Romani plecati departe.....................

[infofun]

Unde sunteti acum si de ce? Nu stiu daca a mai fost un asemenea subiect insa as vrea sa stiu, pentru ca am vazut ca aici scriu ff multi romani care sunt departe, vreau sa va invit sa va spuneti povestea plecarii, cu motive si dorinte....si unde ati ajuns acum, daca sunteti multumiti, si....multe altele chiar si diverse sfaturi. Marturisesc ca si pe mine ma bate ganul de vreo doi trei ani sa parasesc Ro, insa acum am alte prioritati. Dar mi-ar prinde bine sa aflu cat mai multe, caci sincera sa fiu nu stiu nimic despre nimic:), adica despre EMIGRARE!!! Romani de departe va pup!!! Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata! http://community.webshots.com/user/GabrielaHope

[symaco]

[hopsieu]! Deci:eu sunt din orastie,pe sotul meu l-am cunoscut acum 4 ani,el este tot roman cu cetatenie germana.mi-am terminat liceul..am venit de cateva ori in vizita,am ramas si [gravi] si in august am 2 ani de cand sunt aici. cam asa am ajuns eu aici...depre legislatie e mult de povestit,cum am reusit sa-mi pun actele in ordine. info,dc vrei contacteaza-ma la privat si iti spun povestea mea...umblaturi prin consulate,ministere,politie si altele...despre care as putea sa scriu un mic roman![zid] de placut nu pot sa zic ca imi place...obisnuit asta e cuvantul potrivit! [bere] numai bine la toata lumea!

[danyce]

Salut, In mare cam asta e povestea mea: eu, feminista inversunata (asa eram eu pe la vreo 20-21 de ani), imi jurasem sa nu am de a face cu barbatii (asta mai ales vazand suferinta bietelor fete din jurul meu, eu neincercand nimic de genul asta pe propria piele)si sa le arat eu ce poate face si mintea unei femei. Imi doream doar o cariera frumoasa (pe vremea aceea eram studenta).Ei, si intamplarea a facut sa-mi reapara in cale un olandez zburator pe care il cunosteam de ceva ani (de pe cand eram o pustioaica smechera), dar care pana atunci imi fusese doar amic de corespondenta. Si, [amoras][amoras][amoras]Cupidon mi-a stricat planurile...si in asa fel incat dupa inca 2 ani de studii (asta se intampla acum vreo 2 ani), dupa licenta m-am prezentat aici, m-am casatorit, am invatat limba in timp record, in prezent avand propriul birou de traduceri si un bebelus la bord. Asadar, draga infofun, la mine nu a fost ceva planuit, nu am vrut neaparat sa ajung in strainatate deoarece dupa calculele mele mi-ar fi fost bine si in Ro, dar nu stii niciodata ce turnura iti ia viata. Cam asa e povestea mea. Daca vrei mai multe detalii, ma poti contacta pe PM. Actele le-am rezolvat in timp record (in 8 saptamani, dupa doar 1 drum la Bucuresti, am obtinut viza MVV care mi-a permis obtinerea automata a permisului de sedere si de lucru aici dupa sosirea in NL) datorita intuitiei mele si tupeului innascut, ca de ma luam dupa birocratii care cer documente si taxe aiurea ca sa-si umple buzunarele... Eu sunt fericita aici deoarece il am pe sotiorul meu cel drag pe care nu l-as schimba cu absolut nimeni. Tocmai pe plan personal sunt super fericita aici (capitol ce-l neglijasem in Ro), pe plan profesional mai trebuie sa dau destul din coate ca doar sunt romanca si romanii nu au prea buna reclama. Dar am devenit mult mai puternica si reusesc sa ignor orice remarca de natura sovinista si savurez expresia tampa/perplexa a celor care nu-si inchipuie cum e posibil sa vorbesc si sa lucrez cu/in limba lor la un asemenea nivel. Si eu am acelasi raspuns: gandesc/muncesc/ma pregatesc ca o romanca.Si prietenii sotului meu sunt putin gelosi pe el [:D] De ce oare? Sotul le spune:"vreti femei cu initiativa, simtul umorului,active, etc. plecati in Romania; vreti un sloi de gheata care sta mereu pe canapea cu nasu'n televizor si gura inchisa, aveti de unde alege aici."Dar hai sa nu ma mai laud. Pupici, Daniela Veuger si bebita mica din burtica Slingeland Ziekenhuis, Doetinchem

[infofun]

Nu te lauzi, sunt de acord cu ceea ce spune sotul tau![flo] Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata! http://community.webshots.com/user/GabrielaHope

[BellaDonna]

si la mine asa a fost sa fie .....nu am planuit sa emigrez si nici nu cred ca mi-am dorit asa ceva.noi santem amandoi din Iasi, cand ne-am cunoscut , sotu nu mi-a spus ca vrea sa emigreze(probabil ca a asteptat sa ma indrogostesc pana peste urechi..) m-a cerut mai intai in casatorie si pe urma mia zis ca eu sti ...am un cotract in us si daca ma astepti un an.....ok bine in gandul meu mi-am zis sa vedem daca ma astepta el un an ...poate isi gasete pe acolo o americanca ...nu a fost sa fie ...[:)] s-a intors la moldoveanca lui..Ne-am casatorit si am venit aici ..mai intai a fost ca o sa vedem poate stam doar un an strangem ceva bani si ne intoarcem si uite asa sau facut 5 ani si noi nu ne-am mai intors....in tara. El si-a dorit cel mai mult sa fie aici in america si a muncit din greu pt asta , nu am indraznit sa-i spulber visul.Iar pt mine a fost greu aici am invatat sa-mi pretuiesc familia , parinti, fratele, bunici si cei ramasi acasa, sa pretuiesc mai mult tara mea si frumusetiele ei . Infofun, daca vrei sa faci acest pas trebuie sa te gandesti foarte bine daca poti sa stai departe de cei dragi , sa-ti lipsesti copilul de bunici, adica sa creasca fara ei , eu stiu aici cazuri cand au venit bunici si nu se intelegeu cu nepoteii, ei nu mai vorbeau romaneste, iar bunicii saracii sufereau enorm, pt nepotei ei erau cineva strain. Nu trebuie sa te gandesti doar la avantajele materiale , da ele sant , dar trebuie sa te gandesti si la parinti , viata sociala o sa-ti lipsesca. Eu ma uit cum parinti mei imbatranesc si ce mult imi doresc sa fiu aproape de ei ,sa le alin suferinta si bolile batranetii, mama mea sufera enorm ca nu-si poate vedea nepotica mai des , iar eu ca o lipsesc pe fetita de bunici (eu am avut parte de bunici si am avut o copilarie foarte fericita )si acum ma gandesc ce egoista pot fi....pt ce ...pt bani ....nu se merita! Sa nu mai vorbesc de bunica mea care Slava Domnulu! inca mai traiste , ce mult isi doreste nepotica alaturi, sa o alinte asa cum stie ea mai bine , cu multa dragoste si lacrimi in ochi de bucurie........... Iar eu imi doresc foarte mult sa mai fiu cu bunica mea , ma gandesc cu groaza ca e in varsta si nu stiu sigur daca maine o mai gasesc printre noi, boala sau crunta moarte mi-o poate rapi....iar eu atat de multe mai am de invatat de la ea atat de multe intrebari..... Eu vreu sa ma intorc sa fiu alaturi de parinti acum cat inca mai sant in viata caci stiu ...timpul nu il pot intoarce inapoi si voi fi foarte nefericita daca nu ii mai am langa mine si nu am profitat de ultimele momente sa fiu alaturi de ei si sa ma bucur ca ii am.

[aida_o]

eu mi-am cunoscut sotul aici, in SUA, in perioada cind venisem la o specializare de 3 luni, in IT. el - roman, clujean, rezident in Canada. eu - bucuresteanca, fara nici un fel de dorinta de a emigra, ba chiar, pina atunci, faceam teoria chibritului tuturor celor care voiau sa emigreze sau emigrasera deja [^] no, si ne-am indragostit, si am tot stat aici impreuna (el avind deja un job aici, temporar, iar eu am obtinut cu usurinta viza americana, ca aveam deja 5 drumuri Ro-SUA si invers, la activ [:D]), pina am obtinut si eu rezidenta canadiana. acum ne pregatim de drumul spre Canada. suntem un fel de nomazi [:o)] daca nu l-as fi cunoscut pe el, probabil ca nu as fi emigrat. pe de alta parte, aici am vazut o alta lume, mai deschisa, mai civilizata, mai apreciatoare (o lume pe care, recunosc, initial o denigram - de-aia zic tuturor ca intii tre sa ajunga aici, cei care hulesc SUA, si dup-aia mai vorbim noi). totusi, poate ca prima vizita pe tarim american m-ar fi facut oricum sa imi doresc sa emigrez. cine stie...? cert e ca inima m-a adus aici [:I] nu s-a pus niciodata problema sa emigrez din motive materiale. fiind "computerista", aveam un salariu bun si o viata lejera in Romania, grijile mele erau doar cele care tineau de invoirea de la munca pt a sta la coada sa imi platesc facturile, sau sa merg la medic. tot venind aici, in ultimii 3 ani, am realizat ca, pe linga confortul material, poti avea si respect din partea functionarilor de la banci, vinzatoarelor, chelnerilor etc., si nici nu tre sa mai stai la cozi pt a-ti plati facturile. dar trebuie sa muncesti de-ti sar capacele. aici gresesc multi dintre cei care emigreaza, imaginindu-si ca viata este usoara in SUA. iti poti face viata usoara, daca muncesti. si daca nu uiti sa-ti platesti taxele [^] ____________________________________________ oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani... http://community.webshots.com/user/atomskin-date

[lucia_cs]

Sa stii ca eu cand eram intara nu prea eram nemultumita, aveam o slujba buna, si totul era in regula, asta credeam ca inseamna in regula. Venind aici, cand ma uit la stirile de pe Antena 1, (de pe net), si vad cate se intampla in tara pentru ca nimanui nu ii pasa de nimeni, parca nu-mi mai vine sa ma introc. Aici viata omului e pusa pe primul loc, acolo pe ultimele, daca nu chiar pe ultimul. Ce ne-a frapat pur si simplu, si ce ne-a facut sa hotaram ca inca vreo 10 ani vrem sa ramanem aici, este explozia cu camionul incarcat cu azotat de anomiu de laga Buzau (parca Buzau era). Atata inconstienta..., atata nestire..., m-a lasat cu un gust amar de tot. In Romania aveam o situatie materiala mai buna, dar daca treceam pe langa camionul respectiv cand a explodat, cu toti banii din lume nu scapam nevatamata, si avungi la intrebarea: ce faci cu banii in Romania? Viata nu o poti cumpara nicaieri, dar o poti pastra mai usor in alte parti, chiar si un Ungaria (de exemplu), nu mai departe. Cu actele la mine a fost usor, sotul meu lucra aici si mi-au dat viza in prima zi in care m-am prezentat la ambasada. Daca ai facultate, ai mult mai multe sanse sa vi aici cu un contract de munca. Cred ca asa e cea mai usoara cale de a ajunge aici. Lucia sotia lui Csaba.

[Mona_B]

quote:

---

Originally posted by danyce
Salut, In mare cam asta e povestea mea: eu, feminista inversunata (asa eram eu pe la vreo 20-21 de ani), imi jurasem sa nu am de a face cu barbatii (asta mai ales vazand suferinta bietelor fete din jurul meu, eu neincercand nimic de genul asta pe propria piele)si sa le arat eu ce poate face si mintea unei femei. Imi doream doar o cariera frumoasa (pe vremea aceea eram studenta).Ei, si intamplarea a facut sa-mi reapara in cale un olandez zburator pe care il cunosteam de ceva ani (de pe cand eram o pustioaica smechera), dar care pana atunci imi fusese doar amic de corespondenta. Si, [amoras][amoras][amoras]Cupidon mi-a stricat planurile...si in asa fel incat dupa inca 2 ani de studii (asta se intampla acum vreo 2 ani), dupa licenta m-am prezentat aici, m-am casatorit, am invatat limba in timp record, in prezent avand propriul birou de traduceri si un bebelus la bord. Asadar, draga infofun, la mine nu a fost ceva planuit, nu am vrut neaparat sa ajung in strainatate deoarece dupa calculele mele mi-ar fi fost bine si in Ro, dar nu stii niciodata ce turnura iti ia viata. Cam asa e povestea mea. Daca vrei mai multe detalii, ma poti contacta pe PM. Actele le-am rezolvat in timp record (in 8 saptamani, dupa doar 1 drum la Bucuresti, am obtinut viza MVV care mi-a permis obtinerea automata a permisului de sedere si de lucru aici dupa sosirea in NL) datorita intuitiei mele si tupeului innascut, ca de ma luam dupa birocratii care cer documente si taxe aiurea ca sa-si umple buzunarele... Eu sunt fericita aici deoarece il am pe sotiorul meu cel drag pe care nu l-as schimba cu absolut nimeni. Tocmai pe plan personal sunt super fericita aici (capitol ce-l neglijasem in Ro), pe plan profesional mai trebuie sa dau destul din coate ca doar sunt romanca si romanii nu au prea buna reclama. Dar am devenit mult mai puternica si reusesc sa ignor orice remarca de natura sovinista si savurez expresia tampa/perplexa a celor care nu-si inchipuie cum e posibil sa vorbesc si sa lucrez cu/in limba lor la un asemenea nivel. Si eu am acelasi raspuns: gandesc/muncesc/ma pregatesc ca o romanca.Si prietenii sotului meu sunt putin gelosi pe el [:D] De ce oare? Sotul le spune:"vreti femei cu initiativa, simtul umorului,active, etc. plecati in Romania; vreti un sloi de gheata care sta mereu pe canapea cu nasu'n televizor si gura inchisa, aveti de unde alege aici."Dar hai sa nu ma mai laud. Pupici, Daniela Veuger si bebita mica din burtica Slingeland Ziekenhuis, Doetinchem

---

exista si romance parazite, care odata maritate in strainatate ori venite cu sotul roman aici devin lenese,mofturoase se ingrasa si au numai pretentii; cunosc cateva cazuri.Si exista nemtoaice ori de alte nationalitati realiste, sigure pe ele si foarte ingrijite, plus bine pregatite profesional.Asa ca sa nu fim subiectivi in aprecieri! Ramona

[Mona_B]

quote:

---

Originally posted by Mona_B

quote:

---

Originally posted by danyce
Salut, In mare cam asta e povestea mea: eu, feminista inversunata (asa eram eu pe la vreo 20-21 de ani), imi jurasem sa nu am de a face cu barbatii (asta mai ales vazand suferinta bietelor fete din jurul meu, eu neincercand nimic de genul asta pe propria piele)si sa le arat eu ce poate face si mintea unei femei. Imi doream doar o cariera frumoasa (pe vremea aceea eram studenta).Ei, si intamplarea a facut sa-mi reapara in cale un olandez zburator pe care il cunosteam de ceva ani (de pe cand eram o pustioaica smechera), dar care pana atunci imi fusese doar amic de corespondenta. Si, [amoras][amoras][amoras]Cupidon mi-a stricat planurile...si in asa fel incat dupa inca 2 ani de studii (asta se intampla acum vreo 2 ani), dupa licenta m-am prezentat aici, m-am casatorit, am invatat limba in timp record, in prezent avand propriul birou de traduceri si un bebelus la bord. Asadar, draga infofun, la mine nu a fost ceva planuit, nu am vrut neaparat sa ajung in strainatate deoarece dupa calculele mele mi-ar fi fost bine si in Ro, dar nu stii niciodata ce turnura iti ia viata. Cam asa e povestea mea. Daca vrei mai multe detalii, ma poti contacta pe PM. Actele le-am rezolvat in timp record (in 8 saptamani, dupa doar 1 drum la Bucuresti, am obtinut viza MVV care mi-a permis obtinerea automata a permisului de sedere si de lucru aici dupa sosirea in NL) datorita intuitiei mele si tupeului innascut, ca de ma luam dupa birocratii care cer documente si taxe aiurea ca sa-si umple buzunarele... Eu sunt fericita aici deoarece il am pe sotiorul meu cel drag pe care nu l-as schimba cu absolut nimeni. Tocmai pe plan personal sunt super fericita aici (capitol ce-l neglijasem in Ro), pe plan profesional mai trebuie sa dau destul din coate ca doar sunt romanca si romanii nu au prea buna reclama. Dar am devenit mult mai puternica si reusesc sa ignor orice remarca de natura sovinista si savurez expresia tampa/perplexa a celor care nu-si inchipuie cum e posibil sa vorbesc si sa lucrez cu/in limba lor la un asemenea nivel. Si eu am acelasi raspuns: gandesc/muncesc/ma pregatesc ca o romanca.Si prietenii sotului meu sunt putin gelosi pe el [:D] De ce oare? Sotul le spune:"vreti femei cu initiativa, simtul umorului,active, etc. plecati in Romania; vreti un sloi de gheata care sta mereu pe canapea cu nasu'n televizor si gura inchisa, aveti de unde alege aici."Dar hai sa nu ma mai laud. Pupici, Daniela Veuger si bebita mica din burtica Slingeland Ziekenhuis, Doetinchem

---

exista si romance parazite, care odata maritate in strainatate ori venite cu sotul roman aici devin lenese,mofturoase se ingrasa si au numai pretentii; cunosc cateva cazuri.Si exista nemtoaice ori de alte nationalitati realiste, sigure pe ele si foarte ingrijite, plus bine pregatite profesional.Asa ca sa nu fim subiectivi in aprecieri! Ramona

---

sunt, in schimb, de acord cu faptul ca romanii au o mai mare putere de adaptare, de lupta, sunt poate mai tenace decat nemtii(particularizez, pt.ca astora le cunosc deja template-ul).Iar,in ce priveste frumusetea feminina, ca se tot pomeneste de legendara frumusete a romancelor: am vazut turcoaice, mulatre chiar negrese superbe pe-aici.

[slakje]

...