor de crocodil" ale copilului si ii facem pe plac de fiecare data, ce invata copilul? Ca data viitoare va trebui sa planga mai tare pentru a obtine ceea ce vrea, nu? Carmen Ghilescu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.